PERDELELE DE VEGETAȚIE – SOLUȚIA PENTRU REDUCEREA ZGOMOTULUI DIN TRAFICUL RUTIER

PERDELELE DE VEGETAȚIE
SOLUȚIA PENTRU REDUCEREA
ZGOMOTULUI DIN TRAFICUL RUTIER

Poluarea acustică, denumită și poluare fonică sau poluare sonoră, este o componentă a poluării mediului, produsă de zgomote.
În Uniunea Europeană, limita actuală a zgomotului ce provine din traficul rutier este de 74 de decibeli pentru cele mai multe dintre automobile, dar Comisia Europeană intenționează să reducă această limită, în 2 etape, până la 68 de decibeli.
Limitele care vizează zgomotul autovehiculelor au fost definite pentru prima oara în 1970, iar ultima revizuire a fost făcută în 1996. Nivelurile prevăzute de reglementările europene nu pot lua în calcul comportamentul automobiliştilor şi nici condiţiile de trafic.
Perdele forestiere de protecţie constituie o resursă naturală importantă care, întreţinute, aduc beneficii nouă şi generaţiilor următoare. În ultimii 17 ani o mare parte din perdelele existente au suferit agresiuni importante care au determinat diminuarea semnificativă sau chiar anularea efectului ecoprotectiv specific al acestora. În urma cercetărilor și studiilor efectuate s-a constatat că perdelele de vegetație pot fi soluția viabilă pentru reducerea zgomotului din traficul rutier. Perdelele forestiere de protecţie sunt formaţiuni cu vegetaţie forestieră înfiinţate prin plantare cu lungimi diferite şi lăţimi relative înguste, amplasate la o anumită distanţă faţă de un obiectiv cu scopul de a-l proteja împotriva efectelor unor factori dăunători.
Arborii şi arbuştii din perdeaua forestieră atenuează zgomotul. În literatura de specialitate se consemnează că perdelele de protecţie au capacitatea de a reduce zgomotul cu până la 10 decibeli. S-a consemnat că o fâşie de pădure de aproximativ 30 m trasată de-a lungul unei şosele reduce zgomotul produs de circulaţia autovehiculelor cu 8-11 %. După desime acestea sunt: perdele compacte sau impenetrabile, care nu lasă vântul să treacă prin ele, creându-se în spate o zonă de calm absolut; perdele semipenetrabile: vântul trece prin ele diminuându-și progresiv tăria; cele mai recomandate pentru tipul de protecţie a câmpului; perdele penetrabile, vântul pătrunde uşor, în special sub nivelul coronamentelor arborilor. După structura arboretului pot fi clasificate în: perdele pure, atunci când sunt formate dintr-o singură specie; perdele de amestec, când sunt formate din mai multe specii de arbori și arbuşti. După natura speciilor care o compun, perdelele de vegetație sunt: perdele forestiere, la care se folosesc numai specii de arbori și arbuşti fructiferi; perdele forestro-horticole sau mixte, unde speciile de bază sunt cele forestiere, dar în compoziţia formulei de împădurire participă și specii ornamentale, pomi fructiferi etc.

Pentru proiectarea perdelelor de protecţie sunt folosite ortofotoplanurile digitale. Acestea sunt imagini digitale recente, realizate în culori naturale (true color), de înaltă rezoluţie spaţială (0,5 m), care permit vizualizarea şi identificarea cu precizie a detaliilor de pe terenurile vizate.
La nivelul fiecărei localităţi sunt utilizate şi planurile cadastrale la scara 1:10.000, în format digital (raster), georeferenţiate pe baza ortofotoplanurilor cu ajutorul programului ArcGIS.
Perdelele forestiere de protecţie au și rol depoluant.
Referitor la fenomenul de poluare chimică se menţionează că un curent de aer poluat cu bioxid de sulf în concentraţie de 0,1 mg/m3 poate fi complet depoluat prin traversarea sa lentă peste un ha de pădure. Ele realizează şi o epurare microbiană, în special perdelele care au în componenţa lor conifere.
Zonele verzi sunt foarte apreciate atât în mediul urban cât și în cel rural. Efectele benefice de ecologizare înseamnă costurile de menținere a suprafețelor verzi existente care vor ajuta la reducerea zgomotului ambiental produs de traficul rutier și la îmbunătățirea mediului de sunet perceput.
O serie de proiecte finanțate de Uniunea Europeană au dezvoltat și evaluat mai multe soluții inovatoare de bariere de zgomot, inclusiv bariere cu înălțime mică, bariere ușoare la poduri, bariera de vegetație și vegetație de pământ de diferite structuri. Prezența frunzelor, pe o suprafața mare, poate îmbunătăți considerabil absorbția acustică într-o gamă largă de frecvențe. Sporirea absorbției acustice depinde de tipul de plantă, cantitatea frunzelor de pe plantă și de totala suprafață foliată într-o unitate de volum. Un perete verde care conține sol de joasă densitate oferă o alternativă la mai multe tipuri convenționale de bariere acustice, variind în special în joasă și înaltă frecvență.
Proiectarea şi realizarea Sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie, de-a lungul căilor rutiere, trebuie să fie parte componentă a Programului naţional de împăduriri.
Necesitatea şi oportunitatea acestui sistem naţional de perdele decurg din faptul că, în România:
– a existat o reţea de perdele forestiere de protecţie a drumurilor, distrusă în cea mai mare parte prin defrişare, ceea ce a determinat creșterea gradului de poluare fonică;
– legislaţia actuală nu impune suficiente restricţii care să limiteze distrugerile spaţiilor verzi de protecţie, atât forestiere cât şi urbane, iar disciplina ecologică urbană nu este încă o parte din curricula sau lista de priorităţi a administraţiilor locale, astfel fiind implementate în funcţie de resursele disponibile, fără un plan general gândit la nivelul întregului oraş, realizate în cele mai multe cazuri de către personal necalificat în domeniul urban;
– procentul de izolare obţinut prin perdele de protecţie se menţine la un nivel foarte scăzut.

CONCLUZII

Conform legii, pentru toate segmentele de infrastructură rutieră intens tranzitate, inclusiv pentru cele construite recent, trebuie să se realizeze perdele forestiere care să protejeze şoselele împotriva poluării şi a zgomotului traficului. În 2014, prin ordonanţă de urgenţă, Guvernul României a aprobat Programul naţional de realizare a perdelelor forestiere pentru protecţia autostrăzilor şi a drumurilor naţionale. Fără a fixa un orizont de timp pentru plantare, programul prevedea înfiinţarea, în 33 de judeţe, a 5.257 de hectare de perdele, care să protejeze 1.752 de kilometri de căi rutiere.
Existenţa unor perdele forestiere, create cu ajutorul mai multor specii de arbori, este susţinută şi de Paul Pârşan, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului: „Rolul perdelelor forestiere creşte şi a crescut deja foarte mult, nu întâmplător, dacă trecem graniţa spre vest, nu vom vedea în zare mai mult de 300 de metri, la noi vezi linia orizontului, aşa ceva nu este acceptabil. În contextul schimbărilor climatice se întrevăd fenomene mult mai agresive şi este obligatoriu ca şi România să beneficieze de aşa ceva”.
Până în clipa de faţă, au fost realizate perdele de protecţie pe o suprafaţă de 23,69 de hectare (0,45% din totalul programului).
Cum spuneam și mai înainte, legislaţia actuală nu impune suficiente restricţii care să limiteze distrugerile spaţiilor verzi de protecţie, atât forestiere cât şi urbane, iar disciplina ecologică urbană nu este încă o parte din curricula sau lista de priorităţi a administraţiilor locale, astfel fiind implementate în funcţie de resursele disponibile, fără un plan general gândit la nivelul întregii comunități. Din această cauză, procentul de izolare obţinut prin perdele de protecţie se menţine la un nivel foarte scăzut.

MARIA PETRESCU