Nerăbdarea redeschiderilor… sau Zeflemeaua la Români

Iată că, după o perioadă de pauză forțată… viața își reintră treptat, treptat pe un făgaș cvasi-normal. Cel mai bun exemplu, dacă îmi este permis, este chiar revista noastră care iată se prezintă într-un nou format. Eu sper că: „unul mai trainic și mai frumos!”

Sper că ați observat: deja există o nerăbdare a (re)deschiderilor — atât la nivel macro, cât și la cel micro. În care unii, a se vedea în special politicienii, par ”morți” după goana de imagine electorală, și nu știu, care mai de care, cum să se suprapună unii peste alții și să promită, cum se spune în popor… ”marea cu sarea”. A, dacă vreți două exemple, imediate și concrete este de ajuns a ne gândi la măsura doamnei primar Firea de a redeschide teatrele bucureștene, deși actorul din fruntea Culturii Românești, Bogdan Gheorghiu, nu agreează măsura edilulului! Dar, pentru o imagine bună, în ochii alegătorului, oare ce nu fac ei, politicienii noștrii?! Al doilea exemplu, ne vine de la un post tv particular, în care o emisiune cu oareșce priză la public și-a întrerupt filmările pentru că, o mare parte dintre participanți s-au contaminat cu acest ”Guvid ” 19. Însă, una peste alta, nevrând a mă pronunța ușor intempestiv, eu cred că această ”nerăbdare” a redeschiderilor ține mai
mult de latura zeflemistică ce mustea de atâta amar de vreme, la nivelul marii mase. Nu vă mirați… iată de ce afirm asta: propun iubiților cititori – fără inutile comentarii – o mai puțin cunoscută poezie atribuită lui Camil Petrescu. Scrisă, prin anii ’50, poezia ne face să înțelegem că românii, de multișor și pînă astăzi, nu s-au schimbat prea mult! Zeflemeaua ne-a fost și ne este a doua natură (dacă nu chiar prima, cea definitorie și poate că și… salutară!). Chiar la începutul acesteia se spune, mare atenție mare… ” „Românii e deştepţi!“. Ei, dar parcă… parcă auzim, tot mai des, un astfel de limbaj… Ca apoi, poezia să continue:

”Cînd va veni sfîrşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Isus a spus: „Talita kumi“
Dar nu pentru inconştienţi.
Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.”

Însă, voi reveni la zeflemea, nițel mai târziu, dar vreau să aduc aminte și despre ”Industria HoReCa”. Aici, până la ora când editorialul meu va vedea ”lumina zilei” se știe că: ”industria de 20 mld. lei a HoReCa revine la viaţă începând cu 1 iunie, când se deschid terasele. Până la 1 iulie toate localurile nădăjduiesc să își reia activitatea”. Până una alta, HoReCa este industria cea mai afectată de pandemia de Covid-19, 35.000-40.000 de restaurante, baruri şi cafenele sunt închise de mai bine de două luni, câteva sute de mii de salariaţi sunt în şomaj sau şomaj tehnic, iar industria evaluată la 20 mld. lei este de aşteptat să se înjumătăţească în 2020. Revenind însă, la finalul poeziei domnului Petrescu, atenție scrisă în anii 50, acesta pare a fi scris chiar acum:

Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pămînteni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau… la pomeni.
Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decît să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moarta…
Hai, că românii e deştepţi!”.

Iertați tonul
articolului, dar rețineți esențialul. Iar, de restul speranțelor noastre să-i lăsăm pe
specialiști a avea… ”ultimul cuvânt”.

EDITORIAL Ariciuc Corvin Bogdan