MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Complex muzeal amplu, de importanță națională, cu un patrimoniu diversificat şi numeros, Muzeul Municipiului Bucureşti este reprezentativ pentru dezvoltarea Capitalei.
Înfiinţat la începutul anilor ’20 ai secolului al XX-lea, reprezintă prima instituţie de acest fel din sud-estul Europei. Muzeul Municipiului Bucureşti are sediul administrativ în Palatul Suţu, situat în centrul oraşului, pe Bulevardul I.C. Brătianu nr. 2, fosta reşedinţă a lui Grigore Suţu.
Înfiinţat în 1921, Muzeul deţine obiecte din erele preistorice până în prezent, atestând fapte, evenimente, portrete de personalităţi care dau conţinut memoriei oraşului. Muzeul Municipiului Bucureşti are în componenţă: Palatul Suţu, Palatul Voievodal Curtea Veche, Muzeul Theodor Aman, Muzeul George Severeanu, Muzeul Frederic şi Cecilia Cuţescu-Storck, Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu, Muzeul Victor Babeş, Muzeul Nicolae Minovici, Muzeul Gheorghe Tăttărescu, Muzeul Ligia şi Pompiliu Macovei, Casa Filipescu-Cesianu.

PALATUL SUȚU

Situat în Piața Universității, Palatul Suțu este una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti, unul dintre puţinele imobile rămase nemodificate de mai bine de 150 de ani, și adăpostește atât expoziția intitulată Timpul Orașului, deschisă pentru public în mai 2015, cât și expoziții temporare.
Palatul a fost înălțat între anii 1833 și 1835, o prezență remarcabilă în peisajul bucureștean de atunci datorită puternicului său caracter apusean.
Clădirea, deosebit de impozantă pentru acele vremuri, a fost ridicată în stil neogotic, urmând planurile arhitecților vienezi Johann Veit și Conrad Schwink, încorporând elemente caracteristice acestui stil, precum turnulețele poligonale, ferestrele sub formă de ogivă și cupola supraînălțată. În prima jumatate a secolului al XIX-lea palatul se afla în stăpânirea postelnicului Costache Grigore Suțu (1799- 1875), ca zestre a Roxandrei, soția sa. La 16 noiembrie 1856, postelnicul Costache Suțu și-a căsătorit fiul, Grigore, cu Irina, fiica bancherului Hagi-Mosco. Curând după căsătorie, palatul, cu acordul postelnicului și al soției sale, a început să primească oaspeți. De atunci, evoluția palatului a cunoscut o nouă curbă ascendentă, concentrată mai mult pe interior și pe primirile care se făceau acolo. Printre elementele inedite de decorație interioară ale palatului se numără scara monumentală din lemn de stejar, oglinda de Murano de peste 10 m2, pereții pictați în stil pompeian, și plafonul ornamentat cu stucatură colorată și aurită. Cu prilejul primei conflagrații mondiale, palatul bucureştean a servit drept sediu al guvernatorului teritoriului ocupat, și, chiar în Sala de Conferințe, au avut loc în ziua Anului Nou – 1918 convorbiri între feldmareșalul August von Makensen și Alexandru Marghiloman privind ieșirea României din alianța Puterilor Centrale.

La 10 decembrie 1956 Primăria Capitalei a aprobat desemnarea acestui monument istoric, produs al arhitecturii civile românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca sediu al Muzeului de istorie a orașului București. Restaurat între anii 1956 şi 1958, palatul se deschide pentru public la 23 ianuarie 1959. De atunci găzduieşte expoziţii având ca tematică istoria oraşului Bucureşti, valorificând un patrimoniu de excepţie provenit din cercetări arheologice, donaţii şi achiziţii realizate cu fonduri asigurate an de an de Primăria Capitalei.

