Muzeul Național al Agriculturii

Muzeul Național al Agriculturii

Muzeul Național al Agriculturii a fost înfiinţat prin Decizia Primăriei Judeţului Ialomiţa nr. 176/24.05.1990 şi are sediul în Slobozia, jud. Ialomiţa, B-dul Matei Basarab nr.10. Este finanţat din bugetul Consiliului Judeţean Ialomiţa, având ca obiect de activitate istoria agriculturii, antropologia agrară şi arheologia industrială specifică de pe tot cuprinsul ţării. (conform deciziei de înfiinţare a muzeului; cod CAEN: 9102 „Activităţi ale muzeelor”).
Amplasat în Câmpia Bărăganului, o zonă emblematică pentru tradiţia agrară românească, Muzeul Naţional al Agriculturii s-a impus prin tripticul simbolic în care îşi defineşte corpusul identitar şi prin care se angajează să transmită mai departe moştenirea spirituală, culturală şi materială a neamului. Astfel, cele două monumente istorice aflate în administrarea sa – Biserica de lemn „Sf. Nicolae” (1737) şi Ferma Model Perieţi (prima jumătate a sec. XX) – împreună cu muzeul însuşi converg într-o unitate organică, ce potenţează o multitudine de teme şi forme de expresie în discursul expoziţional, conferindu-i o remarcabilă coerenţă ideatică.
În cei 28 de ani de existenţă, Muzeul Naţional al Agriculturii a căutat să-şi extindă cât mai mult aria preocupărilor spre zona de joncţiune dintre interesul societăţii şi datoria instituţiei de a proteja, valorifica, transmite cu temeinicie patrimoniul cultural deţinut. Astfel, prin toate acţiunile sale, protejează identitatea culturală a românilor de efectele globalizării, transmite informaţii culturale, realizează o conexiune cât mai strânsă între muzeu – public prin expoziţii temporare, ateliere permanente de învăţare a unor meşteşuguri tradiţionale, târguri, derulează programe ce vin în întâmpinarea şcolii, face eforturi pentru asigurarea unor condiţii optime de conservare a obiectelor de patrimoniu.
Patrimoniul este structurat pe patru mari colecţii reprezentative, şi anume:
1. Unelte, maşini agricole şi instalaţii de arheologie industrială.
2. Etnografie (unelte agricole confecţionate în ateliere şi gospodării rurale, mijloace de transport, obiecte de uz casnic şi gospodăresc, mobilier, ceramică, textile, port, harnaşament, recuzită, obiceiuri).
3. Istorie – memorialistică.
4. Artă – religie – literare.
Expoziţiile tematice temporare, expoziţiile pavilionare şi în aer liber, demonstraţiile practice organizate în cadrul programelor specifice, parteneriatele educaţionale asigură rularea patrimoniului muzeului pentru a evidenţia legăturile omului cu viaţa spirituală, economică, agrară etc.
Deşi este relativ nou, muzeul deţine o colecţie impresionantă de obiecte de patrimoniu (colecţia de tractoare, locomobile şi batoze produse de mărci de renume: Lanz Bulldog, McCormick, International Harvester, Fordson, Hofherr-Schrantz, colecţia de maşini de cusut cu mărci de prestigiu: Singer, Teutonia, Biesolt&Locke, Paff, Casnica Super ș.a., colecţia de ştergare ce conţine 300 de piese deosebite ș.a.), este o colecţie care dezvăluie istoria agriculturii, antropologia agrară şi arheologia industrială specifică de pe tot cuprinsul ţării.
Structura patrimoniului Muzeului Național al Agriculturii:
– Biserica ”Sf. Nicolae” – monument istoric şi de arhitectură sec. XVIII;
– Ferma Model Perieţi – considerată „cea mai mare fermă producătoare de seminţe de legume şi flori din Europa de Răsărit” între 1935-1949, monument de istorie agrară;
– Unităţi în aer liber: colac de puţ (1853), colac de fântână (1937), însemne funerare (1889, 1887), hambar (1869);
– Patrimoniul mobil: 13.927 obiecte muzeale, structurate în următoarele colecţii reprezentative: unelte, maşini agricole şi instalaţii de arheologie industrială, etnografie (unelte agricole confecţionate în ateliere şi gospodării rurale, mijloace de transport, obiecte de uz casnic şi gospodăresc, mobilier, ceramică, textile, port, recuzită – obiceiuri), istorie – memorialistică, artă, religie, literară, ştiinţele naturii;
– Casă de gospodar (1936 – 1938), strămutată din localitatea Gheorghe Doja, jud. Ialomiţa.
Muzeul Naţional al Agriculturii este în prezent singurul muzeu de profil din ţară, ceea ce îi atribuie unicitate, valoare, calitate, profesionalism, înnoire şi continuitate. Punerea în valoare în termeni ştiinţifici, culturali, istorici a lumii rurale, a civilizaţiei agrare devine pentru România de azi un obiectiv ştiinţific, cultural, moral, politic, social de prim ordin. Dinamica prefacerilor satului românesc, ca unicitate de viaţă tradiţională, impune necesitatea protejării unui patrimoniu de martori etnotehnici, agricoli, protejarea mediului înconjurător. Prin valoarea patrimoniului şi conexiunile dezvoltate, prin expoziţiile itinerate în ţară şi în străinătate, Muzeul Naţional al Agriculturii încearcă să devină un muzeu pregătit pentru provocările secolului XXI, considerat de mulţi „secolul turismului global”.

Adrian Stroe