ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC

ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC

Idealul utopic al revoluţiei franceze ar putea fi altoit pe nevoia de hrană a 7,5 miliarde de pământeni. Dar nu e clar dacă libertatea, egalitatea şi fraternitatea în faţa unui blid de linte înseamnă că ne potolim foamea sau ne vindem viitorul. Organismele modificate genetic (OMG) sunt rezistente la dăunători şi dau recolte mari, dar nu se ştie efectul pe care-l au pe termen lung asupra oamenilor şi asupra mediului. În 1983 a fost creată în laborator prima plantă modificată genetic, iar din 1996 compania americană Monsanto a început să comercializeze astfel de seminţe. Legislaţia UE recunoaşte în acest moment trei sisteme de agricultură: organică, convenţională şi biotehnologică.

DE LA CUCURUZ LA MON810

Anul 1998 marchează debutul cultivării OMG-urilor la noi. Este vorba de soia, care s-a extins treptat şi-a ajuns, în anul 2006, să fie cultivată pe aproape 140.000 ha. La acel moment, ţara noastră ocupa locul întâi pe continent la culturile de soia modificată genetic. Aderarea la UE a eliminat-o, cel puţin teoretic, de pe ogoare, iar producţia naţională a scăzut cu 80%. În schimb, soia modificată genetic este importată în continuare din statele Americii de Nord şi de Sud, fără a exista restricţii în acest sens. Importăm boabe, şroturi şi ulei de soia, iar acest lucru a dus la creşterea costurilor de furajare şi, evident, la urcarea preţurilor cu care cumpărăm carnea de pasăre şi de porc. Legislaţia europeană interzice doar cultivarea de soia modificată genetic şi impune etichetarea corespunzătoare dacă depăşeşte o proporţie de 0,9% într-un produs.
După cinci sute de ani, porumbul a traversat din nou Oceanul Atlantic, de această dată puţin modificat faţă de ceea ce aducea Columb din a doua sa călătorie (1496). Suprapunând calendarul religios peste cel ecologic, am considerat mereu că 2 februarie este adevărata zi a bărbatului. Astăzi, în aceeaşi postură de explorator, acesta trebuie să aleagă pentru tot restul lumii încotro se îndreaptă şi ce pune pe masa viitorului.
Începând cu anul 2007, fermierii români s-au orientat şi ei spre porumbul modificat genetic, fiind necesare doar obţinerea unui aviz de la Ministerul Agriculturii şi păstrarea unei distanţe minime de 200 m faţă de culturile învecinate. MON810 era în acel moment singurul OMG autorizat şi provenea de la compania americană Monsanto.
Suprafaţa iniţială de 332 ha a urcat până la 6230 ha în anul 2008. Interzicerea lui în Franţa (2008) şi Germania (2009) ne-a influenţat şi pe noi, suprafeţele cultivate scăzând constant, până la mai puţin de 3 ha în 2015.
Aspectele de sănătate şi de mediu invocate de cele două motoare ale UE au blocat pentru următorii ani discuţiile pe marginea acestei probleme. Pe 25 mai 2013, oameni din peste 50 de ţări au făcut un marş de protest contra gigantului Monsanto. La noi s-au adunat câteva sute, la Bucureşti şi Cluj, în restul lumii, vreo două milioane. În prezent, fiecare stat membru poate să aprobe sau să interzică culturile de organisme modificate genetic, conform hotărârilor din Parlamentul European (decembrie 2014) şi din Consiliului European (martie 2015).
Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 61 din 26 martie 2012 detaliază cum stau lucrurile. Furnizorii de seminţe trebuie să înfiinţeze registre de vânzare care să conţină date privind identitatea cumpărătorului, cantitatea de sămânţă cumpărată şi amplasamentul culturii, pe care au obligaţia să le transmită Ministerului Agriculturii, până pe 15 iunie pentru recolta principală şi până pe 1 august, pentru a doua recoltă. La rândul lor, cultivatorii trebuie să declare suprafaţa cultivată, provenienţa seminţei şi hibridul utilizat în decurs de şapte zile de la încheierea semănatului. În acelaşi răstimp, după recoltare, trebuie să declare producţia obţinută şi destinaţia acesteia.

