PETRACHE COSTINEL „Un arhanghel care-și pune singur aripi…”

„Cărțile publicate de Costinel Petrache, la intervale relativ scurte de timp, se află unificate prin aceeași metaforă sugerată de titluri, într-o zodie a trăirilor sufletești foarte intense. Poetul este, în fond, un arhanghel care își pune singur aripi. Aripi de frunze, aripi de cer. Cuvinte înaripate. Costinel Petrache s-a afirmat, dincolo de o strălucită carieră de jurnalist, mai întâi ca prozator, avându-l ca ca sfătuitor de taină pe George Florin Cosma, un adevărat decan al generației noastre. A publicat la îndemnul lui, povestiri tulburătoare, unele dintre el având, în mod oarecum voalat, o puternică tentă autobiografică. Dar iată că și în poezie se arată la fel de viguros și de autentic.” declara în ultima carte a cestuia „aripi de timp”, criticul Liviu Vișan. Dar să vedem cartea de vizită a acestuia…
Scurt C.V: Data şi locul naşterii: 9 mai 1953, Mihai Viteazul, judeţul Cluj
Este „Doctor în ştiinţe militare”, și ex consilier al ministrului Apărării, pentru probleme de transformare, construcţie şi securitate militară, jurnalist.

Domenii de interes: management şi administraţie şcolară; geopolitică, geostrategie şi securitate internaţională. Jurnalism şi ştiinţele comunicării; studii şi eseuri pe teme militare; poezie.

Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Transmisiuni (1977); Academia Militară Bucureşti, Facultatea Politică Militară (1986); Universitatea Naţională de Apărare, Facultatea de Trupe de Uscat (1994); Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, curs postuniversitar de perfecţionare cu durata de 1 an în specializarea jurnalism (1997); Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, Universitatea Bucureşti, curs postuniversitar de studii aprofundate în specializarea management şi administraţie şcolară (1998); studii universitare de doctorat cu durata de 6 ani şi doctorat în ştiinţe militare la Universitatea Naţională de Apărare Carol I (2004), cu teza Apărarea naţională materializată conceptual şi acţional în doctrinele politice din România, în perioada contemporană (1920-1989); curs postuniversitar de geopolitică, geostrategie şi securitate internaţională, Colegiul Naţional de Apărare (2006).

Activitatea profesională: comandant de pluton, comandant de companie şi responsabil cu probleme de tineret în Regimentul 48 Transmisiuni (1977-1984); responsabil cu probleme de propagandă în Divizia 57 Tancuri (1986-1988); locţiitor al comandantului Regimentului 45 Transmisiuni (1988-1989); ofiţer cu probleme de educaţie şi cultură în Comandamentul Diviziei 57 Tancuri (1990); ofiţer specialist în Direcţia Învăţământului Militar (1990-1997);

redactor în redacţia revistei Gândirea militară românească (1997-1999);
redactor-şef al revistei de teorie şi ştiinţă militară Gândirea militară românească, editată de Statul Major General al Armatei României (1999-2008);
consilier al ministrului Apărării, pentru probleme de transformare, construcţie şi securitate militară.

DOINA BÂRCĂ

ARIPI DE TIMP
Aripi de timp… restu-i numai poveste
Cu toate trecute și câte-or mai fi,
Nimic nu conteazădacă nu este,
Oricând din Înalt ne putem prăbuși
Și numai atunci vom prinde de veste
Că pașii Luminii nu pot nemuri.

O VIRTUTE, TOTUȘI
Oricât de singuri am fi în largul sorții
Singurătatea are, totuși, o virtute,
Ne pregătește, dând ochi, în ceasul morții
Să facem cunoștință, singuri, pe tăcute
Și în decăderea ultimei proporții,
În rugă să cedăm voinței absolute.

PREVESTIRE
La fiecare pas și colț de stradă
O să mă vindeți, falnic, pe nimic,
Într-un acord de falsă serenadă
Ce-și face loc spre noapte câte-un pic.
Mă dați pe câte-o trecere și gata,
Ce mai contează cât am suferit
Spre a vă fi mai bine, azi sunt plata
Lepădării de fierul ruginit
Mai bine m-ați da nopții pe degeaba,
Ca pe o frunză neștiută-n zi,
Și nimeni nu o să condamne graba
Cu care vă aprindeți spre-a sfârși.

RĂSTIGNIREA AȘTEPTĂRII
Ca într-o poveste-ai plecat dinadins
Când lumea de-aici în cale îți sta,
Nu ai spus că te-ntorci, dar nici că nu vii,
Lăsându-mă-n voia lui aaștepta
Mai toate, în jur, îmi par o oglindă,
Una în care oricât aș privi,
Veacuri uitate se-ntrec să-mi întindă Un semn că mereu amâni să revii
Mă uit peste gard, pe oricare drum,
Poate-oi vedea o lumină venind,
Da-n miezul fantasmei e-o umbră de fum,
În comă, săraca, abia respirând
Pe undeva, în neștiuturi clare,
Icoanele dansează-n cercuri reci
Și-n simfonii de stele căzătoare
Pari a veni, fără să vrei să pleci
Din toate câte-n lume mi se-ntâmplă,
Implor pe Cel de Sus, de s-ar putea,
Ca într-o rugă, tâmplă lângă tâmplă,
Să bem, din când în când, cîte-o cafea

REÎMPLINIRE
Și în primăvara asta-mi ești aleasă
Să zăbovim oleacă-n Nesfârșit,
Și, privindu-te stelar ca pe-o mireasă,
Să mi te-mpovărez de Infinit
să înțelegem lumina când frământă
Necuprinsul când se risipește
Și-n plecarea iernii, trecător înfrântă,
Primăvara când ne spovedește

VRERE EȘUATĂ
Vroiam să-mi fii statornic, sărbătoare
Și, ca unui râu vulcanic, malul,
Să-mi fii talazul reîntors în mare,
Eu marea ce-și reia în brațe valul
n-a fost așa, te-ai risipit cu totul
în străluciri cu arma la picior
și frumusețea și-a lăsat-o-n votul
plăcerilor mustind sub relector.