Petre Alexandru (1898-1978)

Unul dintre cei mai îndrăgiți și apreciați interpreți din perioada interbelică a fost, fără îndoială, tenorul Petre Alexandru, solist de muzică ușoară și populară, romanțe, tangouri, operetă etc.Petre Alexandru s-a născut la 30 iulie 1898 la Râmnicu Vâlcea și, după absolvirea liceului, s-a remarcat ca pictor de biserici. Debutul său artistic s-a produs în 1929 pe scena Teatrului Național din Craiova, în vodevilul “Cinel-Cinel”.Între 1929 și 1934 a fost angajat ca solist vocal-tenor al Corului “Armonia” din Craiova, unde a avut-o colegă pe cunoscuta interpretă de romanțe și muzică populară de petrecere Mia Braia (sora nu mai puțin celebrei cântărețe Ioana Radu), cu care avea să lege o strânsă relație. În 1936, în timp ce era student la Facultatea de Filologie din București, Petre Alexandru s-a căsătorit cu Mia Braia, formând cel mai cunoscut și de succes duet vocal, în mare vogă în acea perioadă. Mariajul celor doi artiști a durat până în 1950, când din cauza anturajului “reacționar”, Mia Braia a intrat în “vizorul” Securității statului (noua poliție politică a regimului comunist instaurat după 1944), constatându-se că avusese legături apropiate cu mișcarea legionară.Între 1934-1945, Petre Alexandru a cântat singur sau împreună cu soția sa, în renumite localuri, grădini de vară și restaurante bucureștene ca “Marna”, “Coșna”, “Bulevard” etc., precum și în diverse spectacole de revistă ale Teatrului “Alhambra”. A interpretat cu măiestrie șlagăre celebre ale vremii, compuse de reputații muzicieni Ion Vasilescu, Ionel Fernic, Petre Andreescu, Gherase Dendrino, George Sbârcea alias Claude Romano și alții, fiind acompaniat de renumite orchestre ale vremii, conduse de Ion Vasilescu (compozitorul și dirijorul Teatrului “Alhambra”), Vasile Julea, Costică Tandin etc. În această perioadă de glorie, îndrăgitul artist a înregistrat multe melodii la postul național de radio, unde în 1936 a susținut-o și pe Ioana Radu, ajutându-o să se lanseze în prestigioasa ei carieră muzicală.

Totodată, Petre Alexandru a imprimat numeroase cântece de mare popularitate la Casa de Discuri “Cristal” (predecesoarea “Electrecordului”), cu care a repurtat succes la public și la critica de specialitate. Dintre nenumăratele piese de mare valoare artistică lansate, interpretate și înregistrate de Petre Alexandru, exemplificăm: “Radu mamii, Radule”; “Foaie verde, lin pelin”; “Sărmane lăutar”; “Marusia”; “Pe drum s-a stins un felinar”; “Tempo-Tempo”; “Baba Oarba”; “Bordeiaș, bordei, bordei”; “Ce frumoasă este viața”; “Căsuța noastră”; “La Tismana-ntr-o grădină”; “De ce nu vrei să mă iubești?”; “Crâșmăriță din Buzău”; “Inimă de golan”; “Cântă marinare”; “Să vină pompierii”; “Ionel, Ionelule!”; “Maria neichii Mărie”; “Marioară, Marioară”; “Laie Chiorul”; “Cel mai frumos tangou din lume”; “Să nu te superi dacă plâng”; “Îți mai aduci aminte doamnă?”; “Parcă ieri ne-am iubit”; “Te iubesc Violetta”; “Frumoasa mea cu ochii verzi”; “A plecat un tren din gară” și altele.Din 1918 și până în 1954 a fost angajat solist vocal al Ansamblului de Estradă al Armatei din București, iar între 1958-1960 îl regăsim ca instructor artistic la Medgidia.După 1945, inclusiv ca urmare a mediului “necorespunzător” frecventat de soția sa Mia Braia (de care s-a și despărțit în 1950), Petre Alexandru a fost marginalizat și scos din prim-planul vieții publice, nevoit să dispară din peisajul muzical și să ducă o viață obscură.Abia după ușoara “relaxare” politică din România post-stalinistă, în 1968 și 1970 i-au fost editate post-mortem două discuri “Electrecord”, primul (cel din 1968) incluzând piesa “La fereastra unde doarme o pisică” iar cel de-al doilea (intitulat “Refrene uitate”) cuprinzând șlagăre nemuritoare precum “Ionel, Ionelule”; “Morărița”; “Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”; “Ce știi tu ce-i dragostea?”; “Laie Chiorul” ș.a.Din păcate Petre Alexandru a murit în anonimat, la 1 august 1978, în București, aproape uitat de publicul larg, lăsând în urmă însă, om multitudine de șlagăre, care și astăzi se ascultă cu mare plăcere de către toate generațiile.

Horațiu Măndășescu