CUTIA PANDOREI ŞI PACHETUL MONSANTO

Eva îi întinde un măr neetichetat şi Adam muşcă. Nu avea de unde să ştie că acela e fructul oprit, obţinut prin iradiere sau prin transfer de gene. Pandora vine la Epimeteu cu o cutie plină de toate relele lumii viitoare…
Oare istoria repetă aceleaşi păţanii, adaptate locului şi timpului în care se produc? Ce e de făcut astăzi, când o companie americană pretinde că poate să şteargă sudoarea lui Adam şi să cureţe toate plăgile Egiptului? Ea sau alta ar putea să sature toţi flămânzii planetei? Dar copiii fămânzilor de-acum şi copiii noştri cum vor trăi în această minunată lume nouă?
După ezitările iniţiale, forurile europene au ridicat încet bariera şi organismele modificate genetic au început să se scurgă spre noi. Pe continent nu cultivăm nici 10% din producţia mondială, dar importăm o cantitate imensă. Aşa că putem să ne ferim de alimentele etichetate ca având cel puţin un procent de OMG-uri, dar nu vom şti niciodată câtă soia modificată genetic a mâncat porcul pe care l-am tăiat de Crăciun. Rămânem reticenţi la salate, dar ne îmbuibăm din felul principal.
În ţară, Academia Română şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice au dat încă din 2010 un comunicat care clarifică Poziţia mediului academic referitoare la plantele modificate genetic. După multe cifre şi exemple care creionează o istorie a cultivării acestor plante, urmează şi concluziile: „Interzicerea fără nicio bază ştiinţifică a utilizării plantelor transgenice întârzie progresul în agricultură, privează fermierii de dreptul de a alege ceea ce doresc să cultive, reduce competivitatea României pe piaţa globală […] Oamenii de ştiinţă nu pot neutraliza propaganda profesionistă făcută de grupurile de presiune, grupuri care sunt crezute pe cuvânt, care nu trebuie să aducă dovezi în sprijinul celor afirmate, aşa cum procedează oamenii de ştiinţă. Trebuie acordată o atenţie deosebită modului în care este informat publicul.
Respingerea dovezilor ştiinţifice, cuplată cu susţinerea grupurilor de presiune, poate favoriza cariera politică a unor indivizi mai puţin responsabili, dar, pe termen lung, este o pagubă irecuperabilă pentru agricultura României”.
Această atitudine favorabilă se sprijină pe date certe, care dovedesc că utilizarea noilor tehnologii a determinat creşterea randamentului culturilor şi, implicit, a veniturilor fermierilor, scăzând cantitatea de insecticid folosită şi reducând impactul pe care acesta îl are asupra mediului. Deocamdată însă, doar o treime a populaţiei crede asta. În celelalte două treimi se situează şi suspiciosul domn G. Topârceanu: „căci n-am / încredere-n Academie / şi nici la cine s-o reclam”.

LINCOLN VS. JEFFERSON

Raportul academic pomenit şi programele de cercetare ştiinţifică pe care se bazează sunt seci. Petiţiile şi pancartele protestatarilor sunt inspirate şi însufleţite. Adevărul poate fi într-o parte, într-alta sau câte puţin la fiecare. Deocamdată rămânem în expectativă, urmărind desfăşurările de forţe şi strategia prin care se acuză reciproc de manipulare.
Un angajat Monsanto aruncă în dispută câteva cuvinte ale preşedintelui american Abraham Lincoln, care credea că „sistemul de patentare a adăugat combustibil flăcării creatoare a geniului”. Făcând apologia inovaţiilor brevetate şi convertite în dolari americani, acesta face abstracţie de fermierii care au ajuns să dea socoteală în instanţă pentru faptul că seminţele lor tradiţionale au fost contaminate de cele modificate genetic.
În replică, un ecologist răspunde cu un pasaj dintr-o scrisoare a preşedintelui american Thomas Jefferson, care afirma că ideea făcută publică aparţine tuturor: „Un individ o poate poseda doar atât timp cât o ţine pentru sine, dar în momentul în care este divulgată, aceasta devine posesiunea tuturor, iar cel ce a primit-o, nu se poate deposeda de ea”. Sigur că acesta din urmă ignoră sumele imense investite în cercetare şi posibilitatea ca inaniţia, această crimă acceptată şi în secolul XXI, să dispară definitiv.
Până la urmă, care e scenariul cel mai pesimist? O companie ar putea deţine, de la un moment dat, monopolul pe toată hrana planetei. Seminţele patentate de ea ar câştiga lupta pentru supravieţuire în lumea vegetală, fiind rezistente la dăunători şi furnizând recolte bogate. Fermierii ar fi dependenţi de-o asemenea companie, nu numai pentru obţinerea licenţei, ci şi pentru achiziţionarea de seminţe. Ultima găselniţă a biotehnologiei sunt genele terminator, responsabile cu dezactivarea seminţei. Adică, partea pe care ţăranul nostru o păstra pentru însămânţatul din primăvara viitoare ar deveni inutilizabilă. Mai mult decât asta, dacă cumva, într-un viitor îndepărtat, se împlinesc predicţiile apocaliptice ale ecologiştilor? Dacă intervenţia umană a declanşat un proces distructiv iremediabil şi hrana devine otrava noastră cea de toate zilele? Scenariul optimist ne e pus la dispoziţie de comercianţii de OMG-uri.
Iar adevărul e că alegerea nu ne aparţine.

DACIAN BRADEA