Părintele Arhimandrit Teofil Paraian

De departe, unul dintre cei mai străluciți și renumiți duhovnici contemporani, români, este și rămâne Părintele Arhimandrit Teofil Paraian de la Mănăstirea Brâncoveanu, din loc. Sâmbăta de Sus, județul Brașov!

Născut la 03.03.1929, în loc. Topârcea, jud. Sibiu, din părinții Ioan și Elisabeta Paraian, absolvent de studii medii, liceale, la Cluj și Timișoara și de studii universitare, teologice, la Sibiu, închinoviat la ctitoria brâncovenească de la poalele Făgărașilor, în timpul stăreției și cârmuirii duhovnicești a Părintelui Arsenie Boca și în vremea marelui Mitropolit al Ardealului, Nicolae Bălan, apropiat, duhovnicește, de Părintele Stareț Serafim Popescu, hirotonit diacon de Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan iar apoi, preot, de către vrednicul Mitropolit Antonie Plămădeală, care l-a ridicat și la treapta de arhimandrit, Părintele Teofil Paraian, „nevăzătorul” clarvăzător, profetic și vizionar, rămâne unul dintre cei mai mari și vestiți Părinți duhovnicești, un mărturisitor, propovăduitor și apologet extrem de activ, dinamic și misionar, îndeosebi, în anii postdecembriști și până la sfârșitul vieții sale pământești, care s-a întâmplat și petrecut, în data de 29.10.2009, la venerabila vârstă de, peste, 80 de ani!

Mai cu seamă în cele două mari posturi de peste an dar, nu numai, Părintele Teofil, lua și cutreiera țara, în lung și-n lat, participând, la invitația studenților din cadrul ASCOR sau Liga Studenților, la diferite conferințe filocalice și seri duhovnicești!
Teofil Paraian, te cucerea, din prima, prin prospețimea sa spirituală, prin sinceritatea, seriozitatea și franchețea lui, prin logica și cursivitatea lui, prin fermitatea, demnitatea și coerența lui, în tot locul și în tot ceasul!
Părintele Teofil – Duhovnicul tinerilor și, nu numai, te captiva în mod deosebit, atât atunci când predica cât și atunci când conferenția ori răspundea la întrebări dar, și atunci, când liturghisea, slujea, se ruga ori mărturisea (spovedea)!
Tributar tezaurului dogmatic, doctrinar, liturgic, scripturistic, patristic și filocalic, Părintele Teofil era extrem de concret, de exact, de precis, de rațional, argumentat și fundamentat în tot ce afirma și susținea, avea o originalitate aparte, avea o intonație și o dicție, speciale, un timbru vocal deosebit, avea o putere și o capacitate de argumentare precum și o calitate oratorică, o elocință, fenomenale, căci, era unic, special, inconfundabil și incontestabil, oriunde și oricând!

Părintele, gheronda Teofil, era foarte apropiat de toți fiii lui duhovnicești, participând, chiar, și la evenimentele însemnate din viața lor, deoarece, Părintele avea o viziune și dragoste, o afecțiune, paternală, părintească și patericală absolut consistente, substanțiale și eficiente!
Scrierile, cărțile și înregistrările Părintelui, cu și despre sfinția sa, circulă, și astăzi, și acum, cu multă râvnă și evlavie, între sau în rândul credincioșilor și fiilor săi duhovnicești!
Cuvântările sale pline de miez, conținut și mesaj, vorbele sale de duh, replicile și răspunsurile sale vii, sunt remarcabile și memorabile până în ziua de astăzi!
Era, într-un anume fel, oarecum atipic, cu toate că era un strașnic apărător și un vajnic împlinitor al tipicului și al rânduielii bisericești, duhovnicești, monahale sau călugărești!

Putem remarca, la modul cel mai sincer, asumat și responsabil, că numărul impresionant al serilor, conferințelor, scrierilor și predicilor sale, rostite atât în tara cât și în diaspora, constituie, realmente, un veritabil și autentic record, demn de cartea recordurilor!…
În viziunea mea personală, cel puțin, orice întâlnire cu Părintele Teofil, fie că era la Oradea, la Sâmbăta de Sus, la București, Timișoara, Poșaga, Oașa, Cluj, Alba Iulia sau, oriunde, în altă parte, constituia o reală, veritabilă și autentică sărbătoare, moment ziditor și prilej folositor, de netăgăduit!
Pentru toate acestea și pentru multe alte calități și virtuți, acum, la 16 ani de la înveșnicirea lui, mă rog lui Dumnezeu să-l așeze în ceata drepților și a sfinților Săi, cei, din veac, bineplăcuți Lui, totdeauna acum și pururea și, în vecii vecilor Amin!

Iată și, doar, trei dintre apoftegmele sau cugetările ori sentințele, duhovnicești ale Părintelui nostru Arhimandrit Teofil Paraian (1929 – 2009):
1. „Omul poate să fie ori să devină mare, mic sau de nimic!”
2. „Ce faci, te face și ți se face!”
3. „În omul cu mintea strâmbă și lucrurile drepte vor deveni strâmbe!”
Totodată, redăm, în încheierea acestui scurt eseu omagial – comemorativ și programul de viață duhovnicească recomandat de Părintele Arhimandrit Teofil Paraian (03.03.1929 – 29.10.2009)
1. Să mergi la Biserică în zilele de duminică și sărbătoare.
2. Să începi și să termini ziua cu Dumnezeu: rugăciunea de dimineața și de seara și rugăciunea la vremea mesei.
3. Să citești în fiecare zi două capitole din Noul Testament.
4. Să-ți păzești mintea prin rugăciunea de toată vremea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
5. Să postești, în zilele de post de peste săptămână și atunci când este rânduit de Biserică, în cele patru posturi mari de peste an.

„Viața duhovnicească nu se așteaptă ci se realizează. Cine împlinește programul acesta poate să împlinească și alte lucruri, pentru că viața duhovnicească nu se cuprinde (numai) în aceste cinci puncte de program”. (Părintele Arhim. Teofil Paraian).
Dumnezeu să-l ierte, să-l așeze cu drepții și să-l numere cu Sfinții Săi, pe robul, fiul și slujitorul Său, loial, fidel și credincios – Teofil Arhimandritul – Părintele nostru!
Veșnică să-i fie amintirea și pomenirea! Amin!
Părintele Arhim. Teofil Paraian (1929 – 2009)

Amin!

@Stelian Gombos
steliangombos.wordpress.com