Provocarea anului – SARS CoV2

Coronavirusurile sunt o familie de virusuri care pot provoca boli atât la oameni, cât și la animale. La om poate determina apariția banalului guturai, la boli mai severe, de exemplu Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) ori Sindromul Respirator Acut Sever (SARS).

Cel mai recent coronavirus descoperit este cel care determină boala COVID 19. Prima infecție cu virusul SARS CoV2, a fost descrisă în decembrie 2019, în Wuhan, regiunea Hubei din China, caz care s-a complicat cu o pneumonie fatală. În scurt timp au fost raportate tot mai multe cazuri pe teritoriul Chinei, declarându-se epidemie. Două luni mai târziu de la prima infecție, pe data de 26 februarie 2020, au fost raportate cazuri pe teritoriul tuturor continentelor, excepție făcând Antarctica. Putem afirma că infecția cu SARS CoV2 a afectat mai multe persoane decât infecția cu SARS în 2002-2003 sau cu Ebola între anii 2013-2016, dar numărul este mult mai mic decât al celor care au fost afectați de pandemiile anterioare, precum cea a gripei spaniole din 1918, care a afectat 500 milioane de oameni, gripei porcine din 2009-2010, cu 700 milioane de cazuri și gripei sezoniere al cărui număr de cazuri însumează mai bine de 800 milioane de infectări, anual. Spre deosebire de alte boli, COVID 19 se răspândește cu repeziciune în toată lumea și statisticile pe care le avem la momentul actual se pot schimba de la o zi la alta.

Infecția cu covid19 vs gripa sezonieră

Deși gripa sezonieră afectează anual milioane de oameni și este considerată o boală care rar determină infecții severe si fatale, COVID19 are o mortalitate mai mare. Cu toate acestea, la momentul actual nu au fost atinse ratele de mortalitate ale altor epidemii sau pandemii precum infecția Ebola sau gripa spaniolă. În ciuda faptului că infecția cu noul coronavirus afectează cu precădere persoanele mai în vârstă și adesea cu multiple comorbidități, un studiu efectuat în China arată că noul coronavirus este mai mortal la orice vârstă decât gripa sezonieră; de exemplu în rândul populației pediatrice este de 25 de ori mai mare .

Transmiterea infecției cu SARS CoV2

Numeroase studii, inclusiv cel întreprins de către universitatea din California, arată că transmiterea se poate face în două feluri: prin picături sau prin aerosoli. Transmiterea prin picături este cea mai frecventă, pentru că dimensiunea acestora este de trei ori mai mică decât diametrul firului de păr. De aceea masca este foarte eficientă atunci când este purtată corespunzător, acoperind atât gura, cât și nasul. Acea persoană care nu poartă mască riscă să contamineze persoanele de lângă ea, dar și la distanță de câțiva metri. Să nu uităm că masca ne protejează și de alte infecții transmise pe această cale, cu atât mai frecvente în perioada de toamnăiarnă: gripă, tuberculoză, rujeolă etc. S-a observat că în aerosoli, virusul poate persista și câteva ore, însă aerisirea încăperii face ca aerul să circule și astfel să se diminueze cantitatea acestora. Este același lucru ca atunci când ne dăm cu parfum, cât timp aerisim, mirosul va dispărea. De aceea, ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a merge într-un loc închis, în care ferestrele nu sunt deschise, chiar dacă există aer conditionat, acesta nu face decât să recircule aerul. Panourile de plexiglass ajută într-o anumită măsură, prin limitarea transmiterii picăturilor, dar nu și în limitarea transmiterii prin aerosoli. În cazul în care cineva infectat trece pe lângă noi în magazine, iar expunerea este limitată, nu există riscul să ne infectăm. Nu același lucru se întâmplă atunci când contactul este intim, sau chiar și atunci când vorbim cu o persoană mai mult de 10 minute și nu folosim masca de protecție adecvat.

Metode de prevenire a răspândirii infecției cu SARS CoV2

Menținerea distanței de 2 metri față de altă persoană în spațiile deschise și închise,
• Purtarea măștii corespunzător, astfel încât să acopere gura și nasul, chiar și în spații publice,
• Spălarea mâinilor timp de 30 secunde, după ce am atins suprafețe străine,
• Igiena respiratorie; Tusea și strănutul să se efectueze în cot,
• Evitarea atingerii feței,
• Curățarea și dezinfecția suprafețelor și obiectelor atinse frecvent. Unul din aceste obiecte este telefonul mobil,
• Asigurarea unei ventilații suficiente în cameră

Există populații la risc pentru dezvoltarea infecției cu noul coronavirus: pacienți cunoscuți cu astm bronsic sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), pacienți cu boli reumatismale (de exemplu: lupus eritematos sistemic, dermatomiozita etc.), pacienți cu afecțiuni hematologice sau oncologice, femeile gravide și copiii. Aceștia au risc mai mare de a face complicații, uneori fatale și care ar fi putut fi prevenite prin aceste mijloace, care stau la îndemâna fiecăruia dintre noi.

Există infecții asimptomatice sau doar infecții simptomatice?

Au fost documentate în cursul ultimelor luni, datele sistematizate provenite din trei cohorte și acestea sugerează că procentul de pacienți asimptomatici ar fi de aproximativ 30-40% dintre cei testați. Pe nava de croazieră Diamond Princess au fost testați membrii echipajului și toți pasagerii, dintre care în proporție de 77% și 89% au rămas asimptomatici, dintr-un total de 712 de oameni. Într-un azil de bătrâni, care a devenit focar pentru infecția cu SARS CoV2, numărul pacienților asimptomatici a fost de 27 din 48, însemnând 56%, dar ulterior încă 24 dintre pacienți au prezentat simptome. S-a observat că în ciuda faptului că pacienții sunt asimptomatici, imaginile radiologice sau de pe computer tomograf arătau modificări. Astfel, un studiu efectuat în China pe 24 de pacienți asimptomatici a constatat că la 70% prezentau modificări pulmonare, mult mai frecvent întâlnit aspectul de geam mat, decât modificări imagistice atipice. Studiile au arătat că pacienții asimptomatici pot dezvolta simptome, în decursul primelor 3-7 zile, în medie din ziua 4 de la contactul cu o persoana infectată. Una din provocările infecției cu noul coronavirus este că cel puțin inițial este foarte dificil de diagnosticat doar pe baza simptomelor, pentru că acestea sunt similare cu multe alte infecții respiratorii sau chiar cu gripa. Singura metodă certă de diferențiere este testarea. Cele mai frecvente simptome raportate au fost cele respiratorii, de pildă: febra, tuse, dificulatăți ale respirației, dar și simptome digestive, cu precădere în rândul populației pediatrice: greață, vărsături și scaune diareice. Pierderea mirosului și gustului este mai des întâlnită în infecția cu SARS CoV2 decât în orice altă infecție virală. Alte simptome care mai pot apărea sunt: durerile musculare, dureri de cap, dureri abdominale, rinoree. A fost descrisă și apariția unei erupții asemănătoare celor alergice sau chiar a unor vezicule. La copii și adulții tineri s-au mai observant noduli rosii-violacei, la nivelul degetelor de la picioare.

Evoluție si complicații

Fiind un virus nou, care până în prezent nu a mai fost identificat, este greu de răspuns la toate întrebările legate de ce se manifestă diferit la unele persoane, cum evoluează, care este prognosticul acestei boli. Evoluția infecției cu noul coronavirus trebuie observată în luni și poate chiar ani de la infecția primară. Potrivit revistei “The Lancet” 80% dintre pacienții infectați au prezentat simptome ușoare sau moderate, care au avut nevoie de îngrijire în ambulatoriu și 20% au fost pacienți critici, dintre aceștia trei sferturi au necesitat îngrijire în spital sau au avut nevoie de oxigen și restul au fost internați într-o secție de terapie intensivă sau au necesitat ventilație mecanică. Pneumonia este se pare cea mai frecventă complicație pe care acest virus o poate da, în care simptomele sunt: febră, tuse, dificultăți de respirație și aspect imagistic revelator. Afectarea pulmonară poate ajunge până la sindrom de detresă respiratorie și poate apărea la scurt timp după apariția dificultăților în respirație, la aproximativ 8 zile de la apariția simptomelor. Este de asemenea îngrijorător că au fost observate complicații cardiace, de tipul aritmiilor nou instalate și complicații tromboembolice, care au determinat apariția unor accidente vasculare cerebrale sau trombembolism pulmonar, apărute chiar și la pacienți sub 50 de ani și fără afecțiuni preexistente. Au fost descrise și complicații inflamatorii, cu precădere la copii similare cu cele apărute în boala Kawasaki, cu febră cel puțin 4-5 zile, erupție cutanată, conjunctivită, creșterea în volum a ganglionilor, aspectul mucoaselor revelator.

Recuperarea și sechele la distanță

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, recuperarea este de aproximativ două săptămâni pentru infecțiile ușoare și de trei până la șase săptămâni în cazul unor infecții severe. Cele mai frecvente simptome care au persistat au fost: fatigabilitate, tuse, dificultățile în respirație, dureri articulare și durerea în piept. Evaluarea sechelelor la distanță va fi evaluată în timp, deorece până la acest moment nu pot fi colectate suficiente date concludente. Este posibil ca o parte din acești pacienți să dezvolte afecțiuni pulmonare, cardiace, deteriorare psihică sau mentală.

Concluzii

Într-o perioadă tulbure pentru toată lumea, în care la ora actuală omenirea este intimidată de un virus, singurele metode de a trece peste aceste momente de cumpănă este să ne protejăm prin mijloacele expuse mai sus, dar să îi protejăm în acest fel și pe cei de lângă noi, pentru că nu știm cum putem influența viața uneia sau mai multor persoane. Medicina trece și ea printr-un moment de răscruce, în care este supusă unei noi încercări, din punct de vedere științific, dar și psihologic, cu care nu s-a mai confruntat. Această pandemie care nu a ținut cont de nicio graniță, a concentrat oamenii de știință din întreaga lume pentru a reuși să obțină noi scheme de tratament, precum și un vaccin eficient împotriva acestui virus. Nu ne rămâne decât sa ne menținem încrederea că omenirea a renăscut și după ce s-a mai confruntat cu astfel de molime.

Medic rezident Ștefania Scutelnicu