Pensiile speciale – Scurte adnotări

Luată prin surprindere de o lege trecută prin parlament pe repede înainte, privind pensiile speciale, exprimă revolta românilor dar și neliniștea Uniunii Europene care, în mod repetat și chiar sub amenințarea unor sancțiuni, se pronunță pentru anularea acestora. Deoarece aceste speciale îi vizează, ca mari beneficiari, atât pe parlamentari cât și pe membrii Curții Constituționale, opoziția acestor foruri este firească, de aici și dificultatea rezolvării ei. Cu excepția privilegiaților, populația României dezavuează acest tip de pensii, deoarece nu pentru aceasta au fost votați.

Nu discutăm categoria aparte a unor cadre militare, în special a celor care au fost în teatrele de război ori mențin pacea în zone tensionate ale globului pentru care este nevoie de o altă lege, distinctă. Este inadmisibil ca parlamentarii să primească un nou și consistent adaos la veniturile și avantajele oricum mult prea mari dacă ar fi să ne comparăm cu Suedia, de pildă. Tentația de a intra în Parlament este atât de mare încât candidații cotizează copios pentru a figura pe pozițiile eligibile ale listelor propuse de partide, mizând pe ceea ce vor obține ulterior. Ca o paranteză, partidele parlamentare primesc sume enorme care afectează bugetul țării, sume cheltuite în scopuri propagandistice, adică fără utilitate publică, banii scurgându-se și pe o serie de canale oculte. Dacă se dorește încurajarea democrației, pe lângă reducerea drastică a banilor dirijați spre partidele parlamentare (avem exemple în țările vecine), s-ar cuveni ca și celelalte partide legal constituite să beneficieze de anumite fonduri care să le asigure existența.

O altă categorie care trebuie exclusă de la orice formă de pensie specială o reprezintă primarii și cohorta de consilieri. Dacă analizăm cu atenție, se vede cu ochiul liber că mulți dintre acești aleși sunt prea bogați față de ceilalți concetățeni, atât ei cât și rudele lor, plus că și-au atribuit salarii exagerate care impietează asupra bugetului instituției respective. Includerea lor printre beneficiarii acestei legi a avut în vedere faptul că reprezintă o mașină de vot, influențând puternic alegătorii în favoarea puterii. Cu adevărat revoltătoare este atribuirea de pensii speciale judecătorilor și corpului aferent, motivația acestora fiind aceea că au fost nevoiți să se dedice acestor funcții neputând lucra, de pildă și în privat.

Evident, aceste pensii speciale nu se bazează pe principiul contributivității, și acesta foarte discutabil deoarece statul comunist îi răsplătea cu lefuri disproporționate pe torționari, securiști nomenclatura de partid etc., iar aceștia, la rândul lor, vărsau către stat o cotă proporțională cu salariul primit. Corectarea sistemului de pensii trebuie să se bazeze pe principiul dreptății. Un model ne este oferit de Germania în spiritul creștin-democrației. Dreptatea este o valoare supremă, dincolo de legislațiile trecătoare ale diverselor epoci. Dreptatea este singura valoare menționată de două ori în liturghia creștină, atunci când se pomenesc Fericirile.

Se spune Fericiți cei însetați după dreptate și, mai apoi, Fericiți cei prigoniți pentru dreptate. În acest spirit creștin-democrat, după unificareaGermaniei,s-aprocedatlaaliniereapensiilor celor care au lucrat în fostul RDG (învățământ, sănătate etc.) cu pensiile celor din RFG care erau, evident, mult mai mari. A fost un act de dreptate socială. În România, după loviluția din 1989, cei care au trudit ca niște sclavi în agricultura colectivizată au primit niște, să le spunem indemnizații, de mizerie. Ei sunt cei care merită un gen de pensii speciale! Singurul partid care militează în favoarea acestor năpăstuiți care, după o viață de trudă, repetăm, în condiții de sclavie, primesc niște indemnizații cu totul mizere este Partidul Național Țărănesc Maniu Mihalache.

Vocea sa însă răzbate cu greu în condițiile în care urmașii partidului comunist, care a dorit desființarea clasei țărănești deoarece se baza pe proprietatea privată asupra pământului, controlează energic presa și televiziunile. După ce legea agrară, pentru care luptase, între alții, Ion Mihalache împroprietărise țăranii care își vărsaseră sângele în primul Război Mondial, a venit buldozerul bolșevic distrugător al țărănimii. Pe scurt, legea pensiilor zise speciale trebuie abolită, iar în locul ei să se discute în mod separat, pe categorii distincte, problema acordării unor drepturi bănești în spiritul principiului dreptății. Cu mare probabilitate însă, Curtea Constituțională, compusă din marii beneficiari ai acestui sistem de pensii speciale, se va opune în virtutea exageratelor atribuții pe care le deține.

Corneliu Zeana