MUZICA-Limbaj fără cuvinte!

L-am ascultat cu admirație pe apreciatul flautist Nicolae Maxim, la concerte de înaltă ținută artistică ori evenimente culturale, și bucuria a fost pe măsură, cunoscându-l personal. Domnia Sa, a rămas omul modest, cu dăruire și drag de viață, ce venerează muzica și care nu concepe o zi fără să asculte cu respect dumnezeiasca joacă mirifică a sunetelor.

Doina Bârcă: De unde veniți și ce înseamnă muzica în existența dumneavoastră domnule Nicolae Maxim? Nicolae Maxim: Sunt unul dintre fiii Moldovei, de la Petia-Fălticeni și pot afirma că m-am născut în zodia muzicii. Am absolvit liceul de muzică din București, apoi Universitatea de Muzică. Am fost și sunt un îndrăgostit împătimit de muzică. Viața nu o concep altfel decât ca pe o simfonie pe care ascultând-o încerc să îi descifrez cele mai tainice mesaje, cu sensibilitate, cu gingășie, cu dăruire și trăire. Concertele, spectacolele, recitalurile de flaut, le trăiesc în totalitate cu sufletul și sunt fericit că pot transmite, îndruma tinere talente spre parcurgerea acestei dimensiuni divine, acest drum special care este muzica, singura modalitate de a cânta cu îngerii pentru îngeri.

D.B.: Ați fost alături de artiști celebri la concerte în străinătate. Cum v-a marcat această experiență?

N.M.: Ca solist-flautist al Orchestrei Filarmonice George Enescu, am luat parte la concerte spectaculoase în lume. Europa, Orientul Îndepărtat, America, am cântat cu personalități dirijorale ale vremii, făcând din bucuria dăruirii frumosului prin muzică un mod de viață, un crez. Am colaborat cu dirijori români: George Georgescu, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Mircea Basarab, Sergiu Celibidache, Mircea Cristescu. Am avut colaborări cu mari soliști. Muzica pentru mine nu este numai har și dăruire, este însăși viața cu tot ce are EA, bucurie, tristețe, este o carte pe care nu o termini de citit pentru că trăirea se schimbă precum tonul unei partituri prin orchestrație. Floarea pe care am oferit-o cu gândul, ca omagiu în turnee, China, Singapore, Coreea, Japonia, a fost bucuria că sunt român și pot sta cu mândrie alături de mari personalități din domeniul muzicii. Ca profesor în orașul Brașov, conservatorul fiind înființat de Tiberiu Brădiceanu în 1937. Activitatea mea a fost recunoscută și recompensată prin acordarea Medaliei “Meritul Cultural Clasa I”.

În paralel cu activitatea de soloflaut în Orchestra Simfonică am făcut parte și din formații camerale cum ar fi: Orchestra de Cameră a Filarmonicii, Orchestra Virtuozii – dirijor Horia Andreescu, Orchestra București – condusă de Ion Voicu, Formația Camerală – Cvintetul de suflători George Enescu, Cvintetul Concordia – Trio Baroc, Formația de Muzică Contemporană Hyperion – condusă de compozitorul Iancu Dumitrescu. Am promovat tinere talente și le-am insuflat considerație față de muzică, cea care reprezintă comunicare și emoție chiar și atunci când instrumentele se odihnesc! Numai înțelegând viața în acest univers aparte poți să te transpui în visare și cu un singur sunet poți îmbrățișa pământul cu tot ce a lăsat Dumnezeu pentru oameni.

D.B.: Revista noastră Independența Română – Independența prin cultură are privilegiul de a promova și a aduce în actualitate nume din sfera culturii și arta interpretativă, câteva cuvinte pentru noi.

N.M.: Din palmaresul revistelor de cultură care apar, revista dumneavoastră – cu un conținut cultural și informativ foarte bogat, reușește să îmbogățească bagajul cultural al celor care au favoarea să îl parcurgă. Sunt onorat de apariție în acest număr al revistei și felicitări colectivului de redacție. Mulțumesc!

Doina Bârcă