NICOLAE I. STĂNESCU
S-a născut în comuna Drăgănești, județul Prahova, în data de 30.04.1929. Școala primară a făcut-o în localitatea natală, liceul – la Ploiești (Liceul „Petru și Pavel”), iar studiile universitare – la Institutul de Mine, Facultatea de Geologie din București.
Ca inginer geolog, a lucrat în țară pe diverse șantiere de explorări geologice și miniere. În străinătate (Algeria, Burundi, Guineea, Argentina, Costa Rica, Portugalia, Iugoslavia) a acordat asistență tehnică de specialitate și a executat expertize geologice. Versuri (umor, satiră, atitudine) scrie după 1989, inspirat și intrigrat de atitudinea și faptele unor persoane și personalități de diverse categorii sociale care, prin comportamentul lor, depășesc limitele unui câmp de normalitate acceptabil.
I s-au publicat 7 volume de asemenea versuri: („Pata din obraz”, „Poluare socială”, „Andrisantul cunoscut”, „Ecouri stradale”, „Panseuri mioritice postdecembriste”, „Versuri cu adresă” și „Cugetări amare”), precum și un dialog satirico-umoristic intitulat „Clișee postdecembriste”.
Toate aceste versuri sunt personalizate și au fost scrise după un anumit tipic: sub titlu, într-o paranteză, se menționează cui sunt adresate versurile; urmează versurile, care sunt în număr de 4 (gen epigramă), câteva zeci, marea majoritate, și chiar câteva sute; la sfârșit, adaugă încă două versuri gen aforism, care întărește mesajul din versuri.
Este membru al Cenaclului „Amurg Sentimental”, al Asociației Culturale România în lume, al Academiei Daco-Română și al revistei „Independența Română – Independența prin cultură”. Aprecieri asupra versurilor sale au făcut Asociația Culturală România în Lume (care, în anul 2012, i-a acordat o Diplomă de Excelență) și de Academia Daco-Română (din partea căreia a primit o Diplomă de Excelență în 2013, o Diplomă de Doctor Honoris Causa în 2016 și o Diplomă de Părinte al Patriei în 2018).
(Celor care se îndoiesc de originea milenară
a poporului român)
Străbunii noștri, din mormânt,
Ne spun că multe mii de ani
Au viețuit pe-acest pământ,
Luptând cu numeroși dușmani.
Trecutul lor îndepărtat
Îl demonstrăm cu mărturii
Concrete, de necontestat,
Care vorbesc de parcă-s vii.
Ca probă, pot fi socotite
Tăblițele de Tărtăria
Și statuetele găsite
În solul de la Hamangia.
În plus, au fost descoperite
De-a lungul și de-a latul țării,
Alte dovezi, ce-s răspândite…
Prin munți, pe văi, la malul mării.
Astfel, vestigii mai găsim
La Gulmenița, Cucuteni,
Și doar în treacăt amintim
De Isaia și Cucuteni.
Tot dovezi care-s datorate
Strămoșilor de-odinioară,
Sunt cele care sunt lăsate
Prin toate Davele din țară.
Avem deci mărturii cu care
Putem demonstra tuturor,
Că-n lumea înconjurătoare
Noi suntem cel mai vechi popor.
Însă acest adevărat
Tezaur de documentare,
Este prost valorificat
Sau, mai rău, scos peste hotare.
Dar nu se ia nici-o măsură
De cei în drept. Ei nu fac față
Și-așteaptă să le pice’n gură
Vestita pară mălăiață.
Așa fiind, nu-i de mirare
Că despre noi nu sunt știute
Multe lucruri. Prin urmare,
Hai să le facem cunoscute.
Să-ncepem deci cu datoria
Care-i a noastră, a tuturor,
Demonstrând lumii că România
E vatra unui vechi popor.
Când poți să dovedești ceva,
Dar n-o faci, e doar vina ta.
(Celor fără principii morale)
Există lucruri fără care
Viața noastră, a tuturor,
Ar fi lipsită de valoare
Muncă, pace și adevăr.
Prin muncă, omul își procură
Hrana de fiecare zi,
Muncind ades’fără măsură.
Astfel, nu ar putea trăi.
Pacea este esențială
Pentru o viață liniștită.
Altcum, orice agoniseală,
Doar într-o zi e risipită.
Dar chiar muncind și fiind pace,
Când adevărul-i măsluit
De cineva ce asta-i place,
Omul tot nu e fericit.
Aceste trei coordonate
Sunt cheia vieții pe pământ
Și-i musai a fi respectate.
De nu, totul e vorbă’n vânt.
Sunt însă oameni, din păcate
Ce se poartă fără rușine
Și, lipsiți de moralitate,
Fac rău când li se face bine.
Fapta lor, deși ne displace,
Obligați suntem s-o suportăm,
Iar pe ei, n-avem a le face
Decât, cu toții, să-i condamnăm.
Când promovezi răul în lume ca om,
Nu meriți acest nume.
AUTORITATE
(Celor care practică nepotismul)
… Nu pot s-aprob, nu’ndeplinește
Condiția de căpătâi.
-Aveți dreptate, așa este,
Dar… e nepotul șefului,
Care știți bine cum e:
Pe primul plan, sunt rudele.
Și-și iubește nepoțelul,
Nu ca’n „Boul și Vițelul”.
Dacă vrei să ai viață bună,
Șefului să-i cânți în strună.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro