Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
BATE CEASUL
Bate ceasul cel de flori
Cu precizie cerească
Noi suntem tot călători
Prin cea lume pământească
Rar, un prieten, care-l vede
Şi ne spune ce şi cum…
Şi apoi cu cine-l crede
Pleacă pe acelaşi drum.
Iar în urmă ceasul bate
Şi alte flori tot înfloresc
Un alt călător străbate
Drumul său împărătesc.
ARCA
Vânduţi am fost mereu, mereu,
Dar ne are-n grijă Dumnezeu,
La Ialta, Malta şi mai ieri…,
Dar vom răzbi, păstrând tăceri
Sau murmurând un vers, un cântec
Neauzit de cei cu pântec
Din ce în ce mai gras, mai dur.
Şi toate-s lacrimi şi murmur
De rugăciune către cer
Vom trece şi prin ploi şi ger
Şi sigur, întru-a Vieţii voie,
Vom fi pe arca-timp, lui Noe
Poporul sfânt, în noua lume,
Căci avem Timp şi avem Nume.
Şi noi suntem cu Dumnezeu.
Nădejde doar, poporul meu!
Bucureşti, 5 februarie 2015
Născut pe 16 Iunie 1954 în Ludeşti, Dâmboviţa.
Studii universitare şi doctorat în ştiinţe tehnice la Bucureşti.
Membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni din 2011.
Publicaţii tipărite: 9 cărţi (Punctul de sprijin, Echilibrul Marinarului, Ştiinţă şi Prejudecăţi, Reinventarea omului, Omul ciclic, Taxa lui Caron, Ştiinţă şi Prejudecăţi).
PERPETUUM FEMININ
Femeia
trebuie mereu iubită,
chiar dacă
ea se eschivează şi evită,
este jignită
dacă nu-i curtată,
deşi utilizează
des cuvântul niciodată,
bărbatul înţelege
totdeauna altădată,
ea aşteaptă
să fie iar curtată,
el, dacă o iubeşte,
nu renunţă niciodată. …
GÂND DE PRIMĂVARĂ
Azi, am făcut curăţenie
pe birou, în suflet şi în gând,
probabil pentru aceasta
a dat Dumnezeu
primăvara pe Pământ.
Am aruncat invitaţiile,
onorate şi neonorate,
am şters din gând,
cât am putut, restul iubirilor
acceptate sau neacceptate,
care lasă urme-n vene
şi produc dureri eterne.
Aş vrea ceva nou,
chiar dacă doare,
dar care nu dispare,
să găsesc un nou drum,
care nu sfârşeşte
cu transformarea-n scrum,
să nu fie o nouă povară
după care să curăţ
din nou la primăvară.
S-a născut în anul 1951 în București.
Membru activ al Cenaclului Fântâna Mioriţei iniţiat de scriitorului Emanoil Cobzalău.
A publicat volumele de poezii Tangouri, 2002, Tangoul, mereu Tangoul, 2004, Sub semnul Tangoului, 2005, Tangouri Altfel şi Tangoul mereu Tânăr, 2010.
TANGOU DE ÎNCERCARE
Motto: Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,…
„Contabilitate“, de Marin Sorescu (1936 – 1996)
În încercarea de-a trăi mai bine
Uităm să preţuim cum se cuvine
Normalul special,
în care,
fiecare,
E imposibil să nu fi simţit
Cum este a trăi necontenit,
Inconsistenţa vieții viitoare,
Teribil ca moment….
Absent într-un trecut…prezent!
Iar dacă nu s-a întâmplat aşa
Atunci.…deja
Poţi să-ţi arunci speranţa la gunoi
Căci vom rata probabil şansa de-a fi-n doi,
Precum a prevestit cândva poetul ispitit,
De-a revedea,
Posibil risipite-n infinit,
Chiar clipele dorite-n care-am îndrăznit
Să fiu în viaţa asta fericit!
Deoarece au fost doar câteva,
Să ştiți!,
Iar magica secundă-nfloritoare,
În care…era cât pe-aci,
se pare,
Să fi rămas pierdut, acolo-n departare,
Într-o uitare tămăduitoare,…a rănilor iluziei viitoare,
Ne va coduce-n noua încercare de părinţi
Ce ne promit că fi-vom fericiți…
(Canada 16.07.2014 – Decembrie 2014)
Născută la 21.04.1951 în Judeţul Botoşani. Absolventă a Facultăţii de Psihologie – Bucureşti, membră a Societăţii Scriitorilor Români. A publicat 8 volume de poezii şi proză în perioada 2011- 2015; prezentă în 4 antologii. Colaborator la mai multe reviste.
NU VREAU!
O noapte mi-ai închis sub clopotul urii
Trupul, ce-mi lumina pur și tăcut…
Îţi înflorise dorul la colţurile gurii
Sub buzele strânse în cuib de sărut.
Ochii își lăcrimau în dor somnul de seară,
Sub vulturul frunţii întins și cuminte.
Făceai jocul minciunii ca odinioară…
În false dezmierdări și muţite cuvinte.
Voiai, să simt, cum ard vorbele deja stinse
De vocea ta înceată, golită de simţire;
,,Nu vreau să fiu din nou, îmbrăţișată-n vise,
Minţindu-mă și acum în vreme de amurgire”.
………………………………………..
În suflet eu mai port pași de cărări incerte,
Și vreau, să-mi vindec rana ca negura din scrum,
Când gândurile mele vor iarăși, să mă ierte…
Din buimăcite șoapte încerc, să mă adun.
Vol „Lângă portalul toamnei”, 2013
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro