PORUMBUL

PORUMBUL

Zea Mais
Este „Grindina de aur” a Zeului Soare,
Pentru hrana
Oamenilor, bunăstare.
Cultivat la nivel global
Versatil alimentar.
Este plantă milenară, antică,
Curiozitate matematică.
Un porumb are
Număr de boabe și rânduri pare.
Opt sute de boabe ca gânduri,
Pe șaisprezece rânduri.
Este o minune a creațiunii
Care a schimbat istoria lumii.
Considerat de indieni Zeița culturilor
Hrană de bază agricultorilor.
Este elixirul tinereții
Leac pentru lungirea vieții.
Este plantă dumnezeiască
Răspândită să crească
La oameni în grădină
Cu destinație divină
Este sănătos ș-aduce beneficii
Și gutos pentru delicii.
Este cultura cea mai mare
Fără de care omul moare.

Fiecare plantă lăsată pe pământ de Dumnezeu poartă în bagajul genetic cel puțin un mesaj de vindecare a omului, o rază din lumină spre trezirea sufletului și regăsirea esenței vieții. Fitoterapia ca ramură și mijloc de vindecare naturală vine în sprijinul prevenirii și tratării celor în suferință cu remedii vegetale, fiind cea mai veche metodă transmisă empiric prin tradiții, mituri, legende, magie. Alături de medicina alopată face minuni fără concurență și nu exclude alte terapii-aer, apă,soare,mișcare alimentație-nu există graniță între ele. Fac obiectul fitoterapiei: rădăcinile, frunzele, mugurii, florile, fructele, scoarța și tulpinile, folosite ca atare sau în diferite preparate fitofarmaceutice. Astăzi despre PORUMB.
Schimbul columbian este fenomenul care a făcut lumea așa cum o cunoaștem astăzi. În anul 1492, 11-12 oct. un marinar de pe nava Pinta, una dintre navele ce constituiau flotila lui Cristofor Columb spre Indii, strigă că se zărește uscatul. Când au debarcat constată că sunt pe un pământ necunoscut, era de fapt una dintre insulele Bahamas. A fost evenimentul care a declanșat unul dintre cele mai mari fenomene culturale din istoria lumii numit de către antropologi și istorici „schimbul Columbian” aducând lumea la forma de astăzi.
„Schimbul columbian” sau „Marele schimb”, definește transferul de specii de viețuitoare, de populații umane, de tehnologii, de idei care au urmat descoperirii Americii de către Cristofor Columb. Cum ar fi arătat lumea fără acest schimb între lumea nouă și cea veche? Transferul între cele două lumi s-a produs în ambele sensuri.
Imaginați-vă bucătăria italiană fără sosul de roșii, cea ungurească fără boiaua de ardei, bucătăriile nordice fără cartofi, sau cea românească fără mămăligă și iahnie de fasole! Acest schimb a avut laturi bune și laturi rele. Un exemplu relevant gândacul de Colorado, sau recent în atenția agricultorilor, a medicilor și altor factori decizionali se află mult hulita ambrozie considerată cea mai nocivă plantă care pune în pericol pe români și rețineți, nu are legătură cu ,,Ambrozia”, hrana zeilor.

