O DEGRINGOLADĂ GENERALIZATĂ

O DEGRINGOLADĂ GENERALIZATĂ

Dacă în mod cinic aș pleca de la o comedie muzicală a anilor ’30, ca o capodoperă a cinematografiei ruse din acea perioadă, „Toată lumea râde, cântă și dansează” („Vesyolaye rebyata”), în care un star internațional (spuneau ei!) a fost confundat cu un cioban (și la noi acum este la modă acest reper), în prezent se petrec cam aceleași lucruri, cu sublinierea necesară că lumea de azi, de pildă din Piața Victoriei, cântă, râde și dansează deoarece actualul regim le-a luat pentru mult timp speranța; a se înțelege că ei protestează cu îndârjire și eroism. Actualii actori politici de la noi par a avea alte preocupări decât misiunea socială pentru care au ajuns la putere.
Prima Ministră, era să zic Sinistră, vrea musai să se plimbe, dacă nu în Golf, măcar prin apropiere, prin Balcanii de Vest, zonă cu o uriașă încărcătură istorică, de tensiuni încă nestinse și poate pe vecie după dezagregarea micro-imperiului Iugoslav și trântește bomba. Merge, nu se știe pentru ce și cine a trimis-o, în Muntenegru.
Acolo, într-o năvalnică perorație (evident, doar în limba română, că altceva nu posedă), confundă capitala Muntenegrului, Podgorița, cu cea a Kosovo-ului, Priștina. O gafă de proporții internaționale, în condițiile în care noi nu am recunoscut (din motive bine întemeiate) statalitatea Republicii Kosovo.

Și pe mai departe o dă în bară de Ziua Drapelului Național, de pe la noi, că ar fi ceva între 1848, undeva, după Primul Război Mondial. Bine că nu a confundat Imnul actual cu cele câteva variante din perioada comunistă. Că are probleme cu gramatica, cu geografia, nu înțelege mai nimic din dinamica politicii europene, că la Beijing a avut o audiență de doar zece minute, că nu are acces la marile cancelarii europene, deși ca fostă parlamentară europeană putea privi în față pe oricare dintre liderii acestei zone (ei știau deja cu cine au de-a face), avem un personaj care ar trebui să-și decline funcția. Acest gigantic Partid pare a fi prizonierul unui grup de indivizi care se vor decuplați de problemele țării noastre. Actuala conducătoare a Guvernului a fost comparată cu Dăscălescu, Prim Ministrul pus de Ceaușescu de formă în locul de pildă al eruditului Manea Mănescu; din aceleași motive ca primul, să fie manevrat. O parte a mediei se concentrează pe multiplele gafe ale P. M., criticile atingând adesea scabrosul, cum spunea un comentator.
De fapt, în acești aproape douăzeci și nouă de ani ni s-au aruncat în față doar perdele de fum, spre a nu decela adevăratele situații de fapt. În prezent, încrâncenarea este pe adoptarea Codului Penal, pe cel administrativ și nu pe problemele economice presante ale țării noastre.
Nici n-ar avea cu ce; realitățile economice comparativ cu anii anteriori sunt în prezent, dacă nu dezastruoase, cel puțin îngrijorătoare.
Apar în spațiul public o sumedenie de „inițiative”, unele hilare. Vouchere pentru cumpărarea de ochelari de vedere, de casare a rablelor aduse din Occident și în locul lor să se achiziționeze frigidere, televizoare etc, spre finele anului ceva bani pentru statui ori pentru biciclete și cine mai știe ce alte exihibiționisme financiare. Desigur, nu reabilitări de străzi, centuri ocolitoare, săli de sport, spitale regionale și lista din păcate este foarte lungă.
Ca de nicăieri apare un individ, Tanczos Barna, care pretinde că strânge un fond special de solidaritate pentru susținerea celor amendați care arborează în Ținutul Secuiesc însemnele lor specifice și în subsidiar steagul Ungariei în locul celui al țării care îi dă de mâncare și îl suportă, adică România.
