PUTEREA OCULTĂ A LUMII,
ÎNTRE MIT ȘI REALITATE (III)
Sociologul Emilian M. Dobrescu, în cartea sa „Dicționarul societăților secrete și discrete la începutul mileniului 3”, a amintit de psihologul Raoul Hersson (1901-1967) cu pseudonimul de Geoffroy de Charny (1251-1314), legendar comandor al „Templierilor”, care a ierarhizat societățile secrete în trei trepte ale unei piramide: „ – societăți secrete inferioare, în care accesul este mai ușor și în care sunt recrutați cei utili; – societăți de cadre (societăți intermediare), care practică o recrutare foarte selecționată și ai căror membri joacă un rol de dirijare, de animare și de organizare în economie și politică națională și internațională; alte societăți din această categorie, desfășoară în mod esențial lucrări de natură simbolică, rituală, magică, spirituală; – societăți secrete superioare; acestea manevrează adevăratele fire invizibile ale marilor afaceri ale politicii mondiale. ” (Emilian M. Dobrescu, „Dicționarul societăților secrete și discrete la începutul mileniului 3”, Editura Galla, 2006, pag. 3)
Același autor mai susține că unele societăți secrete „ […] au scopuri de perfecționare a omului, în timp ce altele au scopuri lucrative și sunt în căutarea puterii și îmbogățirii personale a unor membri.” (Emilian M. Dobrescu, „ Dicționarul societăților secrete și discrete la începutul mileniului 3”, Editura Galla, 2006, pag. 3). A treia categorie este cea a societăților secrete malefice, cu caracter infracțional sau paramilitare, cum sunt mafiile unor state și cartelurile drogurilor, respectiv organizațiile paramilitare care desfășoară „acțiuni de infiltrare în zone interzise, sabotaj, război economic, agresarea fizică sau morală a unor persoane, furnizarea de armament și utilizarea lui în conformitate cu scopurile organizației respective” (Emilian M. Dobrescu, „Dicționarul societăților secrete și discrete la începutul mileniului 3”, Editura Galla, 2006, pag. 4).
*
Istoria europeană a Evului Mediu ne-a înfierbântat imaginația cu incredibile legende despre comorile fabuloase și pierdute ale Cavalerilor Templieri, cel mai puternic și bogat ordin monaho-cavaleresc al timpului, cu organizare de tip militar, apărut în Palestina anului 1118, cu scopul apărării Sfântului Mormânt și al protecției pelerinilor creștini ce se aventurau spre Țara Sfântă, străbătând drumurile nesigure ale unei epoci marcate de nebănuite și terifiante primejdii ivite la tot pasul.
În aceleași vremuri tulburi, pline de tenebrele celor mai adânci mistere, respectiv în anul 1099, în timpul primei Cruciade, a luat ființă un alt celebru ordin monaho-cavaleresc, Ioaniții, care s-a dedicat îngrijirii pelerinilor bolnavi la Spitalul Sfântului Ioan din Ierusalim, de unde și numele pe care l-au purtat membrii lui de atunci încoace.
Mai târziu, au apărut și alte organizații mai mult sau mai puțin secrete, între care, cele mai importante au fost Franc-Masoneria, societate discretă ale cărei baze au fost puse în Marea Britanie a veacului al – XVIII – lea, Pioratul Sionului, fondat în 1099 și Opus Dei, ambele nemurite de Dan Brown în Codul lui Da Vinci, Rosa Crucienii (Ordinul de Rosa Cruce), societate secretă apărută sub influența operelor lui Christian Rosencreutz (1374-1484), toate învăluite și aureolate de misterul unor activități secrete în care adevărurile istorice se împletesc cu legendele întunecate ale unui Ev Mediu magic, cu poveștile exotice și metafizice ale Orientului Apropiat, cu mitologia fantastică a Antichității, dar și cu cele mai stranii taine religioase ale iudaismului, islamului și creștinismului.
