OCCIDENTUL ȘI ORIENTUL ÎN SOCIETATEA POST-MODERNĂ

– de la dictatura ideologiei, la dictatura demagogiei, ipocriziei, urii si intoleranței –

Dacă până mai ieri, adică în urmă cu trei decenii, am trăit într-o Românie aflată sub dictatura ideologiei comuniste care își propunea crearea omului nou, surd și mut la realitățile cotidiene și cu iluzia unui „viitor luminos”, fără a fi însă încadrat întrun spațiu de timp, iată că astăzi, trăim într-o „democrație originală” și într-un „capitalism de cumetrie”, cu un trecut obsesiv, un prezent confuz și tensionat și cu un viitor aflat sub amenințarea fiarei neîmblânzite – Inteligența Artificială – care tinde să preia controlul societății post-moderne, atât în România, dar și la nivel planetar.

Rămășițele „atavice” de comportament uman din acea perioadă: delațiunea, trădarea, disimularea personalității, viclenia, fățărnicia, pe care le-am fi dorit arse pe „rugul” nemiloasei „inchiziții” declanșată de evenimentele sângeroase din decembrie 1989, și de mineriadele ce i-au urmat, care și-au potolit setea de sânge prin martiriul unor suflete neprihănite, răbufnesc azi și domină societatea românească, cu intensitatea unui tsunami devastator.

Un distins publicist, doctor în teologie, Stelian GOMBOȘ, într-un articol intitulat sugestiv: „Trădarea și delațiunea, ca sport național” (05 mar. 2019), aducea în atenția cititorilor această temă făcând recurs la Vechiul și Noul Testament, subliniind că: „la poporul ales, la evrei, în vremea Vechiului Testament, trădătorii şi prădătorii, alături de alţi păcătoşi, erau alungaţi, scoşi din cetate şi ucişi cu pietre. În timpul Noului Testament, adică sub legea creştină şi a Harului, Iisus Hristos îi amenda şi sancţiona drastic pe unii ca aceştia numindu-i năpârci, vicleni, făţarnici şi ipocriţi, întâlnindu-se şi confruntându-se cu aceasta maladie chiar în interiorul corpului Său apostolic prin trădarea lui Iuda şi „lepădarea” de IISUS a lui PETRU(n.n.). La noi ,la romani, popor şi neam eminamente creştin, acest flagel al trădării şi delaţiunii a fost ca un sport naţional, ca o practică predilecta, exersata cu zel, din generaţie în generaţie”

Pentru a fi obiectivi, aceste porniri umane nu sunt caracteristice doar românilor, ci se regăsesc în ADN-ul omului de la creaţia sa, din vremea protostrămoşilor noştri şi s-au manifestat în forme şi cu intensitate mai mare sau mai mică, în funcţie de specificul geografic, de tradiţiile, obiceiurile, credinţa şi Karma fiecărui popor, dată de amprenta energetică a locului.

În ciuda sacrificiului Fiului lui Dumnezeu, care şi-a luat asupra Sa păcatele întregii umanităţi, de la proto-părinţi şi până în era creştină, lăsând creştinismului şi întregii lumi arhetipul smereniei, milosteniei, umilinţei, integrităţii şi purităţii morale şi fizice, ce ar fi trebuit să inspire la crearea unei lumi mai bune, în cele două milenii de la aşezarea Sa pe Tronul Ceresc, alături de Tatăl Său, comportamentul uman nu a reuşit să se curățească de aceste tare de caracter, ci a evoluat în forme şi manifestări mai subtile, în pas cu „noile tendinţe” ale vremurilor.

Civilizaţia post-modernă se confruntă azi cu o situaţie paradoxală, când trădarea, delaţiunea, invidia, ipocrizia, indiferența şi lipsa compasiunii, au transformat omul într-un prădător nemilos, interesat doar de propria persoană şi de realizarea intereselor sale indiferent de suferinţele şi neplăcerile ce le cauzează semenilor săi.

Exemplul este dat de elitele care conduc lumea şi care transmit spre baza piramidei puterii, „reţete de succes” care nu au legătură cu valorile etice şi morale propovăduite de toate religiile, ceea ce în mod trist şi dureros perturbă ecosistemul social, organizarea spirituală a societăţii.

Din păcate, în ultimele decenii, la nivelul organismelor cu vocație universală sau regională, politice, economice, financiare și militare, se promovează tot mai mult agresivitatea limbajului, care apoi degenerează în atacuri la persoană, şantaj emoţional prin instituirea a tot felul de sancţiuni economico-comerciale, pentru a face pe plac marilor corporaţii transnaţionale ce impun prin forţa lobby-ului, propriile reguli, obligatorii pentru state şi guverne. Corporaţiile sunt de fapt conducătorii jocurilor geopolitice, geostrategice şi geoeconomice la nivel planetar, şefii de state, guverne sau parlamente, sunt doar marionetele lor, ceea ce se răsfrânge negativ asupra menţinerii păcii, prosperităţii şi înţelegerii între popoare.

Poate că aceste aprecieri sunt considerate a fi exagerate, ori lipsite de temei, însă, aruncând o privire asupra radiografiei societăţii omeneşti, remarcăm cu uşurinţă că, umanitatea se afla într-o criză profundă de încredere faţă de cârmuitori şi politicile promovate de aceştia, în plină depresie generată de lipsa de repere şi indicii că mai exista o speranţă de schimbare în bine la nivel global.

Toate aceste elemente şi factori anunţă apariţia de nori negri care vor declanşa „furtuna” ce va să vină, care va avea efecte devastatoare atât asupra celui bogat, dar mai ales asupra celui sărac care s-a obişnuit să plătească, de când exista lumea, factura lăcomiei, incompetentei, imposturii, ignoranţei şi risipei aruncată în spatele lui de către cei cărora le-a încredinţat mandatul să le reprezinte interesele.

Dar, să revenim la realităţile cotidiene care ne ocupa timpul şi ne afectează emoţional.

Pentru început, m-aş opri asupra unui articol extrem de interesant şi obiectiv apărut în „Dilema Veche” (nr.783 din 21-27 feb.2019), în care se face o radiografie corectă a situaţiei Europei şi UE, exprimându-se îngrijorări justificate privind viitorul imprevizibil al acestui proiect de unificare a tuturor energiilor creatoare şi resurselor, pentru asigurarea păcii, prosperităţii, libertăţii, demnităţii şi democraţiei, tuturor popoarelor bătrânului continent.

„Europa se îndreaptă somnolent spre pierzanie; popoarele Europei trebuie să se trezească înainte de a fi prea târziu. Dacă nu o fac, UE o va lua pe aceeaşi cale ca URSS în 1991. Nici liderii noştri şi nici cetăţenii de rând nu par să înţeleagă că trăim un moment revoluţionar, cu posibilităţi de evoluţie foarte vaste şi ca rezultatul final este, de aceea, extrem de imprevizibil. Cei mai mulţi dintre noi îşi închipuie că viitorul va semăna, mai mult sau mai puţin, cu prezentul, ceea ce însă nu este garantat. Am trăit o viaţă lungă şi bogată în evenimente, şi pot să spun că am fost martorul mai multor perioade pe care le-aş numi de dezechilibru radical. Astăzi trăim o asemenea perioadă”.

Interesant că, aceste aprecieri şi evaluări aparţin lui George Söros, preşedintele „Söros Fund”, părintele spiritual şi sponsor „generos” al acestor „dezechilibre radicale”, care au perturbat relaţiile internaţionale şi au creat premise favorabile realizării Noii Ordini Mondiale (NOM), care legitimează controlul corporaţiilor şi multinaţionalelor asupra sistemului de organizare a societăţii umane la nivel planetar, în baza „valorilor” impuse de acestea.

Strategia adoptată de miliardarul George Söros de a finanţa o puzderie de fundaţii şi asociaţii la nivel planetar având drept obiectiv schimbarea ordinii lumii prin crearea de elite autohtone sub lozinca construirii „unei societăţi deschise”, la care să participe activ cetăţenii în luarea deciziilor la nivel local şi central, a atras cu uşurinţă tineretul tot mai frustrat de opacitatea sistemelor de guvernare din propriile ţări considerate corupte, anchilozate în legi şi norme birocratice, lipsite de empatie fata de problemele sărăciei, marginalizării sociale şi culturale, cu care se confrunta cetăţeanul de rând.

Iniţial prioritate s-a acordat ţărilor din Europa de Est, ieşite din lunga noapte siberiană, unde se dorea formarea unor organisme de control ale societăţii civile asupra modului de guvernare, orientând dezbaterea publică în direcţia creării unui curent antisistem prin înlocuirea treptată a democraţiei reprezentative cu democraţia participativă în care ONGuri şi Forumuri democratice să preia din atribuţiile statului.

Astfel se ajungea la o reevaluare a funcţiilor statului, rolul acestuia devenind simbolic, ceea ce s-a numit în literatura politică conceptul „statului minimal”.

Ce anume a urmat se cunoaște!

Europa de Est și apoi întregul continent au fost cuprinse de frenezia acţiunilor ONG-urilor, au trecut de la retorica la manifestaţii stradale, de multe ori violente cu tentă anarhistă, exercitând presiuni asupra guvernelor, impunându-le modificări legislative care să vină în sprijinul revendicărilor străzii. Prin aceste manevre s-a reuşit căderea unor guverne instalate în urma alegerilor democratice, dar şi a unor regimuri politice care nu se manifestau suficient de obediente intereselor marilor corporaţii soroșiste. În România am avut parte de asemenea acţiuni în urma cărora a fost instalat un guvern tehnocrat care s-a dovedit loial stăpânilor externi, compus în marea sa majoritate de membri marcanţi şi lideri ai unor ONG-uri finanţate deschis de miliardarul american.

Dar, controversatul G. Söros nu s-a oprit doar la Europa de Est, ci a împins valul manifestaţiilor „antisistem” spre Europa occidentală, care a instalat la conducerea ţărilor, guverne populiste, de extremă stânga sau dreapta, eurosceptice şi separatiste, care au zguduit din temelii ordinea constituţională, din Polonia, Franţa, Belgia, Italia, Spania, Ungaria, ceea ce au încurajat indirect curentul antimigraţie şi Brexitul, afectând serios stabilitatea şi coeziunea în interiorul UE.

GUSTUL DULCE – AMAR AL LIBERTĂȚII ȘI DEMOCRAȚIEI

Este timpul renunțării la teatrul absurd care ne-a fost livrat în ultimele trei decenii de către domnii și doamnele politicieni care s-au jucat cu încrederea și bună credință a cetățenilor! Este timpul schimbării!

Au fost de ajuns trei decenii de căutare a firului Ariadnei care să ne scoată din întunericul labirintului tranziției nesfârșite.

Este timpul să ne bucurăm de lumina binefăcătoare a libertății care este un drept natural, alături de dreptul la viața demnă și la prosperitate spirituală!

Este timpul să ne păstrăm și să păzim cu vigilența matricea spirituală hărăzită de Marele creator poporului român, cea care ne-a asigurat supraviețuirea de-a lungul mileniilor pe acest pământ binecuvântat, pentru că războaiele viitorului vor ataca securitatea spirituală a popoarelor, credința în valorile perene: libertatea, demnitatea, omenia, cumpătarea, bună cuviință, smerenia.

Să nu uităm că, domnul nostru Iisus Hristos ne-a oferit prin jertfa Sa, arhetipul smereniei, umilinței, spălând picioarele discipolilor Săi și pe cele ale ucenicului trădător, pentru a arăta omenirii că, cei care și-au asumat rolul de a fi lideri, conducători, să înțeleagă că rostul lor este să slujească cu umilința, nu cu aroganța supușii lor.

Sper că acest mesaj să fie înțeles de actualii și viitorii conducători
ai poporului român, care încă de la început să refuze să poarte măștile fățărniciei, duplicității, aroganței, intoleranței și să-și îmbrățișeze cu o privire blândă și luminoasă poporul aflat la baza piramidei puterii, pentru că pe el se construiește arhitectura instituțională a societății, pentru că din rândul său apar geniile și conducătorii iubitori de glia străbună.

Îți doresc drag popor român, drum drept spre lumina călăuzitoare a Adevărului Suprem, domnul nostru Iisus Hristos!

Este important pentru oamenii de stat și pentru politicienii români, să înțeleagă că, pentru a fi adevărați lideri care să conducă destinele poporului, nu este suficient să aibă doar hărți mentale bune cum trebuie făcute lucrurile, ci și un nivel ridicat de smerenie și să aleagă drumul spre servitute.

Gl.bg.(r) GHEORGHE DRAGOMIR Președintele Centrului de Etică și Strategii