Odă Tricolorului şi Stemei României 26 IUNIE ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL

Odă Tricolorului şi Stemei României
26 IUNIE ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL

A. I. Cuza spunea că „Drapelul este România, pământul Patriei udat cu sângele străbunilor…, familia, casa în care ne-am născut…, simbolul devotamentului şi al credinţei…, trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga noastră istorie”, deci totul, adăugăm noi.
Românii patrioţi văd în Tricolorul românesc o evoluţie firească de la „curcubeul lui Zamolxe” zeul dacilor, trecând prin Stindardul acestora şi până astăzi.
Roşu, galben şi albastru, culorile Tricolorului românesc, vin deci de la daci, afirmându-se ca simbol naţional în frământata noastră istorie trăită la cumpăna dintre ere.

Ne este cunoscut „Semnul lupului”, ancorat în simbolistica neamului şi coborât din negura timpurilor.
Stindardul acesta al dacilor i-a purtat în luptă, în războaiele pentru apărarea pământului dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare, peste care se desfăşura implacabil curcubeul lui Zamolxe. El reprezenta pentru daci nemurirea.
Stindardul dacic, reprezentat de balaurul cu cap de lup, cu o compoziţie coloristică în cele trei culori româneşti, culorile dominante ale curcubeului Zeului Zamolxe, i-a încurajat pe daci în războiul cu romanii din anii 101-102 era noastră.
Basoreliefurile dăltuite pe Columna lui Traian demonstrează, în mod evident şi documentar, cât erau de preţuite şi iubite simbolurile şi însemnele militare, de către strămoşii poporului român. Columna lui Traian a făcut nemuritor steagul dacilor, la fel de vechi ca şi neamul tracilor, imaginea sa cu dragonul desfăşurat fiind incrustată pe Columnă şi dăinuind peste veacuri, pentru veşnica aducere aminte despre daci, care au avut curajul să îi înfrunte pe romani, cea mai puternică forţă a timpului.
Dacii au fost imortalizaţi pe Columnă, nedespărţiţi de steagul lor, într-un simbol care atestă statornica lor hotărâre de a învinge şi de a deveni nemuritori, prin ridicarea la Zamolxe.
Romanii au preluat culorile stindardului cu balaur al dacilor, între însemnele militare ale Imperiului Roman. Mitul şi însemnele dacilor au supravieţuit în istoriografia Occidentului, care în procesul formării popoarelor şi statelor medievale, pe ruinele Imperiului Roman, au devenit însemne proprii purtate în lupte peste o mie de ani. Balaurul zburător dacic a devenit dragon sub sigiliul Romei.
Simbolurile străvechiului balaur dacic au fost preluate de către creştinismul biruitor în Europa, în condiţiile şi împrejurările vitrege, în care s-a format şi s-a afirmat poporul român.
În Europa secolelor VI-XI, stindardul cu balaur a continuat să reprezinte cavalerismul şi virtutea eroică romană, fiind preluat şi folosit ca însemn militar. Steagul cu balaur a fost folosit în Imperiul Roman de Răsărit chiar şi la sfârşitul secolului al XII-lea atât de către trupele imperiale, cât şi de către vlahii din Peninsula Balcanică.
După douăzeci de veacuri, constatăm cu mândrie că suntem moştenitorii acelei simbolistici, cea mai veche dintre toate în momentele de restrişte din istoria lor, românii au fost însoţiţi şi îmbărbătaţi de Tricolor, iar culorile sale ne-au redat încrederea şi credinţa în bine. De aproape două milenii, Tricolorul ne vorbeşte într-o limbă tăcută, dar pe care o înţelegem pe deplin, ne dezvăluie şi ne transmite mesajele vremurilor trecute şi ne oferă speranţa şi imaginea unor timpuri noi, mai bune. El ne îndeamnă să venerăm şi să purtăm în suflet cele trei culori, ca pe o icoană sfântă a patriei şi a neamului românesc.
Culorile Tricolorului sunt sfinte şi reprezintă:
Roşu (glorie) simbolizează mărirea, bravura şi generozitatea, sângele vărsat de eroii noştri în lupte, puterea de viaţă şi energia strămoşilor. Este o dovadă de distincţie, făcând parte din componenţa stemelor princiare.
Galben (aur) este simbolul forţei, al bogăţiei şi purităţii, reprezentând holdele aurii de grâu ale românilor.
Albastru (azur) reprezintă aerul şi simbolizează blândeţea, frumuseţea, nobleţea şi buna credinţă ale românilor.
Stema istorică a României exprimă realizarea unor aspiraţii înalte, pe care un stat sau un popor leau urmărit în decursul istoriei. Ea rămâne simbolul fiinţei istorice şi politice. Stema .României reprezintă şi originea ţării noastre, simbolizând situaţia politică şi teritorială rezultată în urma nesfârşitelor lupte pentru independenţă, integritate, unitate şi solidaritate. Stema are în compoziţia sa însemnele teritoriilor româneşti din provinciile istorice ale României – Ţara Românească, Moldova, Oltenia şi Banatul, Transilvania şi Dobrogea.
Ideea de unitate naţională este foarte veche la români şi ea este puternic exprimată în stema istorică a ţării noastre. Unite la un loc, stemele principatelor româneşti realizează, într-un mod fericit, expresia unităţii naţionale. Deşi stema definitivă a României a cunoscut mai multe etape ale evoluţiei sale, ea rămâne simbolul dorinţei comune de unitate şi solidaritate a tuturor românilor, ca şi Tricolorul românesc. Ea a fost permanent aplicată pe drapele de stat, naţionale ale României, fiind folosită până în anul 1947, când a fost înlocuită cu stema socialistă.
Inserţia stemei istorice a României pe drapelul nostru naţional semnifică unitatea românilor de pe întregul teritoriu al patriei sub Tricolor şi nu are nimic comun cu însemnele heraldice de după 1948, fabricate de comunişti. Această stemă cu acvila cruciată trebuie reamplasată pe Tricolor, aşa cum a fost de-a lungul istoriei. Actualul drapel naţional fără stema sa istorică este ca Gioconda fară surâs şi ca un organism fără inimă.