Că în interviurile ce li se iau unor vârfuri locale vorbesc doar maghiara, acesta pare pentru conducătorii noștri doar un amănunt sau poate un titlu de glorie că vor să impună ca limbi oficiale maghiara, romani, adică țigăneasca, rusa și poate chiar altele, astfel ca, precum în Turnul lui Babel, să nu ne mai putem înțelege unii cu alții în niciun fel. Comentatori în vogă apar în spațiul public, „tocând” în fel și chip problema secuilor, dar niciunul, absolut niciunul nu-și pune o elementară problemă: ei câți sunt numeric potrivit recensământului și dacă are rost să ne mai încrânceneze pe acest subiect. În zona cu pricina și ceva mai departe privim către Țara Făgărașului, Țara Amlașului, Țara Zarandului, Țara Obcinelor și multe alte apelative zonale cu populații masive, cu tradiții, cu sărbători specifice, pașnice și nu pe cai înșăuați gata să plece la un război anacronic.
Și ca hilarul să fie complet, același țanțoș „comentator” amenință că dacă se vor da jos 1000 de steaguri vor fi arborate alte 100.000. Acest individ trebuie să-și clarifice statutul, e secui și atunci nu poate strânge decât câteva sute de consângeni sau este ungur și atunci este altceva. Nu întreabă nimeni dacă acele gesturi sunt permise în localitatea Gyüla din Ungaria, de exemplu, ori în Cernăuți, în Durustor ori Kaliacra, în nordul Greciei și pe mai departe în oricare teritoriu locuit de români din timpuri imemorabile. Pare că România se află într-o altă Europă, iar românismul este tratat ca un „neolegionarism”. O scurtă înșiruire de atitudini (acțiuni de dată recentă ar trebui rememorate): Mișcarea celor 64 de Comitate, tabăra maghiară la Chișmaroc finanțată de Racz Karoly (cu tematică iredentistă ) și multe, foarte multe activități care nu-și găsesc poziționarea într-un stat U. E.
Același Tanczos pare că trăiește într-o lume paralelă (că doar se poartă acum acest termen), spune că în feuda lui este o situație ideală. UDMR-ul își „hrănește” electoratul ca și partidele noastre tradiționale, doar cu promisiuni, și nu de azi, de ieri, ci de aproape treizeci de ani. Am constatat la fața locului că maghiarii din România sunt tratați în Ungaria ca și cetățeni de mâna a doua; iar în Viena nici măcar nu pot comunica între ei în maghiară. Secuii lui Barna nu prea dau la număr, dar se „agață” de acest minunat și harnic segment minoritar care nu ar vrea să fie târât în jocul politic al vârfurilor maghiare. Nu agreează nici Ceàrdaș-ul și nici Az a szép (Ozosep). Să-l lăsăm pe cel care nu prea știe pe cât electorat secuiesc se bazează. Secuii, de-a lungul istoriei, au reprezentat o populație volatilă, înregistrată în evidențele oficiale ale vremurilor trecute într-o ecuație paradoxală.
Încă de pe timpul lui Gheorghe Doja, secuiul cel executat de unguri pe celebrul scaun de foc și complementara coroană înroșită, ei, ca minoritate compactă, au dispărut, până în zilele noastre, având reprezentări numerice simbolice. În fine, acest mic episod nu trebuie să ne obtureze adevăratele probleme ale țării noastre – autostrăzi, învățământ, sănătate, înzestrări în armată, poliție și multe altele. În fața gafelor multiple ale întâi conducătoare a țării noastre, pentru început zâmbim, apoi râdem în hohote ca în final să ni se umezească ochii, spre plâns, că în fruntea statului se află o persoană care ne face de râs atât pe plan intern cât și în exterior.
Pe lângă imaginea negativă a celei care conduce Guvernul, vine la rând și Ministrul Apărării, care afirmă că la Deveselu avem rachete balistice, și ca și cum veselia nu era completă, acum sunt sacrificați mii de porci, se spune, bolnavi de pestă porcină africană, punând pe butuci sute de afaceri, închideri de fabrici procesatoare de carne, concedieri a mii de oameni și corelativele efecte de masive importuri de carne din afara țării. „Prietenii” noștri eterni, Ungaria și Austria, au sărit la cap propunând intrarea în carantină a României.
În loc de a soluționa gravele probleme în care ne afundăm, acum atenția este concentrată pe un cetățean, locuitor în Suedia, care ca frondă, fiind prea mic pentru o revoltă consistentă, și-a agățat ca numere de înmatriculare o combinație de litere jignitoare la adresa partidului de guvernământ. Noi, cei de pe margine, râdem de această năzbâtie, dar obedienții ierarhi polițienești amplifică incidentul, ducându-l în zona absurdului. Neștiind să gestioneze acest pasager mesaj, opozanții din piață îl amplifică cu alte variante la fel de fierbinți care nu pot fi contracarate; de pildă MU1E P5D; ei spun că nu poate fi în principiu catalogat ca fiind jignitor. Nimicuri, prilej în care dracul dansează pe cocoașa acestei minuante țări. Filmul amintit, chiar dacă afișa pe parcursul derulării lui o veselie generalizată, acoperea pentru acele vremuri o crudă și cruntă realitate; comunismul a fost un fiasco fatal, dar era pomădat printre altele și în producții cinematografice. Ca o concesie a Vestului, au acceptat-o pe Alla Pugaciova (artistă a Poporului, laureată a Premiului de Stat al URSS etc), prin melodia Arlekino, să câștige Eurovisionul, căpătând astfel o notorietate europeană, chiar dacă în cariera ei a avut vreo cinci soți; și la noi un conducător de vârf al Statului a „dobândit” tot cinci soții; în fine, chestie de gust și de adaptare.
Aproape toți membrii guvernului au mari carențe de exprimare: „pamblică”, „martori care poate să confirmă”, „vom circula pe drumurile care se recepționează”. Acest partid a decăzut în valori, pe măsură ce timpul a trecut, în sondaje a crescut, în inteligență a scăzut galopant. De ce conducătorul lui a pus oameni de slabă calitate în toate ministerele, agențiile guvernamentale, în descentralizate (cei din structurile de conducere) sunt plantate rubedenii ale politicienilor care nu pot face față fișei postului.
Toate cele arătate mai sus pălesc pe lângă o acțiune de proporții nemaiîntâlnite care s-a petrecut în Piața Victoriei pe 10 august 2018. O manifestație de protest, împotriva Guvernului actual, urmau să se întâlnească din diaspora Europei peste un milion de români.

Fără sprijin informativ, autoritățile statului s-au alarmat, pregătind forțe de represiune impresionante, acompaniate ca de obicei de către ultrașii celor două echipe de top din fotbalul Capitalei. Întreg planul de contracarare a acestei uriașe manifestări a fost în final un fiasco. În termeni mai puțini academici, a fost o cacealma. Dintr-un milion au ajuns în Piață ceva peste o sută de mii, iar încrâncenarea forțelor de ordine a fost disproporționată.
Un comentator de maximă audiență decelează cinci enigme ale acestei demonstrații:
– Atmosfera creată – un milion de protestatari în piață, cu bâlbele autorităților capitalei (inerente) neautorizate apoi autorizate și în final retragerea liderilor că nu pot gestiona acest diluviu uman cu doar două zile înainte.
– Pregătirea psihologică. O întreagă Europă pregătită mediatic cu mult timp în urmă. Coloane de mașini, autocare, trenuri cu viitori manifestanți ajungeau la Viena, erau aplaudați traversând Ungaria ca apoi să se disipeze fiecare pe la casele lor, că doar veneau în vacanță. În ziua manifestației, pe la orele 16:00 dispăruse deja ideea diasporei. S-a creat o atmosferă anti-jandarmi, iar în rândul celor din urmă o derută și apoi o încrâncenare după ce în căști li s-a transmis că au fost omorâți doi dintre colegii lor, o informație falsă, dar care a amplificat „zelul” lor spre a martela oameni nevinovați.
– Cine a avut interesul să apară aceste violențe? Aici este un teren foarte larg pentru supoziții. Poate că mult trâmbițatele legi de reformare (termenul deja a căpătat de multă vreme o conotație negativă) a Serviciilor Secrete, ori poate sâcâitoarea și permanenta amenințare a Președintelui cu suspendarea, sau poate ieșirea în scenă a doamnei Kati, considerând că s-a umplut deja paharul… cine știe? Sau poate uriașele rezerve de gaze descoperite la noi, nu cele din Piață, care incită alte spirite!
– Reacția disproporționată a jandarmilor în Piața Victoriei. Aceștia au fost ațâțați că în fața lor sunt dușmani și nu protestatari. Așa că au folosit forțe anti-revoltă cu gaze lacrimogene, interzise chiar în taberele de război. Din imaginile filmate apare un personaj îmbrăcat complet în alb, „fantoma albă”, care dirijează din toate unghiurile represiunea. De-a lungul istoriei noastre recente mai tot timpul a fost un tartor, neidentificat, care a dirijat mineriadele, „evenimentele” sângeroase de la Târgu Mureș, Piața Universității și altele.
– Povestea femeii jandarm agresate. Ea cu un coleg al ei au fost „părăsiți” de ceilalți jandarmi pentru a exista victime reale. Bestiile care i-au atacat cine au fost, cine i-a trimis acolo și de ce nu sunt arătați spre oprobiul public? Norocul lor a fost că cei doi au fost extrași de adevărații protestatari și predați forțelor de ordine care, la rându-le, pentru că au făcut acestă faptă bună, i-au copleșit cu gaze lacrimogene la greu. Orice faptă bună trebuie pedepsită. Să las pe moment acest episod deosebit de sângeros și să trasez cumva câteva concluzii.
Potrivit analiștilor, avem un guvern relativ nefuncțional iar exponenții lui nu sunt frecventabili în principiu pe niciunde în Europa civilizată.
În țară sunt tensiuni destabilizatoare de tot felul ce nu sunt gestionate, iar așa-zișii lor reprezentanți nu sunt trași la răspundere precum în Spania, de exemplu.
Avem o diasporă care e drept că trimite în țară spre patru miliarde de euro anual, dar nu are coeziunea necesară ca să propună/impună în mod democratic un program al său care să fie benefic tuturor românilor. A se vedea situația sclavilor români din Italia, Anglia, Spania etc.
Nu avem un program economic coerent, etapizat până la nivel de lună calendaristică și prezentat națiunii spre fala celor aleși în mod democratic. Miniștrii, de pildă, să fie obligați să prezinte lunar rapoarte asupra activității lor, iar acestea să fie făcute publice.
Iar în final partidul care conduce detașat să înțeleagă că trebuie să lucreze în folosul poporului.
Altfel nu vom avea niciun viitor, adâncindu-ne iremediabil în degringolada la care asistăm în prezent.
Din tot acest iureș a rămas un lup singuratic care, brusc, de o grămadă de timp tace. De ce oare?
Da, dar după zece zile de la Mineriada Jandarmilor afirmă că au fost plătiți patru străini ca să îl asasineze.
Grav, deosebit de grav, dacă ar fi și adevărat.
Oricum, al treilea om în stat ar fi trebuit să gestioneze într-un mod credibil acest episod care pare desprins din filmele cu gangsteri.

FLORIAN LAURENȚIU STOIKA