PROFESORUL GHEORGHE ȚIȚEICA UNUL DINTRE CEI MAI MARI GEOMETRI AI LUMII

PROFESORUL GHEORGHE ȚIȚEICA
UNUL DINTRE CEI MAI MARI GEOMETRI AI LUMII

Gheorghe Ţiţeica s-a născut în 4/17 octombrie 1873, la Drobeta Turnu-Severin. A urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova. În timpul liceului participa la toate activităţile culturale şi îşi îndemna colegii să colaboreze la „Revista Şcoalei”. Profesorii au remarcat faptul că elevul Gheorghe Ţiţeica manifesta un interes deosebit pentru matematică. În publicaţia anterior amintită, elevul Gheorghe Ţiţeica a redactat rubrica de matematică, publicând pe perioada cât a durat revista douăzeci de probleme.
Soluţiile primite de la rezolvarea lor tot el le va redacta.
„Revista Şcoalei” este considerată, din punct de vedere al istoricului revistelor matematice, a doua publicaţie, după revista „Recreaţii Ştiinţifice” din Iaşi, care a apărut între anii 1883-1889.
La examenul de bacalaureat (1 septembrie 1892) elevul Gheorghe Ţiţeica s-a evidenţiat prin originalitatea răspunsurilor sale. După absolvirea liceului, tânărul Ţiţeica vine în Bucureşti.
În urma unei burse obţinute datorită pregătirii sale temeinice şi a puterii sale de muncă, urmează matematicile în cadrul Universităţii din Bucureşti. Aici îi va cunoaşte, şi se va bucura de valoarea lor profesională şi morală, pe remarcabilii profesori ai acelor vremuri: Spiru Haret, David Emanuel, Constantin Gogu. Studentul Gheorghe Ţiţeica va fi impresionat în mod deosebit de Spiru Haret. Despre viaţa şi opera genialului dascăl şi patriot român Spiru Haret, Gheorghe Ţiţeica va scrie ulterior o monografie care va rămâne în cultura românească o lucrare de referinţă. Spiritul enciclopedic al lui
Gheorghe Ţiţeica se manifesta şi prin preocupările pe care acesta le-a avut în alte domenii decât cel al matematicii. Studentul Ţiţeica va colabora şi la reviste de profil prin studii literare şi filozofice.
În 1985 va obţine licenţa în matematică şi va fi numit profesor suplinitor la Seminarul „Nifon”. Cariera sa avea să înregistreze un alt succes, în anul următor, când va promova examenul de capacitate pentru profesorii universitari la „École Normale Supérieure” din Paris.

Datorită prestigiului său profesional şi moral, profesorul Gheorghe Ţiţeica a fost invitat să susţină cursuri la universităţile din Roma, Bruxelles şi de câteva ori la Universitatea din Paris.
În anul 1900, Ţiţeica a fost numit profesor la catedra de geometrie a Universităţii din Bucureşti, unde a activat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele didactice.
Începând cu 1913 a fost membru al Academiei Române, iar din 1929 a fost secretar general al acesteia.
În colaborare cu Ion Ionescu, Andrei Ioachimescu şi Vasile Cristescu, profesorul Gheorghe Ţiţeica a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu Gheorghe G. Longinescu a înfiinţat publicaţia „Natura”, a cărei misiune era să disemineze diverse domenii ale ştiinţei.
Împreună cu Dimitrie Pompeiu, a editat revista „Matematica”. În 1928, profesorul Gheorghe Ţiţeica a predat analiza matematică la Politehnica din Bucureşti.
A fost un exemplu pentru colegii săi în ceea ce priveşte respectul faţă de lege, parcurgând etapă cu etapă traseul universitar. A fost Decanul Facultăţii de Ştiinţe, Preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, Vicepreşedinte al Societăţii Politehnice, Preşedinte al Consiliului Permanent al Ministerului Instrucţiunii Publice. Printre lucrările care au rămas de referinţă în domeniul matematicii menţionăm: Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor (1924) şi Introducerea în geometria diferenţială proiectivă a curbelor (1931).
A fost al cincilea român, după Spiru Haret, David Emanuel, Constantin Gogu şi Nicolae Coculescu, care a frecventat cursurile prestigioasei instituţii academice, cea mai vestită universitate din lume – „École Normale Supérieure”.
În timpul facultăţii, Gheorghe Ţiţeica şi-a împărţit timpul exclusiv între cursuri şi biblioteci pentru aprofundarea cunoştinţelor în domeniul matematicii. A fost conştient că fără muncă nu există performanţă în nici un domeniu de activitate, cu atât mai mult în cel al matematicii. Nu este suficient să fii inteligent, acesta nu este un privilegiu al divinităţii, ci doar un har, pe care trebuie să-l dezvolţi şi să-l cultivi prin muncă şi iar muncă, cu toate sacrificiile şi renunţările ce se impun.
După susţinerea tezei de doctorat, Gheorghe Ţiţeica a considerat că pentru el este o datorie de onoare şi profund patriotism să se întoarcă în ţară şi să-şi exercite profesia. Ca fost student al profesorului francez Gaston Darboux, s-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni definite printr-o ecuaţie a lui Laplace.
Profesorul Gheorghe Ţiţeica a fost creatorul unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină unde a introdus noi clase de suprafeţe curbe şi reţele care-i poartă numele. Preocupările sale de excepţie au fost recunoscute de colegii săi matematicieni din ţară şi străinătate. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii vieţi, din păcate prea scurtă, profesorul Gheorghe Ţiţeica a contribuit la ridicarea nivelului şi prestigiului învăţământului din România. Datorită lucrărilor sale de geometrie diferenţială, publicate în diferite periodice de profil, numele său a fost cunoscut şi recunoscut în lumea ştiinţifică. A fost considerat ca fiind unul dintre cei mai mari geometri ai lumii.
Ca urmare, profesorul Gheorghe Ţiţeica a fost ales preşedinte al secţiei de geometrie la congresele internaţionale de matematică de la Toronto (Canada, 1924), Zürich (Elveţia, 1928) şi Oslo (Norvegia, 1936).
A murit la 5 februarie 1939, la 65 de ani, în plină activitate lăsând în urma sa regrete şi multe proiecte ştiinţifice neterminate.

Conf.univ.dr. GABRIEL I. NĂSTASE