Și mă întreb, ce s-ar fi făcut românul fără „Mămăligă” și fără „Iahnia de fasole”?
Porumbul ca și multe altele a intrat în Europa din America, în secolul al XVI-lea. Prin secolul al XIX-lea se extinde masiv și constituie hrană de bază pentru oamenii de la țară. Este cea mai cultivată plantă de pe planetă. La români porumbul apare ca plantă de cultură acum 300 de ani, în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești, la început ca hrană pentru animale și țărani, apoi s-a diversificat folosirea lui.
Ca toate plantele și porumbul are legendele lui. Una din legende spune că la începutul creației omul se hrănea mai mult cu buruieni neavând mijloacele necesare pentru vânatul animalelor. Erau tare necăjiți. Atunci Dumnezeu a trimis un înger să le rezolve problema hranei. S-a străduit îngerul, însă nu a reușit și Dumnezeu trimite un alt înger și-l povățuiește ce și cum să rezolve îmbunătățirea hranei. După 7 zile de curățat pământul apare Îngerul verde care își dezbracă hainele și le îngroapă pe locul curățat, unde după un timp apare primul fir de porumb. Și uite așa s-a îmbunătățit hrana oamenilor.
O altă legendă este legată de hărnicia omului. Se spune că, în Nebraska, un fermier cultiva porumb și obținea recolte bogate și premii ale concursurilor fermierilor. Din producția sa dăruia și fermierilor vecini. Întrebat de ce dăruiește porumb vecinilor acesta spune: ,,porumbul își împrăștie polenul prin vânt și este mai bine pentru el și vecinii să aibă porumb de calitate”.
Porumbul a fost cultivat cu 7.000 de ani Î.Hr. și constituia hrana de bază pentru azteci, maiași și incași care considerau porumbul ,,Grindina de aur” a Zeului Soare. În America și astăzi porumbul este sfânt în căminele agricultorilor. Porumbul este o plantă cerealieră constituind alături de grâu, orez și bananier cele mai importante plante de cultură. Face parte din grupa plantelor monocotiledonate (plante care au sămânța cu un singur cotiledon)
Este o plantă ierboasă cu rădăcina fasciculată (firoasă), tulpina înaltă, erectă neramificată, prezintă noduri și internoduri, plină pe dinăuntru cu un miez moale alb. Frunzele sunt lipsite de pețiol formate din teacă și limb.Teaca îmbracă tulpina între noduri. Florile sunt unisexuate și sunt dispuse pe aceeași tulpină, porumbul fiind o plantă monoică. Florile bărbătești sunt dispuse în vârful tulpinii sub formă de spic compus iar cele femeiești dispuse pe tulpini scurte numite știuleți. Fructul este o cariopsă. Astăzi porumbul este considerat plantă alimentară, furajeră, industrială și medicinală. În scop medicinal se folosesc fructele și mătasea.

Boabele (fructele) conțin: acizi grași nesaturați, hidrocarburi, amidon, albumine, vitamine, B, E, K, fier, magneziu, fosfor, zinc, potasiu și fibre. Toate acestea se păstrează în proporție de 60% după fierbere. Mătasea se recoltează în perioada înfloritului și se folosește în infuzii pentru afecțiunile renale, colicistită, dischinezie biliară, litiază, gută, reumatism, edeme cardiace, hipertensiune, hepatită. Indiferent sub ce formă se folosesc fructele au acțiune astringentă, antiinflamatoare,tonică. Consumul de porumb ameliorează stările de stres, îmbunătățește funcționarea sistemului nervos, mușchiul inimii, producția de globule roșii, gastrită, ulcer, reglează tranzitul intestinal.
Din punct de vedere caloric este sub necesar și trebuie consumat cu produse lactate, în acest caz este bun pentru supraponderali.
Se spune că porumbul consumat permanent produce boala numită pelagră, afirmație neadevărată. Cu mult timp înainte porumbul depozitat în condiții necorespunzătoare și degradat de factorii de mediu sigur producea boala la populațiile cu o nutriție deficitară în proteine, vitamina B3(niacina) și PP. Este o boală endemică cu deosebire în rândul țăranilor și oamenilor de la munte. Era considerată o boală misterioasă care se manifestă prin roșeața pielii,nebunie și deces. În evul mediu această boală se manifestă și la noi cunoscută în Moldova sub denumirea de „Jupuială” și în Țara Românească „Pârleală”. Este boală nutrițională, nu este molipsitoare. Se consideră că este eradicată și totuși au apărut cazuri în zona Vrancei.
Era definită ca, ,,Boala celor 4D”: demență, depresie, diaree și deces. Nu este Porumbul responsabil de boală, ci sărăcia.
De reținut: porumbul este plin de nutrienți și este sănătos, conține antioxidanți
– este ușor digerabil- are fibre
– nu este modificat genetic
– nu conține mult zahăr
– reglează vasele de sânge-acidul folic distruge colesterolul
Ca plantă versatilă poate fi consumat sub diferite forme: făină în vestita mămăligă, boabe proaspete fierte, floricele, conserve, sirop proaspăt, porumb fiert, copt și ca materie primă în industria ușoară.
În America, porumbul este folosit în zeci și zeci de produse finite, în industrie la obținerea combustibilului ecologic nepoluant, la fabricarea uleiului alimentar, a băuturilor alcoolice și a siropurilor. Este cea mai valoroasă cereală ca aliment și medicament, așa că folosiți cu încredere porumbul, este minunea tinereții. Și câte ar mai fi de spus.
Imagini din grădina de la Nucșoara.

IOANA NICOLAE