PLEDOARIE PENTRU ENERGIILE REGENERABILE

PLEDOARIE PENTRU ENERGIILE REGENERABILE

Curând, foarte curând, se vor împlini două decenii de când trăim în secolul XXI, adică o cincime din el, iar omenirea este departe de a rezolva marea provocare lăsată de secolul anterior, energofagul surselor fosile de energie, şi anume: identificarea şi dezvoltarea tehnologiilor adecvate pentru a asigura energia necesară menţinerii nivelului actual de civilizaţie. Este drept, secolul XX nu a consumat în totalitate sursele de energii fosile, dar orizontul epuizării acestora este deja previzibil, lăsând secolului actual ceva resurse, dar şi ceva timp de rezolvare a acestei probleme esenţiale pentru existenţa societăţii umane. Secolul XXII va trebui să găsească omenirea cu problema energiei rezolvată într-un procent aproape de 100% faţă de consumul necesar la data respectivă, nu de acum. Deocamdată, nu se întrevede rezolvarea în totalitate a energiei necesare.
La nivel global, problemele esenţiale ale societăţii umane sunt, după părerea mea, PACEA şi ENERGIA.
Dacă prima o va influenţa pe a doua, în mod sigur, a doua o va determina pe prima.
Omenirea nu ar trebui să mizeze prea mult pe cea care, la ora actuală, le menţine şi susţine pe amândouă: energia nucleară! Nici această energie nu este regenerabilă, iar „joaca cu focul” costă!

Creşterea alarmantă a poluării mediului, emisiile de gaze de seră, ploile acide, toate cauzate de producerea energiei din arderea combustibililor fosili, dar şi perspectiva epuizării acestora au pus omenirea la o răscruce existenţială: ori găseşte calea spre energii alternative, ori se pune în pericol însuşi gradul de civilizaţie tehnologică la care s-a ajuns. Dar, pentru a nu se mai repeta această posibilă situaţie critică în existenţa omenirii, este de preferat şi chiar înţelept ca sursele noi de energie identificate să fie „energii regenerabile”, adică să se refacă în mod ciclic şi să se integreze organic în eco-sistemul numit mediul înconjurător, pentru a nu-l mai afecta şi vicia, adică să facă parte din „sistem”. Spre exemplu, energia geotermală şi energia nucleară nu fac parte din eco-sistem, pentru că sunt surse de energii „stocate”, care, desigur, sunt susceptibile epuizării.
Dar omul este luptător, inventiv şi în continuă căutare de nou şi de mai bine, aşa că el a descoperit direcţia, calea, sursa de unde poate să procure energie ineepuizabilă, şi anume: SOARELE!
A fost ca şi la „prima ridicare a omului”, atunci când a adoptat condiţia bipedă de deplasare, fapt ce i-a permis să vadă mai bine mediul înconjurător, căci, aşa cum spunea profesorul William McGrew, membru al departamentului de arheologie şi antropologie al Universităţii Cambridge, care afirma că „mersul biped, această adaptare cheie a omului, ar putea fi rezultatul evolutiv al acestei strategii de capturare a resurselor, ce s-a menţinut în timp”.
Tot aşa acum, la „a doua ridicare a omului”(sau „a treia”, dacă vom considera şi ridicarea în cosmos), privind înaltul cerului, omul a descoperit că „toate de la Soare …se trag”, parafrazându-l pe cronicar. De la Soare avem energia termică, energia vântului, energia cinetică a apelor curgătoare, energia valurilor mărilor şi oceanelor, iar prin tehnologii adecvate (panouri fotovoltaice) putem avea curent electric, adică lumină, căldură, frig, mişcare etc.
Şi toate acestea, GRATIS!
Iată de ce singura cale de a revigora energetic omenirea este utilizarea surselor regenerabile de energie, care sunt şi ecologice, deoarece ele apar şi se utilizează în armonie cu mediul înconjurător.
Sursele regenerabile de energie sunt definite ca „energii obţinute din fluxurile existente în mediul ambiant şi care au un caracter continuu şi repetitiv”. Primele trei forme de energie regenerabile, dintre cele enumerate mai sus, au fost descoperite şi utilizate de om de timpuriu. Dar şi din celelate forme au fost încercări, experimentări şi chiar realizări remarcabile, în mod special în secolul XX, dar şi în cel anterior. Odată cu apariţia crizei de petrol din anii ‘70, căutările de noi surse de energie şi soluţii tehnice şi materiale noi de valorificare a acestora au devenit sistematice şi cu tendinţă de generalizare, statele începând să investescă în acest domeniu.

Protocolul de la Kyoto, privind încălzirea globală, negociat în decembrie 1997 de către 160 de țări, a impus ţărilor industrializate condiţii severe de reducere a emisiilor poluante, fapt ce a condus la dezvoltarea domeniului energiilor regenerabile. Acordul de la Paris, privind schimbările climatice, semnat la 12 decembrie 2015, a impus un plan de acțiune pentru limitarea încălzirii globale mult sub 2°C, începând din 2020.
Aceste acorduri internaţionale au condus la stabilirea de programe şi strategii naţionale, una dintre urmări fiind dezvoltarea intensivă a tehnologiilor de valorificare a resurselor regenerabile. Sursele regenerabile sunt utilizate, în mod special, pentru a genera energie electrică, căldură, dar şi pentru producţia de combustibili pentru transport În acest context, în întreaga lume se desfăşoară o activitate intensă de cercetare şi dezvoltare în direcţia conceperii de noi soluţii de captare, conversie şi stocare a energiilor regenerabile, de eficientizare energetică a acestora şi s-a declanşat un proces puternic de investiţii semnificative, la nivel global, pentru a pune în valoare resursele regenerabile de energie.
În plan mondial, conform datelor cunoscute, acestea au contribuit cu peste 22% la producţia de energie electrică şi au reprezentat circa 19% din consumul total de energie. Dintre energiile regenerabile existente în România, în afara energiei cinetice şi potenţiale ale apelor (hidrocentrale), cea mai dezvoltată până în prezent, o preocupare importantă este aceea de captare, conversie şi utilizare a energiei solare, atât sub forma energiei termice (cădură), captată prin intermediul panourilor termice solare, cât şi ca energie electrică, captată direct prin panourile fotovoltaice, dar şi energia vântului, captată cu centralele eoliene.

În Raportul Naţional pe 2016 al Autorităţii Naţionale Române de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) se arată că energia din surse regenerabile a asigurat, în anul 2016, 42,29% din producţia naţională de electricitate, cea mai mare pondere fiind a energiei hidraulice. Astfel, energia hidro a însemnat 29,88% din producţia totală a ţării de energie electrică, energia eoliană a fost 11,07%, energia solară fotovoltaică – 1,18%, iar din biomasă s-a produs 0,16% din total.
Dar, dacă excludem energia hidro, atunci se constată că suma celorlalte surse regenerabile de energie reprezintă încă prea puţin, cea mai avansată fiind energia eoliană.
În strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie, potenţialul eolian declarat al României este de 14.000 MW (putere instalată), care poate furniza o cantitate de energie de aproximativ 23.000 GWh/ an. Aceste valori reprezintă o estimare a potenţialului teoretic şi depinde de posibilităţile de exploatare tehnică şi economică, dar mai ales de viteza vântului.
Marea şansă a Romaniei se cheamă Dobrogea, care este considerată cea mai promiţătoare regiune din Europa ca potenţial eolian, comparabilă, din acest punct de vedere, cu nordul Scoţiei. În Dobrogea, viteza medie anuală a vântului este de 7,2 metri/secundă, ceea ce o face optimă pentru amplasarea centralelor eoliene. Dar pe lângă intensitatea permanentă şi cvasiconstantă a vântului, Dobrogea mai are şi un relief adecvat pentru dezvoltarea parcurilor de centrale eoliene. Iată de ce, la 1 ianuarie 2017, România înregistra deja 3.025 MW şi peste 5 miliarde de euro investiţi. În țara noastră, există în prezent circa 20 mari parcuri eoliene, care au între 70 MW şi 600 MW putere instalată. Cel mai mare parc eolian se află în zona Cogelac-Fântânele din judeţul Constanţa, aparţinând grupului ceh CEZ. Pe piaţa autohtonă există 189 investitori în energie eoliană, cu o putere totală de 5.612,44 MW, conform statisticii ANRE din 10 august 2017. România are aviz de instalare de 15.000 MW pentru racordare la reţea. În urma acestor investiţii, statul nostru are un consum de electrictate de 12,3%, energie livrată de parcurile eoliene din ţară.

România se situează într-o zonă cu un potențial energetic ridicat în Europa, având o medie anuală cuprinsă între 1300 – 1700 KWh/m2, potenţial de care trebuie să profităm.
Utilizarea eficientă a energiilor regenerabile, furnizate de Soare în mod gratuit şi, pe deasupra, prietenoase cu mediul, reprezintă o şansă şi oportunitate prioritară pentru România secolului XXI.

Dr. ing. CORNELIU CRISTESCU