PRIN BUCOVINA…

PRIN BUCOVINA…

„N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic, munţii în lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori”.
Mihai Eminescu – „La Bucovina”

Se spune că aceia care doresc să vadă adevărata Românie trebuie să meargă mai întâi în nordul Bucovinei, tărâm românesc binecuvântat de Dumnezeu, la Straja, unde timpul parcă a încremenit; un adevărat muzeu în aer liber. Este o lume aparte, ospitalieră, unde obiceiurile, credinţele şi superstiţiile sunt la ele acasă, multe ciudăţenii, venite dintr-o lume arhaică, pe care le mai păstrează încă, străjenii fiind oameni puternici care ţin la libertatea lor şi care povestesc despre Ştefan cel Mare ca despre „un străbunic care n-ar strica să mai dea o raită pe la noi, dar mai ales pe la Bucureşti, ca să mai dreagă lucrurile”.
Straja, sat atestat documentar în 23 mai 1436, dar prima menţionare a unor săteni s-a făcut în 18 iunie 1767, când egumenul Putnei se plângea la Grigore Callimah Vodă împotriva vecinilor „ce trăiesc împreştiaţi pe acele moşii”.
Numele de Straja pare a sugera că locuitorii de aici au păzit cu străşnicie credinţa, dragostea de neam şi mai ales tradiţia.
În Straja, casele sunt bine clădite, curate, înşirate pe amândouă laturile drumului drept, înconjurate de curţi largi şi grădini, ferestre mari şi luminoase. Şi acum, aici, se ţes şi se cos costume naţionale, trăistuţe, se fac cojoace şi bundiţe, opinci, iar faima acestor produse a trecut deja hotarele acestei aşezări şi chiar ale ţării.
În această localitate sunt condiţii pentru turism cu motivaţii ca: sport, vânătoare, pescuit, drumeţii, interes pentru folclor. Se poate vâna cerbul, căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea. Pescuitul oferă posibilităţi pentru păstrăv, mreană şi clean.

Salina Cacica este situată în localitatea cu acelaşi nume, în partea central-estică a judeţului Suceava, la poalele estice ale Obcinei Mari. Ea reprezintă un obiectiv turistic ce datează de la jumătatea secolului al XIX-lea.
Descoperirile arheologice din 1989, de la Cacica, au atestat că aici a existat una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa.
În anul 1798 s-a dat în exploatare, aici, o salină, aducându-se muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, mai ales din Galiţia. Intrarea în mină se face pe trepte de brad vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramură. Temperatura în mină este de aproximativ 15 grade. Salina Cacica este unică prin faptul că galeriile sale au fost săpate manual, fără nici un utilaj. Zăcământul de sare de la Cacica s-a format cu milioane de ani în urmă, pe timpul sedimentării lagunare, datând din perioada culturii Criş din neoliticul timpuriu.
Prin galeriile săpate manual în masivul de sare, se ajunge la adâncimea de 44 de metri, în Grota Piticilor şi în Sala de Bal; traseul cuprinde şi Capela Sfânta Varvara, patroana minerilor catolici, aflată la adâncimea de 27 de metri; lacul sărat la 38 de metri şi expoziţia utilajelor. Sala de Bal, denumită şi Sala „Ing. Agripina Popescu” se află la o adâncime de 37 de metri, are dimensiuni relativ mari, iar la capete are trei balcoane, şi ele săpate în sare. Aici se organizau baluri şi evenimente culturale. În salină, vizitatorii se întâlnesc aici cu o impresionantă sculptură în sare: „Iisus răstignit”. Capela Sfânta Varvara a fost construită în anul 1806, la iniţiativa preotului polon Jakub Bogdanowicz, care a dorit ca minerii romano-catolici să aibă unde se ruga înainte şi după terminarea lucrului.
Capela ortodoxă se află la adâncimea de 35 de metri şi are pe pereţi basoreliefuri sculptate în stânca de sare, cu tematică religioasă, opera recentă a unor tineri sculptori din zonă.
Aerosolii salini cu efecte terapeutice, frumuseţea locului, recomandă salina Cacica, în orice anotimp, pentru relaxare şi agrement.

RODICA SUBŢIRELU