OMG-uri în producția agro – alimentară

Produsele alimentare și furajele sunt obținute din plante și animale crescute și selecționate de oameni de mai multe mii de ani. În timp, plantele și animalele cu caracteristicile cele mai de dorit au fost selectate pentru creșterea sau cultivarea generațiilor următoare utilizate pentru obținerea produselor alimentare și a furajelor. Acesta a fost, de pildă, cazul plantelor tot mai rezistente la presiunile de mediu precum bolile sau care aveau un randament tot mai bun. Caracteristicile de dorit apăreau prin variațiile naturale ale alcătuirii genetice a plantelor sau animalelor respective. A devenit posibilă modificarea alcătuirii genetice a celulelor și organismelor vii utilizându-se tehnicile biotehnologiei moderne, mai exact ale tehnologiei genetice. Astfel, materialul genetic este modificat artificial pentru a se obține o proprietate nouă (de exemplu, rezistența unei plante la o boală, la o insectă sau la secetă, toleranța unei plante față de un erbicid, îmbunătățirea calității sau valorii nutriționale a alimentelor, creșterea productivității recoltelor). Astfel de organisme poartă numele de „organisme modificate genetic” (OMG). Produsele alimentare sau furajele care conțin sau sunt produse din OMG se numesc „produse alimentare sau furaje modificate genetic”. UE importă cantități substanțiale de furaje modificate genetic, dar foarte puține produse alimentare de acest fel. Datele indică faptul că Uniunea are nevoie de peste 36 de milioane de tone de echivalent soia pe an. Însă Uniunea produce doar 1,4 milioane de tone de soia anual (care este de facto nemodificată genetic, soia modificată genetic nefiind autorizată în UE). Prin urmare, sectorul creșterii animalelor din Uniune depinde puternic de producția din țările terțe pentru a-și acoperi necesarul de proteine vegetale. În 2013, Uniunea a importat 18,5 milioane de tone de făină de soia și 13,5 milioane de tone de boabe de soia, ceea ce reprezintă peste 60 % din necesarul de proteine vegetale al Uniunii. Aceste importuri provin în principal din țări terțe în care cultivarea OMG-urilor este larg răspândită – 90% provin din 4 țări terțe în care procentul reprezentat de ariile cultivate cu soia modificată genetic este de 90 % din suprafața cultivată cu soia. În 2013, 43,8 % provenea din Brazilia, unde 89 % din soia cultivată este modificată genetic; 22,4 % provenea din Argentina, unde 100 % din soia cultivată este modificată genetic; 15,9 % provenea din SUA, unde 93 % din soia cultivată este modificată genetic; iar 7,3 % provenea din Paraguay, unde 95 % din soia cultivată este modificată genetic. În ceea ce privește produsele alimentare, numărul de produse modificate genetic disponibil spre vânzare pe piața Uniunii este mic.

Mulți operatori din sectorul alimentar au ales să nu aibă pe rafturi deloc produse modificate genetic. Această alegere poate avea legătură cu obligațiile de etichetare prevăzute de legislația în materie de OMGuri, precum și cu disponibilitatea alternativelor nemodificate genetic. Românii și americanii au testat peste 50 de tipuri de plante modificate genetic pe teritoriul ţării. Un raport dat publicităţii de către Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii vorbeşte despre testele făcute de marii giganţi americani în România cu plante modificate genetic cultivate pe zeci de hectare. Monsanto şi Pioneer au avut acceptul Comisiei Europene de a testa în ţara noastră 7 soiuri de porumb OMG, iar un Institut de Cercetare românesc un soi de prune. Judeţele cu cele mai multe OMG-uri testate sunt Galaţi, Călăraşi, Teleorman, Brăila şi Buzău. Pe listă sunt şi oraşe: Arad, Satu Mare şi Cluj Napoca. Începând cu anul 2007, mai mulţi mari producători mondiali din industria agro-alimentară, printre care Monsanto (SUA) şi Pioneer Hi-Bred Seeds (SUA) au avut acceptul UE de a testa aproximativ 50 de soiuri de porumb şi prune modificate genetic pe teritoriul României. Ţara noastră, cunoscută la nivel UE pentru poziţia sa de acceptare faţă de organismele modificate genetic dovedite a fi sigure pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, se află printre cele 7 state membre ale Uniunii Europene care făceau teste în teren deschis, alături de Belgia, Cehia, Danemarca, Ungaria, Irlanda, Olanda, Slovacia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. Plantele modificate genetic includ soiuri de mere, orz, porumb, bumbac, pere, prune rezistente la virusuri, cartofi, tutun, roşii și grâu, se arată în raportul potrivit căruia în România s-au testat o multitudine de soiuri de porumb modificat genetic, dar şi prune modificate rezistente la virus.

Pioneer este prezentă în România înca din 1979, pâna în 1998 fiind înregistrați 71 de hibrizi de porumb, șase de floarea soarelui și șapte soiuri de soia. În 1993 a fost fondată societatea comercială Pioneer Hi-Bred Seeds Agro SRL. Dacă este să menționăm câteva specii de OMGuri din România, ar trebui să menționăm: soia OMG, care de fapt are în plus faţă de soia convenţională doar capacitatea de a inactiva un erbicid (glifosat) care atacă toate celelalte plante. Deci industria chimică pierde clienţii care cumpărau toată gama de erbicide necesară culturilor de soia; porumb OMG, care produce o proteină care este toxică doar pentru insecte. Această proteină, produsă de bacteria Bacillus thuringiensis, toxică pentru insecte este folosită, lăudată şi aplicată în schimb ca bioinsecticid. Şi aici puterea mea de înţelegere iarăşi nu mă ajută: de ce producţia acestei proteine doar în cantităţi mici în plante de porumb este un lucru rău, în schimb aplicarea cu avionul a bioinsecticidului care are aceeaşi substanţă activă este un lucru bun în ochii opiniei publice; orezul modificat genetic: există un sortiment de orez OMG, numit „golden rice”, care are capacitatea de a produce vitamina A, de a cărei carenţă suferă populaţia săracă mai ales din Asia, atunci când aceştia se hrănesc cu orez convenţional lipsit de vitamina A. Prunele româneşti au rămas singurele organisme modificate genetic produse în ţară. Restul de OMGuri le consumăm din import.

România a renunţat la cultura de porumb modificat genetic, singura acceptată spre cultivare în UE, din 2015, iar loturile experimentale s-au limitat şi ele. În momentul de faţă, se mai cultivă doar prune modificate genetic, deşi folosim OMG-uri din import. Porumbul, singurul organism modificat genetic (OMG) permis de Comisia Europeană spre cultivare pe teritoriul său, a rămas un mijloc de creştere a productivităţii la hectar în România doar pe hârtie. Deşi şi-au manifestat repetat dorinţa de a cultiva plante modificate genetic, aşa cum făceau înainte de aderarea la UE, comunităţile de fermieri s-au împotmolit în birocraţie şi au renunţat să mai producă porumbul MON 810 încă din 2015. Pe teren, pe o suprafaţă de aproximativ 1.000 de metri pătraţi, au mai rămas doar pruni rezistenţi la viruşi, plantaţi pentru teste, iar suprafaţa cultivată cu acest tip de pruni este de 1.200 de metri pătraţi. Nu producem OMG, dar consumăm. Chiar dacă a renunţat la cultivarea plantelor modificate genetic, România este însă un mare consumator de produse din astfel de plante, în special soia, pe care am ajuns să o aducem din import pentru a fi folosită în hrana animalelor. Cum Comisia Europeană interzice producţia de soia modificată genetic, după 2007 a trebuit să o importăm, fermierii pierzând bani atât prin creşterea costurilor de producţie a cărnii cât şi prin lipsa exporturilor. Din momentul aderării României la UE, ţara noastră a fost invadată practic de şroturi modificate genetic venite din statele non-UE. Aceasta pentru că ţara noastră a trebuit să se supună regulamentelor UE şi să renunţe la cultivarea soiei modificate genetic. A putut însă să producă porumb modificat genetic MON 810, singurul acceptat la cultivare pe teritoriul comunitar. Economic vorbind, pentru români ar fi astfel mai bine să poată produce decât să importe, fapt punctat şi prin poziţia oficială a ţării noastre.

