PUTEREA OCULTĂ A LUMII,
ÎNTRE MIT ȘI REALITATE (II)
Încă din perioada Evului Mediu timpuriu s-a înrădăcinat ideea existenței unei puteri oculte care s-ar afla în spatele istoriei oficiale ale lumii, trăgând sforile invizibile ale intereselor proprii. De exemplu în perioada cruciadelor, între secolele al – XI –lea și al – XII – lea, foarte mulți creștini au fost asasinați de bandele unei organizații secrete de fanatici arabi, condusă de un imam exaltat, pe nume Hassan as-Sabbah, care se ascundea pe vârful muntelui Alamut. Pentru că erau consumatori de hașiș, arabii aceștia care au săvârșit atât de multe omoruri au rămas cunoscuți în istorie cu numele de asasini, cuvânt ce a căpătat în timp înțelesul de astăzi.
Antisemitismul s-a manifestat încă din prima jumătate a mileniului I d. Hr. Dar, pe măsura trecerii timpului, el s-a amplificat căpătând aspecte absurde și grotești. În veacul al – XIX – lea a luat amploare un curent antisemit ce avea la bază convingerea constituirii unei puteri oculte mondiale evreiești care și-ar fi propus, nici mai mult nici mai puțin, decât acapararea puterii economice, politice și financiare a întregii lumi.
La cumpăna veacurilor al – XIX – lea și al – XX – lea, în Rusia a izbucnit o foarte brutală campanie antisemită susținută de Curtea Imperială de la Țarskoe Selo, dar și de o parte a presei, în sprijinul căreia au fost dezvăluite așa numitele „Protocoale ale Înțelepților Sionului”, în cuprinsul cărora era expus pe larg planul secret al sinarhiei iudaice de a controla popoarele lumii, pentru a le manipula în folosul propriu.
Nu după mult timp, s-a dovedit că „Protocoalele”, ar fi fost inventate și confecționate în laboratoarele poliției secrete țariste pentru a motiva lupta antisemită.
Ura față de evrei își are originea nu numai în trădarea față de Iisus Hristos, ci și în ideile care s-au înrădăcinat adânc în mentalul colectiv creștin, îndeosebi european din Evul Mediu timpuriu până în veacul al – XX – lea, conform cărora în feudalism iudeii ar fi sacrificat copii creștini în îngrozitoare ritualuri vrăjitorești, iar cămătarii lor s-ar fi dovedit peste măsură de lacomi prin povara dobânzilor uriașe practicate de ei și prin spolierea exagerată și fără milă a datornicilor. Evreii erau malefici, hrăpăreți, perfizi și necinstiți, spre deosebire de creștini care erau infinit mai buni, mai onești și mult mai puțin lacomi.
De bunăseamă, istoria întregii lumi a dovedit cu prisosință că absolut toate popoarele Terrei au acționat în conformitate cu marile „calități” ale specie umane: lăcomia, ura, invidia, necinstea, intoleranța și egoismul. Toate aceste „frumoase însușiri” nu sunt nicidecum apanajul unui singur popor, sau ale unei singure rase, pentru că, se știe foarte bine, ele au dus la războaie de cucerire religioase, la distrugeri, jafuri și crime, într-un cuvânt la fărădelegi inimaginabile și strigătoare la cer, comise de oameni împotriva semenilor lor. Inchiziția nu a fost nici pe departe o invenție evreiască, tot așa cum nici masacrarea amerindienilor nu a fost înfăptuită de semiți, ci de conchistadori, adică de aventurieii spanioli creștini. Și exemplele ar mai putea continua cu duiumul, dar nu ne vom opri decât la Holocaust, dovada cea mai vie a intoleranței rasiale și religioase, dusă până la absurd, și a urii extreme, dincolo de orice limită posibilă, ce au determinat un popor să încerce exterminarea altui popor, apelând la procedee abominabile, a căror cruzime, întrece orice închipuire, de neconceput pentru „civilizația” secolului al – XX – lea, ceea ce demonstrează încă odată, dacă ar mai fi fost nevoie, că omul, în adâncul său genetic, este rău, în nici un caz bun. Din preantichitate până în zilele noastre, din Europa până în Asia, și din Asia până în cele două Americi, oamenii nu au fost călăuziți nicidecum de bunătate, milă și îngăduință, de iubire și mărinimie, de cinste și onestitate, pentru că toate atrocitățile cunoscute în istorie nu pot fi rezultatul firesc al bunătății