O LEGENDĂ VIE ACADEMICIAN PROFESOR DOCTOR OVIDIU BOJOR

O LEGENDĂ VIE
ACADEMICIAN PROFESOR DOCTOR OVIDIU BOJOR

„Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră.“

În mitologie, în basme, ocrotitoare a întregii lumi vegetale este Zeița FLORA. În România „un împărat al plantelor” este chiar o ființă reală, un om de știință, este academicianul a cărui faimă a trecut hotarele țării…este doctor în farmacie, numărul unu al fitoterapeuticii românești. Acesta este OVIDIU BOJOR, născut la Reghin, în anul 1924.
Încă din copilărie a avut o atracție deosebită pentru flori și o mare curiozitate care l-a făcut să dorească să-și răspundă la numeroasele întrebări ale copilului de atunci: de ce sunt așa diferite, ca formă și culoare, de ce unele se deschid numai noaptea, altele doar ziua?
OVIDIU BOJOR: „Copil fiind, umblam mult pe dealurile din jur, pe cărările pădurilor din preajma locurilor natale, uneori zeci de kilometri, fără să mă tem de viețuitoarele sălbatice care desigur mai apăreau uneori, dar nu mi-au făcut vreodată rău…M am gândit să-mi fac un laborator de cercetări botanice și chimice, la mine acasă…deși eram copilandru, pasiunea îmi dădea ghes, așa că l-am amenajat sub un șopron și l-am utilat cu instrumente necesare…desigur de care am putut să fac rost: mojar, câteva eprubete, și mai ales un microscop!”.
Despre acele aventuri, Ovidiu Bojor mi-a mărturisit într-un interviu, în volumul „De mic am fost mare”: „Când priveam prin microscop, frunzele, petalele… mi se umplea sufletul de bucurie și mă credeam un mare vrăjitor care deține numai el tainele lumii vegetale! Cu timpul, am reușit să studiez și proprietățile lor, pentru vindecarea unor boli! Despre unele știau doar babele satului, dar „știința” lor era redusă, eu ofeream mai multe leacuri, bazate pe cercetare, având temeiul științific al efectelor curative ale plantelor medicinale.”
Pe omul surâzător, carismatic, veșnic optimist, l-am cunoscut în vara anului 2005, la sediul UNESCO din România, la o întâlnire a unor cercetători și exploratori, de diferite profesiuni și vârste. Au avut un schimb de idei, pentru formarea unui Club al temerarilor exploratori și cercetători ai lumii, de la Polul-Nord la Polul-Sud, de la adâncurile peșterilor la înălțimile amețitoare, deseori de neatins ale munților.
Ovidiu Bojor i-a impresionat cu optimismul şi prin pasiunea de o viață, și a povestit despre prima sa expediție în Himalaya, de la care se împlineau în acel mai 2005 chiar 20 de ani.
Ovidiu Bojor: „…da, e incredibil cum zboară timpul, cum au trecut atâția ani de la acea primă expediție, organizată și finanțată de mine!, expediție alpină româno-nepaleză, în Himalaya, finalizată prin cucerirea vârfului Gurja-Himal (7193 metri).
Pentru mine muntele este ceva deosebit: eu nu merg să-l cuceresc, eu merg să mă împrietenesc cu el. Într-o noapte frumoasă, cu lună și stele, într-un loc deosebit, Ganeșimal – „lăcașul zeilor”, am avut o revelație: la ora 2 noaptea am ieșit din cort, să admir firmamentul minunat și copleșit de emoție eu am exclamat: „dar unde sunt zeii?”… și răspunsul a venit, de undeva:… „zeii au plecat de aici, pentru că ați venit voi, oamenii…și cu cât veți urca să-i ajungeți, cu atât ei vor merge mai departe, mai sus, pentru ca voi să-i urmăriți mereu…” Așadar eu am înțeles care este sensul și destinul exploratorului: cu mijloace tehnice tot mai performante, dar folosind și rațiunea, noi, oamenii, avem datoria „să fugim” după zei… adică după cunoaștere, perfecțiune și iubire!”.
O viață de om într-o continuă aventură pentru a descifra tainele plantelor și a vedea cum pot fi ele de folos oamenilor. Așa au apărut, în timp, volumele: „Flora medicinală a României” – două volume, „Farmacopeea română” – 8-9 ediții, „Plantele medicinale – sursă de sănătate” și multe altele…

Ovidiu Bojor: „Timp de aproape 10 ani (1978-1985) am fost în 4 misiuni succesive pentru explorarea florei medicinale din Himalaya, ca expert O.N.U. Scopul a fost stabilirea limitei superioare de existență a vieții vegetale, la 5500 metri altitudine în acele locuri, în ținuturile… zeilor! Un alt obiectiv a fost integrarea medicinii tradiționale din România și din străinătate în măsurile generale de ocrotire a sănătății, elaborate de O.M. S. La final am publicat cartea: „Himalaya, patria plantelor medicinale”.
Una din marile sale realizări, mândria savantului, este cartarea florei medicinale din Carpați – cercetare care a durat timp de 25 de ani – folosind o metodologie adoptată apoi și de alte țări.
Ovidiu Bojor: „Metodologia pe care am abordat-o sub denumirea Cartarea economică a florei medicinale – ținând cont de ocrotirea naturii a fost adoptată de O.N.U.D.I. și recomandată țărilor în curs de dezvoltare.
Numeroase țări din lume dispun de un mare potențial economic de plante medicinale și aromatice, care cresc sălbatic, nefiind cultivate, începând din zonele colinare, până în zonele alpine. Materiile prime din flora spontană, utilizate în scopuri terapeutice, sunt prelucrate artizanal sau în unități industriale mici și mijlocii – în special în țările din Africa, Asia, America Latină și insulele Oceanului Pacific. Peste 80% din populația acestor țări beneficiază de medicamentele obținute din plante și numai 20% au acces la medicamente „moderne”, datorită condițiilor precare economice și de viață.
În același timp, resursele din plante medicinale din flora spontană sunt, desigur, limitate…unele specii, printr-o exploatare intensivă și necontrolată, sunt în pericol de dispariție! – cu implicații negative asupra ecosistemului natural.
În ultimele decenii, și în țările dezvoltate economic se pune accent pe produsele „bio”…ca o reacție la poluarea organismului uman cu medicamente de sinteză. Acestea dau 7% numeroase reacții adverse, efecte secundare, unele negative, de lungă durată, mai ales pentru bolnavii cronici.
Noile industrii moderne de medicamente și suplimente nutrițional din plante se bazează pe culturi proprii de plante, biologice sau ecologice dar și pe materie primă din import, din țările în curs de dezvoltare. Numai că și aici dorința omului de a se face bine, de a folosi plantele medicinale, nu ține seama (în cazul aprovizionărilor cu astfel de plante, de la populațiile locale) de principiul ocrotirii naturii, a speciilor vegetale care se pot termina!
De aceea ar trebui să intervină o legislație fermă, coerentă, în acest domeniu. Ce înseamnă concret cartarea economică a florei medicinale spontane?
Ea este definită prin: identificarea speciilor, notarea lor și transmiterea datelor de pe teren prin semne convenționale, prin hărți topografice – indicând cantitățile recomandate, pentru fiecare specie, a fi colectate, dintr-un areal definit. Accentul va fi pus pe protecția speciilor medicinale, lăsând suficienți „indivizi“ pentru reproducere în anii viitori și refacerea astfel a covorului vegetal!”
Pentru rezultate remarcabile în farmaceutică, farmacognozie, fitochimie și medicină tradițională, Ovidiu Bojor a devenit „personaj” în: „Dicționarul specialiștilor – un Who-s who, în știința și tehnica românească“ (vol. 1, ed. 1, Editura Tehnică – 1996) și în: „Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii și sisteme, din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului” (ediția specială, vol. 1-2, Editura Geneze -2004).
În 2015, acad. Ovidiu Bojor a întrat în al 91-lea an al existenței sale și a rămas consecvent crezului de-o viață: „Eu nu concep noțiunea de bătrânețe… sunt veșnic tânăr… la 90 de ani voi scrie poate!… „Testamentul meu științific… pentru cei care iubesc plantele”.
Îl aşteptăm… şi-i dorim „împăratului plantelor” zile bune, cu sănătate şi mulţi susţinători ai crezului său!

ROMANIȚA ȘTENȚEL, jurnalist