Niculae L. Stănescu

Sunt absolvent al Facultății de Geologie din cadrul Institutului de Mine din București. După examenul de stat din februarie 1955, am fost repartizat în producție la Ministerul Metalurgiei din București. Dar, sfătuindumă și cu tatăl meu, și știind că geologia nu se practică în birou, am renunțat la această repartizare, și am primit o nouă repartiție (cu felicitările de rigoare) în Valea Jiului (Lupeni). Aici, sarcina mea era de a face descrierea geologică a carotelor extrase de forajele care se executau pentru explorarea straturilor de cărbune. De la Lupeni, am fost transferat la Întreprinderea Minieră Orșova, al cărui obiect de activitate era explorarea și exploatarea mai multor substanțe minerale utile: azbest, crom, cuarț, feldspat, fier, bentonită, talc și mică, iar sarcina mea era de a întocmi proiectele de lucrări precum și documentarea aferentă acestora și întocmirea rapoartelor cu calculul de rezervă. După Orșova, am lucrat la Întreprinderea Minieră Bocșa care se ocupa de exploatarea zăcămintelor de fier și sulfuri complexe (plumb, zinc, cupru).

Misiunea mea, era aceeași ca la Orșova. Am fost avansat la Inspectoratul Geologic-Minier din cadrul Ministerului Minelor din București, cu misiunea de a controla respectarea lucrărilor de explorare și exploatare de la toate întreprinderile de profil din țară. În perioada anilor ’60, în București s-a înființat întreprinderea Geomin (care aparținea de MECECEI) al cărei profil de activitate era cooperarea cu alte state în domeniul geologic și minier, și înființarea unor societăți mixte. În acest scop, societatea și-a angajat un colectiv de specialiști, solicitându-mă și pe mine. Astfel, ca salariat al acestei întreprinderi, am efectuat mai multe deplasări în străinătate (Algeria, Burundi, Guineea, Argentina, Costa-Rica, Portugalia, Iugoslavia) unde am urmărit executarea întocmai a lucrărilor proiectate și întocmirea unor expertize geologice. În aceste deplasări, mi-am dat seama cât de mult mi-a folosit experiența căpătată în zonele în care am lucrat. La întoarcerea în țară, mi-am continuat activitatea la Întreprinderea Metalelor Rare din București, care se ocupa cu executarea lucrărilor de explorare și exploatare a zăcămintelor de uraniu și a aluviunilor cu conținut de aur și metale grele (titan și zircon). Sarcina mea, era de a face documentarea geologică. Cu această ocazie, am constatat că în aceste aluviuni, conținutul mediu în TiO2 (dioxid de titan), este de 2%. Știind că mai sunt și alte formațiuni sedimentare cu conținut de titan, mi-a venit ideea de a verifica acest lucru. O asemenea formațiune este și bauxita (Al₂O₃) din care, printr-un proces de preparare (la Oradea și Tulcea) se obține Alumina. Din alumină, prelucrată la Slatina, se obține Aluminiul. Ideea mea, a fost următoarea: șlamul rezultat la prepararea aluminei, conține și minerale grele. Din acest șlam, am recoltat o probă pe care am dat-o la analiză, iar rezultatul mi-a confirmat că am avut dreptate: conținutul în TiO2 variază, funcție de granulație, între 4,5 și 7,9% (media 4,5%). Pe baza acestor rezultate, am întocmit o documentație pe care am prezentat-o la OSIM București, care a eliberat Certificatul de Invenție nr.76410/ 1988. De la IMR, m-am pensionat în 1991.

După pensionare, am lucrat ca agent de asigurări la societatea Allianz-Țiriac (până în 2017) iar în paralel am scris și mi s-au publicat cinci volume cu versuri (umor, satiră, atitudine) intitulate Realitatea Postdecembristă, precum și un dialog satirico-umoristic intitulat Clișee Postdecembriste. Am mai finalizat încă un dialog satirico-umoristic, iar în prezent lucrez la un volum de Catrene. Ca aprecieri asupra cărților publicate, am primit mai multe diplome: de la Fundația Academia Dacoromână, o diplomă de excelență, una de Doctor Honoris Causa și una de părinte al poporului; de la Asociația Culturală România în Lume, o diplomă de excelență; de la Fundația Literar-Istorică “Stoika”, o diplomă de merit.

Niculae L. Stănescu