EXPOZIȚIA TIMPUL ORAȘULUI

Pornind de la un obiect unicat al muzeului, ceasul cu rotație inversă fabricat de Casa Collin din Paris, expoziţia permanentă este o călătorie începută în prezent și îndreptată spre trecut. Această călătorie în trecut este segmentată în aşa fel încât fiecare spațiu să reprezinte o perioadă istorică de referinţă din evoluţia oraşului şi a evenimentelor care s-au petrecut pe teritoriul acestuia.
Un panou grafic marchează cronologia inversă prin date, momente importante, personaje, obiecte de patrimoniu, clădiri şi cuvinte cheie, în funcţie de perioada parcursă în această călătorie spre trecut. În cadrul acestuia sunt și elemente interactive şi media pentru a atrage atenţia asupra fragilității timpului pe care-l trăim şi de a implica activ vizitatorul în descoperirea unor poveşti de altă dată.

CASA FILIPESCU-CESIANU

În apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și strada Sevastopol, se afla locuinţa avocatului Constantin Cesianu. Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846-1850 și este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Epoque rămasă fidelă proiectului inițial. Aici au locuit familii precum Iancu Filipescu și Maria Ghica Filipescu. În 1892 Constantin Cesianu a extins această reședință aristocratică cu sprijinul arhitectului Leonida Negrescu. Cu acest prilej au fost realizate decorațiile exterioare și acoperișul imperial și a fost amenajat parcul. Aspectul casei Filipescu-Cesianu, anterior anului 1892, este necunoscut, însă este evident că soluţia propusă de arhitectul Leonida Negrescu a modificat radical vechea înfăţişare a celor două case, rezultând un exemplar arhitectural reuşit, tipic pentru decoraţia eclectică de factură academică cu elemente din repertoriul neoclasic.
Pentru prima oară de la intrarea în patrimoniul comunal al proprietăţii Filipescu-Cesianu, este organizat un muzeu modern al cărui proiect expoziţional restituie publicului 300 de ani de istorie a familiei, copilăriei şi vieţii intime.
Astfel, prima expoziţie permanentă a Casei Filipescu-Cesianu, intitulată Muzeul Vârstelor, se deschide pentru public la data de 19 decembrie 2016.

MUZEUL „DR. NICOLAE MINOVICI“

Cunoscut și sub numele de Vila Minovici sau Vila cu clopoței, Muzeul De Artă Populară “Dr. Nicolae Minovici” poate fi găsit la numărul 1 al străzii Dr. Nicolae Minovici.
Casa ce adăpostește muzeul a fost construită între anii 1905- 1906 la inițiativa doctorului Nicolae Minovici, cu sprijinul arhitectului Cristofi Cerchez, fiind una dintre primele construcţii în stil neoromânesc din Bucureşti. Clădirea era înconjurată de o splendidă grădină, la amenajarea căreia a contribuit şi sculptorul decorativ Wilhelm August von Becker, între anii 1911-1913.
Deschis publicului în anul 1906, Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici a fost primul muzeu bucureştean de artă populară. În anul 1937, Nicolae Minovici a donat colecţia sa, alături de proprietatea aferentă, Comunei Bucureştilor. Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici are o vechime de peste o sută de ani (1905) şi reprezintă un etalon al muzeografiei memorialistice pentru spaţiul urban. La 15 ani de la preluarea acestei proprietăţi, PMB a finalizat, în decembrie 2015, consolidarea şi restaurarea vilei doctorului Nicoale Minovici.
Cu ocazia Zilei Internaționale a Muzeelor, pe 18 mai 2016, muzeul reintră în circuitul turistic prin expoziţia Fraţii Minovici – pionierat medical şi univers spiritual, realizată în parteneriat cu Institutul Naţional de Medicină Legală „Dr. Mina Minovici” şi cu sprijinul Institutului de Antropologie „Francisc Rainer”, Academia Română. Expoziția dedicată activității pionierilor medicinei și farmacologiei bucureștene, Dr. Mina Minovici, Dr. Nicolae Minovici și Dr. Ștefan Minovici, va putea fi vizitată de public până pe data de 25 iunie 2017.

ANGELICA IACOB
Şef Serviciu Relaţii Publice, Marketing şi Proiecte Culturale
Muzeul Municipiului Bucureşti