umane, ci, dimpotrivă, al răutății moștenite genetic din timpuri imemoriale. Se pare că, totuși, în ciuda tutoror aparențelor precum și a învățăturilor propovăduite de creștinism, agresivitatea ar fi „caracteristica definitorie a umanității” (Mihaela Vintilă, „Agresivitatea, caracteristică definitorie a umanității?”, Independența Română – Independența prin cultură, nr. 40-41, anul 2018). Chiar și acum, la începutul mileniului al – III – lea, oamenii nu se deosebesc cu nimic de înaintașii lor de acum câteva mii sau chiar zeci de mii de ani, în ceea ce privește defectele ancestrale înscrise puternic în AND – ul uman. Am schimbat calul cu automobilul, arcul și săgețile cu mitraliera, ne deplasăm prin aer cu avionul și în spațiul cosmic cu racheta, „navigăm” în lumea virtuală cu ajutorul computerului și ne este imposibil să mai concepem viața fără telefonia mobile, dar, în esența lui, omul a rămas în continuare prizonierul acelorași interese meschine, absurde și rudimentare, dorințe lumești fruste, generate de aceleași defecte primitive și arhetipale care-i bântuiau și pe hominizii de acum o sută de mii de ani. Când ne vom elibera de toate aceste păcate sălbatice (dar, cum și când?), vom păși într-o etapă superioară de dezvoltare spirituală. Din nefericire nu este nevoie de mult spirit de observație ca să ne dăm seama că, în majoritatea cazurilor, cei care se află în fruntea (sau în spatele) unor bănci, instituții financiare naționale și internaționale, din varii domenii economice, de la industria medicamentelor și cea alimentară, până la energie, IT și armament, bancheri și oameni de afaceri, în imensa lor majoritate neevrei, dau dovadă de prea multă imoralitate și, lăsându-se mânați de aceeași lăcomie absurdă, comună tuturor popoarelor lumii, acționează numai în conformitate cu interesele proprii sau de grup. De pildă, se știe foarte bine astăzi despre imensa putere subterană a unei mari părți din industria internațională a medicamentelor, cu un comportament extrem de agresiv în politica economică de cucerire a noi piețe de desfacere, de păstrare a celor vechi, și de promovare a produselor noi, politică, de cele mai multe ori, structurată după modele mafiote în care intră strategii oculte de schimbare de guverne și configurații și sisteme politice.
Se pare că și leacul împotriva cancerului a fost demult descoperit, dar, lăcomia după profituri inimaginabile (foarte probabil, sute sau mii de miliarde de dolari anual, la nivel global), îi determină pe producătorii citostaticelor clasice să ascundă un adevăr care, dacă ar ieși la lumină, ar subția substanțial multe conturi bancare, ca să nu mai vorbim și de înlocuirea medicamentelor ieftine cu cele scumpe, dar cu același efect, fenomen foarte vizibil și cunoscut peste tot în lume inclusiv în România.
Mai mult decât atât, hegemonia unor state puternice asupra țărilor mai slabe nu se mai înfăptuiește astăzi prin forța armelor (cu excepțiile de rigoare binecunoscute), ci, neoficial, în spatele cortinei, prin intermediul subtilelor manevre subterane a manipulărilor politice, invocându-se, cu o ipocrizie greu de imaginat, nobilele principii ale suveranității și independenței naționale, ale neamestecului în treburile interne, ale drepturilor și libertății oamenilor, libertății presei, separației puterilor în stat, independența justiției, etc.
Dar, culmea imoralității oamenești (nu-i așa, oamenii sunt născuți buni!) se vede cel mai bine (unii nu văd nimic, sau nu vor să vadă nimic!) în uneltirile odioase, de cea mai joasă speță, întreprinse de unele state puternice pentru a subjuga un stat mai puțin puternic. Drept urmare, pentru a îngenunchia un stat mai puțin dezvoltat, dar bogat în resurse, în jurul căruia gravitează mari interese economice și financiare, se folosesc strategii secrete, întocmite în penumbra unor cancelarii importante ale lumii, unde se pun la care scenarii politice, economice, financiare, sociale și culturale, dintre cele mai perfide și oneroase.
