Nicu Doftoreanu despre volumul LUMINI ABISALE, autor Florian Laurenţiu Stoica, Editura DAVID Art, Bucureşti 2024

Inepuizabilul și imprevizibilul Florian Laurențiu Stoica nu se astâmpără! Odată cu trecerea anilor crește văzând cu ochii și creația sa.

În data de 25.10.2024 cu ocazia lansării cărții mele „Tangouri de ieri, Tangouri de azi” am primit cu încântare volumul „LUMINI ABISALE” apărut în 2024 la București editura DAVID Art. Pentru a nu știu câta oară, ochiul ziaristului, care știe să citească printre rânduri și sufletul poetului, se întâlnesc făcându-ne să simțim cum prin scrierile sale mărturisește dragostea lui pentru această frumoasă țară care, lăsată intactă de înaintași, a ajuns să fie prăduită viața noastră de zi cu zi.

În masivul volum de 390 de pagini cuprinzând 27 de eseuri și 18 editoriale, apărute în revista „Independența Română, Independența prin cultură” în perioada 2020 — 2024, descoperim, așa cum consemnează și domnul Geo Călugăru „două viziuni, servind celor două finalități – informative — în editoriale și formativ-educative în eseuri”.

Lecturând, la o primă citire, doar titlurile unor eseuri, cum ar fi „Șerpăria autohtonă”, „Doctrina Haosului”, „Vânzătorii de iluzii”, „Jos Masca”, „Pensionarii într-un tunel al timpului” sau titlurile unor editoriale „România educată și drogurile”, „Avem parlament, avem guvern, avem circ”, „2024 – Alegerile” ne dăm seama cât de actuală este această carte și cât de bine spune lucrurile pe nume domnul Florian Laurențiu Stoica, așa cum de altfel remarcă în prefața intitulată „Pragmatism remarcabil dar și implicare emoțională” și domnul Florentin Popescu.

Chiar dacă nu pare această carte te încarcă cu o dorință de viață, tușând o sumedenie de tablouri și scene în culori care pun imaginația la treabă făcându-ne să ne întrebăm: Oare nu putem acționa, fiecare din noi, mai hotărât? Oare am făcut tot ce depindea de noi întotdeauna?

Oare câte din acțiunile noastre vor mai avea efecte benefice în viitor? Oare…? și tot așa până la finele cărții care ne face să vedem lumina în abis. Un titlu de altfel incitant deoarece tot timpul omul încearcă să vadă cum este — în abisurile gândurilor, sufletului, viselor – doar că nu întotdeauna reușește acolo unde nu prea se vede lumina pură a unei astfel de analize academice cum face în acest volum domnul Florian Laurențiu Stoica.

Te duci în Timp și te regăsești într-un mediu unde trup și suflet, mândria de a fi român a fost mereu scopul tinereții și dorințelor tale. E o forță centripedă care păstrează tot ce creează sentimente neobișnuite ale firii omenești. Domnul Florian Laurențiu Stoica a reușit și reușește să dezvolte această temă inepuizabilă și totodată pretențioasă ținând-o în frâu precum caii nărăvași.

Personal recomand cititorilor să pătrundă în intimitatea „acestui abis luminat” mai mult decât… în general, deoarece nu vor avea decât de câștigat, fiindcă autorul… mușcă cu nesaț din această lumină abisală. Căci până la urmă el caută Lumina. Fie ca aceasta să-i călăuzească nevoirea, să-i asigure hrana spirituală, emoțională și inspirațională, necesară continuării scrierilor sale despre lume despre noi, cei care, fără să pricepem, ne trăim viețile, ni le înstrăinăm, ni le amanetăm, ni le împrumutăm, ni le vindem, ni le neglijăm sau ni le împărtășim.

Să nu se lase acaparat doar de cenușiul vieții deoarece … să fii viață în cuvânt nu-i doar metaforă, nici reducție a existenței la forma ce o exprimă. Este o recunoaștere conștientă, asumată, a sinelui ca parte vie a Creației. Așa se face că uneori un singur cuvânt este capabil să temeluiască o existență pe toate cele trei dimensiuni ale crucii – înălțime, lățime și adâncime – crucea fiind exprimarea supremă a verticalității, orizontalității și profunzimii întregii existențe.

Numai parcurgând eseurile și editorialele sale integral poți să-ți dai seama că, iată, ni se deschide o fereastră spre zarea nesfârșită a realității ce ne înconjoară, ca un rezultat al incisivității ce-au creat caracterul românesc al nepieirii! Felicitări Florian Laurențiu Stoica!