Drapelul şi stema României constituie un tot unitar, într-un stat unitar, sunt identitatea naţiunii noastre, a neamului românesc încercat. Forumul Asociaţiei de vexilologie „Tricolorul”, în rezoluţia sa, subliniază că inserarea stemei pe drapelul României este un act de demnitate naţională. Statul unitar român se află în momentul recâştigării reprezentativităţii sale în faţa statelor lumii, prin întregirea simbolurilor naţionale. Credem că, prin revizuirea Constituţiei, sub aspectul stemei istorice pe Tricolor, va fi desăvârşit şi acest deziderat naţional al românilor. Cine nu acceptă reintroducerea stemei pe drapel nu ar recunoaşte istoria românilor şi credem că ar nega adevărul constituţional şi istoric, conform căruia România este stat naţional şi unitar.
Tricolorul României, înnobilat cu stema noastră istorică, constituie o cerinţă vexilologică, în cadrul însemnelor statelor lumii, însemnele trecutului, ingemănate în simbolurile prezentului, reprezintă pecetea fundamentală a statului unitar român.

Să nu uităm că, din vremuri străvechi şi până astăzi, toate popoarele şi-au depus cu veneraţie jurământul pe drapel. Omul de sub drapel, soldat sau ofiţer, bărbat sau femeie, are datoria sfântă de a lupta, cu jertfa vieţii sale, pentru păstrarea fiinţei naţionale, apărarea suveranităţii şi independenţei ţării.
Aşadar, drapelul a fost, este şi va fi simbolul românismului şi al României. El reprezintă unitatea, independenţa şi tăria românilor, alături de istoria şi credinţa noastră. Pentru toate aceste argumente, tricolorului trebuie să i se acorde onorul permanent, iar el să fie păstrat cu sfintenie.
Totodată, stema României – icoană sacră a statului unitar şi a poporului român – trebuie să facă parte integrantă din Tricolorul românesc, acum şi întotdeauna.
Din fericire, națiunea română și societatea civilă au în inima lor aceste simboluri naţionale sfinte, care constituie de fapt identitatea neamului românesc, le poartă veşnic în sufletul lor, le păstrează şi veghează asupra lor permanent, simţind în momentele de pericol şi deznădejde tocmai nevoia de apărare a acestora, chiar cu preţul vieţii lor.