PRO ȘI CONTRA FRACTURARE TECTONICĂ

PRO ȘI CONTRA FRACTURARE TECTONICĂ

Politicianul şi Industriaşul nu-şi vor recunoaşte niciodată dragostea ascunsă. Nenumăratele rânduri pe care şi le scriu unul altuia se pot însă aşeza sub formă de sonet. La o citire atentă, asemenea dedicaţii se dezvăluie şi ca acrostihuri. Romanticii care au salutat Legea petrolului din 7 iunie 2004 n-au mai luat în seamă Hotărârea de Guvern nr. 2075/2004 pentru aplicarea Normelor metodologice ale acesteia şi, cu atât mai puţin, Hotărârea de Guvern nr. 2283/2004, care aproba acordul petrolier de concesiune pentru explorare, dezvoltare şi exploatare a perimetrului E V-2 Bârlad, în favoarea firmei Regal Petroleum. Dar, personajele principale Chevron Romania şi românii din Pungeşti apar abia în actul următor, un deceniu mai târziu…

LEGEA UN’, DOI, TREI ŞI…

În martie 2011, Chevron Romania Exploration and Production SRL preia acordul petrolier de concesiune dintre firma Regal Petroleum plc. şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Aşa cum apare pe site-ul instituţiei, schimbarea pare de bun augur: „Prin programele asumate şi avizate de ANRM, Chevron s-a angajat să realizeze 400 km de prospecţiune seismică 2D şi săparea a trei sonde cu adâncimi de 3.000, 3.800 şi 4.000 m, un program ce excede cu mult prevederile contractuale pentru faza curentă, ceea ce va duce la creşterea investiţiilor şi la testarea unei arii mai întinse”. Mai apoi, în martie 2012, Guvernul a aprobat alte trei acorduri de concesiune în perimetrele EX – 17 Costineşti, EX – 18 Vama Veche şi EX – 19 Adamclisi. Deşi lipsesc indicaţiile scenice, aici intervine întreaga recuzită: foraje verticale şi orizontale, cantităţi imense de apă, propanţi, aditivi chimici, fracturare hidraulică, ape uzate şi poluare.
Prietenii ştiu şi de ce a apărut Legea nr. 123 din 10 iulie 2012 (Legea energiei electrice şi a gazelor naturale). În acelaşi an, Comisia Europeană, DG Energy, a lansat un anunţ privind acordarea unor granturi în vederea organizării de dezbateri publice și desfășurării de campanii de informare privind gazele de șist. ANRM, în calitate de instituție coordonatoare a activităților din domeniul explorării și exploatării resurselor naturale, a înaintat un proiect, care a fost selectat pentru cofinanţare.
Astfel, locuitorii din zonele menţionate au aflat compoziţia secretă a fluidului de fracturare. Lângă apă şi propanţi, în proporţie de 99,5%, jumătatea de procent de aditivi conţinea doar substanţe care se folosesc în viaţa de zi cu zi: acizii apar în soluţiile pentru curăţarea piscinelor; glutaraldehida este folosită pentru dezinfectarea echipamentului medical şi stomatologic; sărurile de borat sunt folosite în detergenţi şi săpunuri; polyacrylamida, în scutecele pentru copii; guma de guar, în cosmetice, pastă de dinţi, sosuri şi îngheţate; acidul citric, în mâncare, băutură şi sucuri; etilenglicolul, în antigel şi agenţi de curăţare; izopropanolul, în vopseaua de păr şi în antiperspirant.
Mai mult, au aflat şi că exploatarea gazelor de şist necesită suprafeţe de teren mult mai mici decât în cazul exploatării convenţionale a gazelor naturale sau a energiei solare şi eoliene, că sondele sunt sigure şi sunt special proiectate pentru a proteja pânza freatică, că nu se folosesc cantităţi de apă care să depăşească celelalte tehnologii, iar apele uzate vor fi evacuate fără să dăuneze mediului înconjurător.
Lămuriţi, oamenii au dat din cap, ca la vechile întâlniri cu boierii, iar apoi au mers acasă să-şi pregătească furcile…

„SE MIŞCĂ ŢARA?”

Povestea fracturării hidraulice începe în 1859, în America, odată cu forarea primului puţ petrolier. Peste numai câţiva ani, în 1866, este patentată „torpila Roberts”, primul dispozitiv de fracturare a rocilor. Prin 1930 se folosea deja acid clorhidric pentru dizolvare, iar în 1948 este patentată actuala tehnologie, care folosea ţiţei şi, mai apoi, apă.
Au fost şi în Europa încercări de exploatare a gazelor de şist, dar a existat mereu o temere legată de impactul negativ asupra mediului. Perspectiva epuizării resurselor şi neînţelegerile cu furnizorii ruşi au dus însă la o politică mai îndrăzneaţă în domeniu. În timp ce Franţa şi Bulgaria au interzis exploatarea, România, cu o rezervă de 1.444 miliarde de metri cubi, este mult mai îngăduitoare. Potrivit datelor furnizate de Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA), ţara noastră ocupă poziţia a treia la nivel european, devansând Marea Britanie, Germania, Spania şi Italia.
În noiembrie 2013, Senatul a respins o iniţiativă legislativă care prevedea interzicerea explorării şi exploatării hidrocarburilor gazoase sau lichide prin fracturare hidraulică. Aceasta se întâmpla însă în toiul „răscoalei de la Pungeşti”. Concomitent, Prefectura Vaslui a blocat organizarea unui referendum local în aceeaşi problemă. Îngroziţi de faptul că la trei-patru km sub holdele lor se vor surpa măruntaiele pământului, oamenii au început să protesteze încă de pe 14 octombrie. A treia zi, în faţa buldozerelor Chevron se adunaseră peste 500 de localnici, cărora li s-au alăturat ecologişti din Bucureşti şi Iaşi. Lucrările au fost stopate şi reluate la începutul lunii decembrie, sub protecţia jandarmilor. După un bilanţ de 17 răniţi şi 52 de arestaţi, lucrările au fost oprite din nou. După multe tensiuni, în februarie 2015 Chevron şi-a băgat utilajele între picioare şi a fugit ca un ied speriat. Deşi deţine în continuare licenţele de exploatare, până în prezent, satul lui Sonderix şi Obelix a rămas intact.
Eufemistic, site-ul ANMR consemnează: „Săparea sondelor de explorare Popeni-1, Siliştea-1 şi Păltiniş-1 de către Chevron Romania Exploration and Production SRL în localităţile Găgeşti, Pungeşti şi Băceşti, din judeţul Vaslui, a atras mari nemulţumiri în rândul populaţiei.
Prin acest site încercăm să răspundem la o parte din preocupările şi întrebările pe acest subiect”.
Dincolo de toate explicaţiile care încearcă să ne familiarizeze cu brutalitatea procesului tehnologic, rămâne teama celor care trăiesc în zonele vizate de petrolişti: consumul enorm de apă, poluarea a solului şi a aerului, legătura cu activitatea seismică.

DACIAN BRADEA