Despre mai noile Bilderberg (1945), Clubul de la Roma (1968), Comisia Trilaterală (ante 1970) și Comitetul celor 300 se spune că ar controla activitățile economice, politice, financiare și diplomatice ale lumii în contextul realităților contradictorii și aparent iraționale ale secolului al – XX – lea și ale actualului moment: „Fostul consilier de stat american Zbygniev Brzezinscki este membru al grupului, (Bilderberg n.a.) considerat un guvern mondial, aflat în umbră; de asemena Trilaterala Bilderberg, este un grup de elită, creditat a fi un super guvern mondial” (Emilian M. Dobrescu, „Dicționarul societăților secrete și discrete la începutul mileniului 3”, Editura Galla, 2006, pag. 28).
*
În ultimele decenii, se vorbește tot mai des despre New Age și Noua Ordine Mondială (Novus Ordo Secularum). Termenul de New Age (Noua Eră) a fost lansat pentru prima oară de teozoafa Alice Bailey (1880-1949) și definea o mișcare spirituală globalistă care să stea la baza unei mistici noi pentru întreaga omenire, oferind o perspectivă mai modernă, mai elastică asupra creației dumnezeiești. Până la urmă mișcarea s-a dovedit destul de incoerentă și de confuză din cauza fragilității intelectuale ale unora dintre teoreticienii promotori. În schimb, Piere Teilhard de Chardin (1881-1955), iezuit francez, teolog, geolog, paleontolog, fizician și antropolog, a fost unul dintre cei mai serioși și credibili precursori ai noii religii, încercând în scrierile sale să împace creaționismul crștin cu evoluționismul darwinist. Părintele ieromonah Serafim Rose afirma că la fundamentul „religiei viitorului”, în spatele căreia se află „vrășmașul mântuirii”, ar sta nu numai evoluționismul darwinist ci și comunismul ateu anti-creștin, iar despre Teilhard de Chardin scria că ar fi fost „prorocul” și „predecesorul” lui Antihrist. Ignoranța sau reauavoință a celor care au instaurat comunismul în lume ( în realitate, experimentul comunist din secolul al – XX – lea a fost un capitalism de stat și a avut multe asemănări cu monarhia absolutistă), s-a oglindit în neputința sau nedorința lor de a recunoaște că principiile fundamentale ale comunismului se regăsesc, în învățăturile creștine ale Noului Testament, cu precădere în Faptele Sfinților Apostoli, capitolul 2, versetele 44-46, capitolul 4, versetele 34-37 și capitolul 5, versetele 1-4.
Una dintre cele mai criticate doctrine ale noii religii Teilhardiste este crearea „omului nou” (unul din idealurile comunismului) care se „face Dumnezeu”. Desigur părintele Serafim Rose, când cugeta în scris sau în cuvântări despre „falsa zeificare” a omului, se gândea, fără îndoială și la filosoful german Friedrich Nietzche (1844-1900) care a criticat morala creștină, raționalismul, precum și societatea tradițională burgheză, susținând necesitatea obiectivă a apariției unei noi elite spirituale formate din „supraoameni”, idee preluată și „îmbogățită” și de ideologia fascistă a lui Hitler. Tot el mai considera că Noua Religie și Noul Creștinism, promovate de Teilhard de Chardin, reprezintă o filosofie a lui Antihrist și se întemeiază pe o „inițiere demonică limitată până atunci la lumea păgână”. (Serafim Rose, „Cartea Facerii, crearea lumii și omul începuturilor”, Editura Sophia, București, 2001, pag. 397)
Din perspectiva creștinismului dogmatic numai „duhul” (cum spune Biblia) sau sufletul se poate îndumnezei după moartea cea dintâi, adică moartea trupului care „nu folosește la nimic” (Ioan 6,63), numai dacă omul, în timpul vieții pământești, va îndeplini toate condițiile mântuirii. Însă, din perspectiva tradițiilor filosofice indiene, așa cum spunea și Mircea Eliade în „Mitul eternei reîntoarceri”, doctrina yoga dăruiește omului (celui care este capabil să urmeze toate etapele yoga) posibilitatea „ […] să anuleze condiția umană sau să o depășească. […] este vorba de a crea un om nou și de a-l crea pe plan suprauman, un om zeu […]”. (Mircea Eliade, „Mitul eternei reîntoarceri”, Editura Univers enciclopedic gold, București, 2011, pag. 154). Binînțeles, creștinismul neagă vehement nu numai evoluția darwinistă (aici, în cea mai mare măsură, are dreptate!), ci și această modalitate „exotică” și „supranaturală” a autoperfecționării omului, dar, performanțele yoghinilor sunt realitățile incontestabile ale miilor de ani de tradiții filosofico-religioase dintre cele mai profunde de pe Terra.
Tot în spațiul indian, și gânditorul evoluționist hindus Sri Aurobindo (1872-1950), contemporan cu Teilhard de Chardin, a întrevăzut prefecționarea nu numai spirituală a omului ca o creștere către Dumnezeu, subliniind eventualitatea transformării sale într-un superom tot cu ajutorul filosofiei yoga. (Angelo Morretta, „Aurobindo e il future dello uomo”, Editura Zephyr, Roma, 1974).
Despre Noua Ordine Mondială (Novus Ordo Seculorum) se spune că ar fi fost dezideratul major, țelul suprem al Iluminaților din Bavaria care și-ar fi propus instaurarea unui guvern mondial cu capitala la Ierusalim. Pentru a atinge acest scop s-ar fi stabilit o strategie cuprinsă în Protocoalele Înțelepților Sionului ce prevedea preluarea finanțelor lumii, urmărindu-se mai multe obiective: controlul presei în vedea manipulării informațiilor în folos propriu, controlul factorilor politici prin corupere, discreditare, amenințare sau chiar prin înlăturarea fizică a indezirabililor, a celor care nu se supun ordinelor, subminarea credinței naționale, crearea artificială a conflictelor armate în beneficiul material al producătorilor de armament dar și reconfigurarea geo-strategică a lumii, controlul și sabotarea învățământului și a sănătății, falsificarea istoriei naționale, crearea de false diferende interetnice, interreligioase și sociale (divide et impera!), acapararea și influențarea lojilor masonice, etc.
În pofida faptului că Protocoalele s-au dovedit a fi o contrafacere grosolană, nu putem să nu constatăm astăzi, după mai bine de un secol de la confecționarea lor, capacitatea profetică a ideilor celor care au gândit și întocmit falsul cu pricina. A-i învinui numai pe evrei că vor să dețină controlul asupra lumii ar fi o greșeală de neiertat în măsura în care astăzi, la începutul mileniului al – III – lea, realitățile progresului tehnologic fără precedent în domeniul IT dovedesc, fără putință de tăgadă, că monitorizarea evidentă și deosebit de agresivă a oamenilor prin intermediul computerelor, al sateliților, al telefoniei mobile, al cardurilor de toate tipurile, și al camerelor de luat vederi amplasate pretudindeni, se înfăptuiește insiduos de către foarte diverși reprezentanți oculți ai celor mai importante națiuni ale Terrei. Serviciile secrete ale celor mai dezvoltate state ale lumii, dar și o multitudine de grupuri mai mult sau mai puțin oculte, dominate de mari interese economice, financiare, politice și militare, în imensa lor majoritate neevreiești, apelează la domeniile de vârf ale IT pentru a culege informații extrem de importante, folosite pentru controlul și manipularea maselor. Uriașele scandaluri transcontinentale izbucnite în urma deconspirării unor activități secrete de culegere de date cu caracter personal, prin intermediul rețelelor de socializare din mediul virtual, demonstrează categoric adevărul afirmațiilor noastre. Astăzi în epoca cybercrime, informația înseamnă putere. În toate țările lumii, chiar și în cele mai puțin dezvoltate, acționează din umbră forțe oculte de toate categoriiile care luptă pentru puterea politică și controlul economic.