România alături de Spania, Slovacia şi Cehia sunt singurele state UE care au anunţat că sunt de acord să cultive porumbul MO 810 pe teritorul lor şi îl şi cultivă. Sunt însă state precum Irlanda, o parte din Marea Britanie, Suedia, Finlanda unde aceste plante nu sunt interzise spre cultivare, dar nici nu există astfel de culturi. Între 1996 şi 2010, culturile modificate genetic au contribuit la dezvoltarea agriculturii durabile şi la combaterea schimbărilor climatice prin: sporirea producţiei şi valorii acesteia cu 65 miliarde USD; asigurarea unui mediu mai curat prin eliminarea utilizării a 393 milioane kg de pesticide (substanţă activă), reducând, la nivelul anului 2009, emisiile de CO2 cu 18 miliarde kg, echivalent cu scoaterea din circulaţie a 8 milioane maşini; conservarea biodiversităţii prin salvarea a 75 milioane hectare de teren. Această tehnologie a ajutat la reducerea sărăciei prin sprijinirea a 14,4 milioane fermieri mici, printre cei mai săraci din lume. România nu mai cultivă plante modificate genetic. Ţara noastră urmează astfel curentul european care nu susţine soiurile de porumb şi soia hibride. Asta în ciuda opoziţiei fermierilor care susţin că astfel de culturi sunt mai productive pentru că rezistă la secetă şi la dăunători. Acum nu mai producem noi, că nu mai avem voie, dar cumpărăm plantele de la alţii, fără nici un fel de limitare. Miza cultivării plantelor modificate genetic este una uriaşă în toate statele comunitare. Ar asigura o producţie mai mare și, prin urmare, mai multă hrană pentru animale şi preţuri mai mici la vânzarea către consumatori. De altfel, Uniunea Europeana a lăsat ţările membre să decidă dacă vor să cultive sau nu aceste plante rezistente la mucegai sau la secetă, după ce ADN-ul lor a fost îmbunătăţit.

După ce state precum Germania sau Ungaria s-au pronunţat împotriva acestor tipuri de culturi modificate genetic, România le respinge şi ea. Ba chiar le oferă fermierilor bani mai mulţi dacă vor să cultive soiuri tradiţionale. Noua legislaţie românească reîntâmpină introducerea pe piaţă şi cultivarea produselor modificate genetic, soia care s-a cultivat în România anterior modificată genetic, mai nou s-au dezvoltat soiuri care au performanţe bune şi România şi Ungaria acordă subvenţii importante, sprijin cuplat pentru ca fermierii noştri să prefere şi pe viitor utilizarea soiurilor clasice. Sunt oare nocive organismele modificate genetic pentru om şi pentru mediul înconjurător? Dacă da, în ce măsură? Sunt întrebări esențiale, ale căror răspunsuri pot să difere fundamental. Exemplele care demonstrează nocivitatea OMGurilor sunt tot mai numeroase, venind din toate părțile lumii. Iar reacția consumatorilor şi a tot mai multor cultivatori, este pe măsură. În Europa, unde organizațiile ecologiste sunt mai numeroase şi mai puternice, rezultatele în “lupta” împotriva organismelor modificate genetic încep să dea roade, mai multe țări ale Uniunii Europene, deci și România interzicând sau limitând promovarea acestor organisme în cultură. În prezent, în România, legislația privitoare la organismele modificate genetic (OMG) permite introducerea acestora în mediu, cu alte cuvinte permite cultivarea lor în mediu natural, reglementând însă deficitar criteriile pentru înființarea, urmărirea și controlul culturilor modificate genetic. Deasemenea, legislația actuală în domeniu permite autorităților să manifeste o completă lipsă de transparență, siturile unde sunt cultivate OMG, suprafețele cultivate și alte date relevante fiind necunoscute publicului. Aceste reglementări permisive au făcut ca România să ocupe locul 3 în Europa din punctul de vedere al suprafețelor cultivate cu OMG, în anul 2009 fiind cultivate în România aproximativ 7.000 de hectare față de doar 350 de hectare în anul 2007. Totodată, legislația actuală nu permite consumatorilor să aleagă dacă doresc sau nu să consume OMG neexistând obligația producătorilor de a eticheta corespunzător produsele care conțin OMG sau derivați ai acestora, nici în ceea ce priveşte produsele românești, nici în ceea ce priveşte produsele importate, fapt ce contravine principiilor privitoare la informarea opiniei publice și la posibilitatea consumatorilor de a alege. Proliferarea culturilor de OMG în România poate fi dăunătoare sub trei aspecte principale și anume: sănătatea populației, impactul asupra mediului și performanțele economice ale agricultorilor români. Astfel, studiile au arătat că OMG pot afecta sănătatea consumatorilor afectând în timp rinichii și ficatul, conferind rezistență la antibiotice ori determinând creşterea incidenței alergiilor la consumatori, dar, cel mai important, specialiștii căzând de acord că este prematur să se pronunțe asupra efectelor consumului de OMG acestea fiind introduse în consum de prea puțin timp.

Sociolog Maria Petrescu