În scenariul politic intră loviturile de stat disimulate sub aparența unor revoluții, instaurarea falselor democrații și crearea statului paralel, de tip mafiot, prin acapararea și aservirea serviciilor secrete și a celor trei puteri democratice: legislativă, executivă și autoritatea judecătorească. În acest sens, sunt aplicate cele mai nerușinate modalități, între care, cele mai eficace ar fi numirea (infiltrarea) mercenarilor sau a persoanelor obediente, de cele mai multe ori ofițeri sub acoperire, (într-un cuvânt, trădători de țară) în poziții cheie, mulți dintre ei oameni vulnerabili, constrânși șă colaboreze prin cumpărare (30 de arginți!), șantaj și amenințări, precum și crearea partidelor politice care să acționeze conform ordinelor primite din afară (politica internă, în special cea economică, este dictată din exterior).
Un rol extrem de important îl joacă acapararea și subordonarea justiției puterii din exterior care, împreună cu serviciile secrete, să promoveze ipocrit o falsă luptă anticorupție, în spatele căreia să prolifereze cangrena purulentă a adevăratei corupții, pe toate palierele și pe toate planurile, în vederea șubrezirii întregii arhitecturi statale. Prin intermediul acestei uriașe și abominabile ticăloșii se înmulțesc abuzurile judiciare, fabricându-se dosare false, la comandă politică, cu probe mincinoase și denunțuri calomnioase, cu ajutorul cărora se elimină sau se anihilează adversarii politici și economici ai puterii oculte externe.
Pe plan economic, se desfășoară scenariul falimentării economiei naționale și, acolo unde este cazul, sabotarea întreprinderilor și companiilor autohtone, indiferent de însemnătatea lor.
În scenariul financiar, băncile, în marea lor majoritate străine, cooperează secret în carteluri, dictând politici de servicii bancare imorale, împovărătoare pentru clienții care apelează la diverse forme de împrumut, prin dobânzi progresive rezultate din manipularea oneroasă a indicilor de referință ce stabilesc ratele dobânzilor la care se împrumută băncile între ele, bineînțeles, în beneficiul bancherilor și în detrimental datornicilor. La toate acestea se mai adaugă și politica extrem de agresivă, comportamentul extrem de nemilos, instransigent al Fiscului față de contribuabil, atât cel fizic cât mai ales cel juridic.
În domeniul social, cele mai eficace sunt intoxicările maselor cu minciuni politice și sociale, manipulate psihologic prin intermediul mass-media și al rețelelor de socializare din spațiul virtual, precum și finanțarea din exterior a frământărilor sociale artificiale, manifestații „spontane” și „pașnice”, cu nuclee-ventuză violente, formate din mercenari care să protesteze „indignați”, invocând pretexte aiuritoare. Astfel, fie se instaurează haosul, starea de anarhie, dar și un regim de teroare, propriu statelor polițienești.
În plan cultural, se folosesc alte foarte viclene căi psihologice de inducere a unui complex de inferioritate față de celelalte națiuni, demolarea valorilor naționale și crearea falselor valori, promovarea kitch-ului, a culturii de împrumut și a subproducțiilor culturale, crearea confuziei în ierarhia valorilor din toate domeniile profesionale, la care se mai adaugă sabotarea învățământului și falsificarea istoriei naționale (Mihaela Vintilă, „Manipularea politică și istoria recentă a României”, Independența Română – Independența prin cultură, nr. 23-27, anul 2016, Dona Tudor, „Manipularea opiniei publice în conflictele armate”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001).
Drept urmare, o țară slab dezvoltată economic, transformată în colonie, în piață de consum, în stat de categoria a doua sau chiar a treia, îngenunchiată și siluită, poate fi infinit mai ușor jefuită, întrucât este incapabilă să-și negocieze bogățiile naturale pe picior de egalitate cu o țară puternică economic și stabilă politic și social.
Desigur, sunt mulți, cei care nu cred în teoria conspirației din ignoranță, adică dintr-o foarte slabă informare (poate că subiectul nu-i interesează), dar sunt și alții, mult mai periculoși, care știu foarte bine despre ce este vorba și o contestă din interese tenebroase și ascunse, categorisind-o drept o fabulație, o poveste de adormit copiii.
Petru VINTILĂ Jr.
Acest material face parte din viitorul roman „Supraveghetorul”
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro