PORTRETUL PSIHO-MORAL AL CRIMINALULUI MODERN

PORTRETUL PSIHO-MORAL
AL CRIMINALULUI MODERN

Ne întrebăm adesea de ce atâta criminalitate în jur şi ce s-ar putea face împotriva ei? Încercând a răspunde la această chestiune, va trebui să facem apel la unele cunoştinţe de CRIMINALISTICĂ şi la practica judiciară, pornind de la un subiect extrem de sensibil şi complex: PORTRETUL PSIHO-MORAL AL CRIMINALULUI zilelor noastre.
Când spunem CRIMINAL, ne referim la accepţiunea ştiinţifică, desemnându-l pe infractor, în general şi nu la sensul popular, care înseamnă ucigaş, asasin, autor de omor, mai ales că şi CRIMINALISTICA – „ştiinţa adevărului şi justiţiei” – nu se referă doar la această categorie de făptaşi, ci şi la toţi cei care au încălcat legea penală şi trebuie descoperiţi, anchetaţi şi dovediţi.
Prevenirea şi combaterea infracţionalităţii (criminalităţii), deziderat al unui stat modern, civilizat, democrat, presupune obligatoriu cunoaşterea cauzalităţii acesteia, pentru care e nevoie şi de dezvăluirea portretului psiho-moral al criminalului. O tipologie generală a infractorilor e utilă pentru evidenţierea mobilurilor (motivaţiei) criminale, care interesează pe cei implicaţi în lupta contra criminalităţii.
Experienţa practică arată că, în ultimul timp, se remarcă unele tipologii criminale semnificative precum:
• criminalul agresiv (violent), autor de omoruri, vătămări corporale şi alte fapte de violenţă;
• criminalul achizitiv (acaparator), autor de furturi şi infracţiuni economice, aducătoare de bani şi foloase materiale;
• criminalul sexual, autori de violuri, perversiuni, pedofilie şi alte aberaţii sexuale;
• criminalul transfontalier, autor de infracţiuni care implică trecerea de persoane şi bunuri peste graniţă – traficanţi de droguri, de arme, de organe, contrabandişti etc.;
• criminalul politico-ideologic, teroristul, este şi el un tip aparte, din fericire neîntâlnit şi în România.
Sub aspectul acţiunii ilegale şi specializării profesionale a infractorilor, se întâlnesc tot mai frecvent criminali profesionişti, cu moduri de operare sofisticate – în continuă perfecţionare, făcând parte din reţele internaţionale de crimă organizată, iar la polul opus, criminalii „ordinari” („găinarii”), autori de fapte „mărunte”, rudimentari, dar la fel de periculoşi, vizând în principal banii.
Printre cele mai des întâlnite mobiluri criminale, în practică, se numără:
• trebuinţele materiale – nevoia de bani şi resurse;
• hrănirea orgoliilor şi ambiţiilor personale;
• satisfacerea viciilor: alcool, droguri, jocuri de noroc;
• realizarea plăcerilor „carnale”, inclusiv sexuale.
Omul, prin structura sa psihică, e guvernat de nevoi obiective ale existenţei de zi cu zi (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, educaţie etc.), dar şi de plăceri personale, care diferă de la caz la caz.
Fapta antisocială este rezultatul ruperii echilibrului dintre posibilităţile reale de a-şi satisface aceste necesităţi şi puterea de înfrângere a instinctului primar, care, în final, îi dă acel impuls interior, ce-i orientează conduita în direcţia îndeplinirii dorinţelor proprii şi-l împinge pe cel în cauză spre infracţiune. În mintea sa, are loc o luptă între dorinţa satisfacerii nevoii şi riscul asumat prin comiterea faptei, iar dacă „gândul cel rău” învinge, o ia pe calea crimei.
Trecerea de la decizie la act este însoţită de procese psihice complexe, constând în frământări intime, ezitări, reveniri, analiză şi evaluarea şanselor şi a riscurilor, cântărind atent miza urmărită, în raport şi cu eventualul eşec.
Un element definitoriu al portretului psiho-moral al criminalului este MODUL DE OPERARE, care în sinteză poate fi definit ca ansamblul de atitudini, acţiuni, deprinderi, procedee şi mijloace utilizate de infractor, care îl caracterizează şi chiar particularizează activitatea sa ilicită şi propria personalitate, înainte, în timpul şi după săvârşirea faptei (faptelor) penale.
Portretul psiho-moral al criminalului diferă de la om la om, motiv pentru care trebuie determinat concret în fiecare caz în parte, neexistând vreo reţetă „standard”.
Stabilirea portretului psiho-moral al criminalului constituie o premisă esenţială a identificării şi aplicării celor mai adecvate măsuri ce se impun pentru
prevenirea şi combaterea infracţionalităţii.
Pentru ilustrarea celor menţionate mai sus, voi exemplifica două cazuri celebre ce au îngrozit opinia publică la începutul anilor 2000, pe care le-am găsit pe blogul inimosului criminalist timişorean Silviu Predescu (www.criminalistic.ro), unde sunt prezentate şi profilurile psihologice ale criminalilor Kostas Passaris şi Bota Grigore, întocmite de reputaţi criminalişti, care au lucrat cu pricepere şi conştiinciozitate la respectivele investigaţii.

