Personalităţi de etnie lipovenească

Din rândul minorităților etnice, stabilite în orașul Brăila, s-au cristalizat o serie de personalități care și-au adus un aport deosebit la dezvoltarea culturii, educației și sportului românesc. În general, în presă s-a scris extrem de mult despre personalitățile cu origini grecești (Panait Istrati, Maria Filotti și Nicu Alifantis), cu toate că există nume sonore, cunoscute pe plan local, dar și internațional, provenind din rândul celorlalte minorități naționale.

Din această categorie fac parte și personalitățile de etnie lipovenească, majoritatea originare din cartierul Pisc, din municipiul Brăila. Astafei Petre – atlet, campion naţional şi recordmen la săritura cu prăjina, antrenor – s-a născut pe 1 ianuarie 1942, în cartierul lipovenesc Pisc din municipiul Brăila.

Dupa absolvirea liceului nr. 32 “Filimon Sârbu” din Bucureşti (1960), a urmat timp de patru ani cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. După terminarea studiilor universitare (1964), a fost repartizat la Clubul Sportiv al Armatei “Steaua” din Bucureşti, de unde a ieşit la pensie, în 1996, cu gradul militar de colonel. În cariera sa de sportiv, Petre Astafei a obţinut peste 10 titluri de campion naţional, cu cele peste 35 de recorduri naţionale la săritura cu prăjina, fiind primul sportiv român care a trecut ştacheta ridicată la 5,03 m, pe 3 martie 1967, la Poiana Braşov.

Din 1970 şi până în 1990 a fost antrenor la “Steaua”, iar în perioada 1991–1996 a lucrat la Cabinetul Metodic al Clubului Sportiv “Steaua”. Este tatăl Galinei Astafei – recordmenă, campioană europeană şi mondială, vicecampioană olimpică la săritura în înălţime – şi a lui Petru Astafei, erou al revoluţiei din decembrie 1989. Chirilov Procop este un cunoscut lector universitar, doctor în filologie, dialectolog şi metodist, care s-a născut în Pisc – Brăila, pe 8 august 1929. A urmat cursurile Facultăţii de limba şi literatură a Universităţii “M. V. Lomonosov” din Moscova, finalizându-le în anul 1958.

După absolvire, a fost repartizat la Catedra de filologie slavă a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj. În activitatea sa didactică, a sprijinit şi a menţinut la un nivel înalt prestigiul culturii şi civilizaţiei ruse în Ardeal, contribuind la pregătirea profesională a studenţilor şi perfecţionarea profesorilor de limba rusă, în cadrul Institutului de Perfecţionare a Personalului Didactic din Cluj-Napoca. În 1975 a susţinut la Universitatea Bucureşti teza sa de doctorat “Graiul lipovenilor din Pisc-Brăila”, obţinând titlul ştiinţific de doctor în filologie.

A publicat numeroase studii în domeniul metodicii predării limbii ruse şi al dialectologiei limbii ruse în periodicul “Studii de limbă, literatură şi metodică” al Catedrei de Filologie Slavă de la Universitatea din Cluj. Cuţov Calistrat – pugilist (campion european şi naţional) – s-a născut pe 8 octombrie 1948 în localitatea Smârdanul Nou, judeţul Brăila. În anul 1982 a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti. A început să practice sportul din 1962, la clubul PAL Brăila, sub atenta observaţie a celebrului antrenor Gheorghe Bobinaru. Din 1967 se mută la clubul sportiv “Dinamo” din Capitală, remarcându-se prin rezultate deosebite.

Este campion naţional la categoria semiuşoară în anii 1968 şi 1969, iar la categoria uşoară în anii 1970, 1972, 1973, 1974, 1975, 1976 şi 1977; campion balcanic în anii 1969, 1972 şi 1974; câştigător al turneului internaţional “Centura de Aur” în anii 1972, 1975 şi 1976; campion european la categoria semiuşoară Bucureşti – 1969; vicecampion european la categoria uşoară Madrid – 1971; medaliat cu bronz la Europenele din 1977 de la Halle; participant la prima ediţie a Campionatelor Mondiale de la Havana în anul 1974; medaliat cu bronz la Olimpiada din 1968 de la Ciudad de Mexico; participant la Jocurile Olimpice din 1972 (München) şi 1976 (Montreal); este maestru emerit al sportului. Din anul 1981, Calistrat Cuţov s-a dedicat muncii de antrenor.

Prima sa mare performanţă din această nouă postură a fost câştigarea medaliei de argint, prin Daniel Dumitrescu, la Olimpiada de la Seul, din anul 1988.

Cuţov Simion – pugilist (campion naţional şi european, vicecampion olimpic şi mondial) s-a născut pe 7 mai 1952, în localitatea Smârdanul Nou, judeţul Brăila, iar copilăria şi-a petrecut-o în oraşul Brăila. Din 1968 practică cariera sportivă, în cadrul clubului PAL Braila, fiind antrenat de maestrul Gheorghe Bobinaru, care se ocupase anterior şi de fratele său – Calistrat Cuţov. A evoluat la clubul din Braila până în 1972, cînd s-a transferat la clubul “Dinamo” din Bucureşti, având iniţial gradul de subofiţer, ulterior, în 1976, obţinând gradul de locotenent major. A caştigat 5 centuri de aur la turnee internaţionale organizate in România.

În cariera sa de succes, pugilistul român a boxat în 155 de meciuri, dintre care a pierdut doar 20 de partide. Simion Cuţov şi-a trecut în palmares patru titluri de campion naţional la categoria 60 kg, trei titluri de campion european, unul la juniori în 1972 şi două la seniori în anii 1973 şi 1975, precum şi o medalie de argint la Campionatele Mondiale de la Havana din 1974, dublată de o alta din acelaşi metal cucerită la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976. S-a retras din viaţa sportivă în 1982, devenind poliţist în cadrul Ministerului de Interne, funcţie din care s-a şi pensionat 6 ani mai târziu.

Simion Cuţov a decedat la data de 20 noiembrie 1992, măcinat de o ciroză hepatică.

Dionisie Vlase a fost un cunoscut pictor iconar din cartierul Pisc, absolvent al Şcolii Populare de Artă din Brăila. Meseria a învăţat-o de la tatăl său şi din “Podlinik Ikonopisnii”, un manual de artă iconografică publicat in 1901. Dan Bistricean, un cunoscut jurnalist brailean de la “Observatorul cultural” , apreciază că “stilul în care pictează Dionisie Vlase este cel moscovit, cu personalitate distinctă faţă de cel bizantin, deşi s-a născut din acesta”. În opinia aceluiaşi jurnalist, icoanele maestrului Vlase impresionează prin strălucire, dar mai ales prin coloritul lor, în care domină galbenul, roşul, verdele şi albastrul. Pictorul Vlase a pictat la Mânăstirea Manolea (jud. Suceava), la Târgu Frumos şi la Botoşani.

A lucrat pe lemn de tei, dar a renunţat în favoarea melaminei, un material special, mult mai facil de achiziţionat. Atipic, prin faptul că nu are ucenici, maestrul iconar mărturiseşte că “lucrarea este precedată de o perioadă de rugăciune şi post”. În concepţia sa “cel mai mare meşter iconar (în stil moscovit) al tuturor timpurilor rămâne Andrei Rubleov”.

Jipa – Rubanov Fedosia – cadru didactic, metodist, inspector şcolar – s-a născut pe 8 iunie 1950, în Carcaliu, judeţul Tulcea. Este metodist la nivel de ţară la limba rusă ca limba modernă, dar şi ca limbă maternă. Ca metodist (din anul 1994), a efectuat o serie de inspecţii şcolare, a făcut parte din comisia de elaborare a curriculumului de limba rusă şi a lucrat în echipă la programa şcolara de limba rusă.

A făcut parte din numeroase comisii de examinare atât la olimpiadele de limba rusă precum cea de limba maternă, cât şi la cele ca limba modernă. În perioada septembrie 2010 – august 2011 a deţinut funcţia de director al şcolii gimnaziale “A.S.Puşkin”, dovedindu-se un excelent organizator al activităţii educative, dar şi un abil intermediar şi fin moderator al problemelor curente, stabilind o solidă punte de legătură între şcoală şi comunitatea lipovenească.

La sfârşitul anului 2003, primarul municipiului Brăila i-a acordat Diploma şi Medalia de Excelenţă “pentru deosebita contribuţie la dezvoltarea municipiului Brăila”.

Nistor Mihai – doctor în filosofie, profesor universitar, laureat al Academiei Române – s-a născut pe 17 iulie 1937, in localitatea Brăiliţa – Pisc, judeţul Brăila. În anul 1978 a susţinut teza de doctorat “Estetica intuiţionistă a lui H. Bergson”, devenind doctor în filosofie, la Facultatea de Istorie şi Filosofie de la Universitatea “Babeş – Bolyai” din Cluj.

În anul 1991 a ocupat, prin concurs, postul de conferenţiar la Catedra de Istoria Filosofiei şi Axiologie din cadrul Universităţii din Iaşi, iar din anul 1999 şi până în prezent este profesor universitar la aceeaşi catedră. Este titularul disciplinelor: Istoria și filosofia religiei, Estetică, Istoria filosofiei moderne, Filosofia artei, Estetică şi design social. A predat cursuri de Istoria modernă şi contemporană atât la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi, cât şi la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi. Este laureat al premiului “Mircea Florian” al Academiei Române (2000) pentru lucrarea “Intuiţia estetică la Bergson”.

A publicat mai multe volume de filosofie, dintre care cele mai cunoscute publicului sunt: “Intuiţia estetică la Bergson” şi “Fenomenologia sacrului”. Terente Valentin Cristian – actor la la Teatrul Maria Fillotti din Brăila – s-a născut pe 13 aprilie 1974, în orașul Balș, dar copilărește în cartierul lipovenesc Comorofca, descris cu multă fidelitate de scriitorul brăilean Panait Istrati. Este absolvent al secției de actorie, din cadrul Academiei de Arte Luceafărul din București (1997), la clasa Cristinei Deleanu și Victor Moldovan.

Din 1997 și până în prezent este angajat al Teatrului Maria Fillotti din Brăila, unde lucrează cu o serie de regizori prestigioși, precum Victor Ioan Frunză („Visul unei nopți de vară” , „Barbați, femei și viața dintre ei”) , Radu Afrim („Adam Geist”) , Erwin Simsensohn („Jocul de- a vacanța”, „Jake și femeile lui”), Radu Iacoban („Cântăreața cheală”), Vlad Masaci („Conversație după înmormântare”) și Radu Nichifor („Demonstrația”). A colaborat și la proiecte independente, precum spectacolul „Cerere în căsătorie” la Teatrul de Artă din București, prezentat în cadrul proiectului „Culturan-șură”. În film a avut apariții episodice în serialul TV Las Fierbinți, în rolul Dascălului.

prof. Gheorghe Leonard