Postul cel mare…

Fiind, aflându-ne, deja, în perioada bisericească a Triodului, ne apropiem, cu pași repezi, de Sfântul și Marele Post, ori, se apropie el de noi! Cel mai mare, mai însemnat și mai intens post al Bisericii, el cuprinde și conține, vreme de rugăciune, de postire, înfrânare și ajunare, de Sfinte slujbe, specifice, speciale și deosebite, în care, la loc de cinste și de frunte, sunt: Deniile, Denia Canonului celui Mare alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul sau Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite! Cu alte cuvinte, Postul cel Mare este perioada înmulțirii rugăciunii, a sporirii într-u ale ascezei și a cultivării faptelor celor bune ale milosteniei și dragostei interumane, comunionale și frățești! În altă ordine de idei, Postul Paștilor este și un răstimp al încercărilor, ispitelor, durerilor, capcanelor și obstacolelor de tot felul! De aceea, în această perioadă, mai mult ca oricând, suntem chemați și îndemnați la a face față numeroaselor și diferitelor provocări, la a avea darul sau capacitatea de a ști gestiona și a putea depăși orice cursă ori ispită s-ar abate asupra noastră! Ușor de zis dar greu de împlinit! Deloc ușor însă deloc imposibil! Perioada Postului Mare este vreme de pregătire și de rânduire pentru marele Praznic al Învierii! Dar, ca să gustăm, aievea, viața cea adevărată mai întâi trebuie să traversăm abisurile și tenebrele morții, murind păcatului și patimii și, înviind, odată cu Domnul nostru Iisus Hristos, vieții celei veșnice, în lumina cea neapusă și neînserată a grădinii paradisiace ori edenice! Si, poate că, ar mai fi recomandabil a încerca, cu toții, să „nu lăsați a se abate tristețea ori întristarea asupra cugetelor voastre!”. Da, chiar asa, merită a-i da curs acestei sfinte poftiri și veritabile invitații! Altfel spus, dincolo de vremea de încercare și (de) tulburare căci, lupta, războiul duhovnicesc ce se cere a-l purta și a-l birui noi, nu este un lucru facil însă totul este cu putință celui ce crede în Cel care a învins moartea și a biruit iadul odată pentru totdeauna și, mai mult decât atât, care a venit, a pătimit, a murit dar a Înviat, „pentru noi toți și pentru a noastră mântuire!”. Așadar, toată această sfântă și binecuvântată vreme a Postului Celui Mare să fie, pentru noi, toți, o perioadă a (po)căinței, a cercetării celei sufletești, a cugetului și conștiintei noastre, o perioadă a rugăciunii și participării la sfintele slujbe precum și una a propovăduirii, mărturisirii și, făpturii! Prin urmare, Praznicul Slăvitei Învieri, dincolo de Învierea hristică, să constituie, de fapt, învierea noastră, cea comunitară sau de obște! Amin!

Dr. Gomboș Stelian