PORTRETUL PSIHO-MORAL AL CELEBRULUI CRIMINAL KOSTAS PASSARIS, aşa cum reiese din studiul psihologului criminalist Kiss Csaba de la Institutul de Criminalistică al I.G.P.R.:
La data de 24/25 noiembrie 2001, cetăţeanul grec KOSTAS PASSARIS, în vârstă de 28 de ani, studii 14 clase, fost militar în forţele armate elene, dezertat, condamnat pentru jafuri armate şi crime în Grecia, evadat şi dat în urmărire internaţională, intrat ilegal în România cu paşaport fals şi înarmat, aflat la Bucureşti, a comis un nou jaf armat la o casă de schimb valutar, ocazie cu care a ucis doi casieri şi a sustras peste 500 milioane lei în bancnote româneşti şi alte valute.
Criminalul a fost prins şi arestat în data de 27 noiembrie 2001 şi condamnat la închisoare pe viaţă.
Personalitatea criminalului se caracterizează prin:
• individualitate, egoism, exacerbarea „eului” său;
• impulsivitate, agresivitate, violenţă;
• dorinţa de a-şi arăta forţa. Consideră că violenţa sa este o reacţie la comportamentul societăţii;
• slab control al voinţei;
• indiferenţă afectivă, lipsit de milă şi iubire, considerându-le slăbiciuni umane;
• instabilitate psihică. Glume prin ameninţare cu pistolul. Revenire la conduita iniţială;
• toleranţă redusă la frustrare, răzbunător;
• inteligenţă peste medie, şiretenie, viclenie;
• acţiune nechibzuită, fără pregătire prealabilă;
• teamă de opinia nefavorabilă a celor din jur, hipersensibilitate la insulte;
• opoziţie faţă de lege şi autorităţi. În „război” cu acestea. Voluntarism, spirit de frondă;
• nevoia de apartenenţă la un grup cu preocupări asemănătoare. Nu suportă plictiseala;
• modele de relaţionare bazate pe raporturi de forţă;
• tendinţa de negare, contestare, revoltă;
• perseverenţă, incapacitate de schimbare a opiniei;
• izolat pe interior, introvertit;
• obsedat de perspectiva lipsurilor materiale;
• dacă ar scăpa (evada) în libertate ar comite noi crime, posibil să alunece spre terorism.
Relevantă relatarea unei experienţe personale pentru personalitatea sa: „Eram hăituit de poliţie şi, la un moment dat, m-am ascuns în subsolul unei biserici şi m-am rugat la Dumnezeu să mă scape promiţând că nu mai ucid niciodată. În ziua aceea am scăpat de urmărirea poliţiştilor, dar după câteva luni am ucis din nou”.

PORTRETUL PSIHO-MORAL AL CRIMINALULUI ÎN SERIE BOTA GRIGORE, CUNOSCUT ŞI CA „UCIGAŞUL DE BOSCHETARI”, conform
studiului întocmit de către specialistul criminalist Mihai Ion de la Poliţia din Sighetul Marmaţiei, judeţul Maramureş:
În perioada aprilie-august 2000, pe ambele maluri ale râului Săsar şi în apropierea gării din Baia Mare, au fost descoperite 11 cadavre, în diferite stări de descompunere (9 pe malul râului şi 2 lângă gară), zona fiind frecventată de persoane fără adăpost („boschetari”). În urma cercetărilor efectuate de poliţie, s-a reuşit identificarea cadavrelor victimelor (toţi bărbaţi, „boschetari” din zonă), iar apoi a fost descoperit şi autorul crimelor, în persoana lui Bota Grigore, de 41 ani, din Baia Mare, prins în noaptea de 21/22 august 2000 în zona Gării Baia Mare, chiar în momentul în care-l lovise în cap cu o piatră pe un „boschetar”, întreţinând cu acesta raport sexual.
Ancheta penală, criminalistică şi medico-legală a scos la iveală o personalitate cu tulburări sexuale de tip homofil, păstrând discernământul faptelor comise.
Personalitatea criminalului se caracterizează prin:
• agresat sexual în copilărie, rămas cu sechele;
• homosexual în armată (anii ’80);
• reţinut în 1986-1987 de poliţie şi cercetat pentru relaţii sexuale nefireşti cu un bărbat;
• în 1989, prins în flagrant făcând sex cu alt bărbat, sancţionat contravenţional (amendă);
• relaţii cu persoane fără adăpost („boschetari”) din zona râului Săsar şi Gării Baia Mare;
• modul de operare include lovirea victimei cu piatra (bolovanul) în cap, în timp ce dormea şi apoi, sex cu acesta. Victimele erau alese din rândul „boschetarilor” din zonele menţionate, fiind găsite cu pantalonii traşi în vine şi fermoarul şliţului desfăcut;
• căsătorit „de formă” în 1986, fără copii, viaţă de familie proastă, fără relaţii sexuale;
• soţia l-a prins făcând sex cu un bărbat, l-a certat, iar acesta a bătut-o şi a alungat-o de acasă;
• dedublarea personalităţii: la serviciu era cunoscut ca un bun cofetar şi bucătar, spiritual, cu umor, inteligent, amabil, în total contrast cu faptele comise.
Portretul psiho-moral al criminalului este important de cunoscut, nu doar pentru drept sau criminalistică, ci pentru întreaga societate modernă.