În anii din urmă, s-au făcut auzite tot mai multe voci care susțin ideea că Uniunea Europeană ar fi transpunerea în practică a dorinței Iluminaților din Bavaria. Dincolo de toate ipoteticele și senzaționalele teorii ale conspirației, o realitate cât se poate de limpede transpare din comportamentul mai mult decât bizar al unor lideri importanți din U.E, care susțin pe ocolite și totuși cât se poate de evident, interesele economice ale anumitor grupuri, impunând imperativ și discreționar (sub amenințarea celor mai drastice sancțiuni), țărilor membre U.E care au aparținut fostului bloc comunist (tratate drept țări de categoria a doua, adică o Europă cu cel puțin două viteze), direcții și recomandări economice, financiare și în special juridice (invocându-se ipocrit statul de drept și libertarea justiției), indicații „prețioase”, foarte categorice care au drept scop real menținerea confuziei legislative, cu efecte asupra politicului, economicului și juridicului, pentru a aservi țările respective (mai slabe) cu ajutorul metodelor obscure și perfide pe care le-am trecut în revistă mai înainte: întotdeauna interesele statelor mici au fost călcate sub cizemele celor mai puternici. Istoria lumii a dovedit, fără nici o îndoială, acest adevăr contestat tocmai de către cei puternici.
Din nefericire, atitudinea antieuropeană, care a început să fermenteze în tot mai multe țări nedreptățite și puse la colț, a apărut ca o reacție absolut firească la dorința vădită de hegemonie a unor state puternice care, pentru a-și impune punctul de vedere și pentru a-și atinge scopurile obscure, se folosesc de manevre subterane imorale și dezorientante, de tertipuri politice părtinitoare și duplicitare, în disprețul fățiș al bunului simț, al onoarei, cinstei și onestității, calității umane care ar fi trebuit să caracterizeze și relațiile dintre țările membre U.E. Culmea ironiei!, toate aceste realități politice insidioase și obscure ale Europei de astăzi, se ascund în spatele celor mai frumoase și nobile idealuri ale U.E și a celor mai corecte principii ale democrației adevărate și ale statului de drept, și orice critică adusă practicilor oneroase și absconse ale celor puternici sunt categorisite drept atacuri la adresa U.E.
*
Aceleași defecte umane iraționale, lăcomia, setea de putere și agresivitatea extremă, trăsături de caracter atavice, proprii celor mai feroce viețuitoare sălbatice, înscrise de la Facere în ADN-ul oamenilor de către Creator, se numără printre puținele dorințe lumești, nedomolite și nestăvilite, care argumentează din plin apariția, dezvoltarea și proliferarea unor organizații secrete, cu puternice și exclusiv caracter infracțional, născute în sânul celor mai diverse popoare ale lumii, asociații sumbre ale crimei organizate, unele vechi de câteva veacuri, altele mai noi cum ar fi, de exemplu, Triadele, organizație chineză de tip mafiot, atestată încă din secolul al – XVII – lea, Yacuza, binecunoscuta mafie japoneză (ambele apelează la practici de o cruzime înspăimântătoare), Mafia italiană, apărută în Sicilia veacului al – XIX – lea, cu prelungirea ei din SUA, Cosa Nostra, dar și cu surata ei napoletană, Camorra, precum și mult mai tânăra Mafie rusească, peste măsură de agresivă și temută, create de foștii agenți ai KGB-ului, după prăbușirea comunismului în URSS, cu ramificații („birouri”) în toată lumea bogată.
La fel de întunecate sunt și cartelurile drogurilor din America de Sud, în ale căror afaceri necurate, dar incredibil de profitabile, se pare că și-au vârât „codița” și serviciile secrete ale unor state foarte puternice ale lumii, dovedind o nepăsare criminală, o insensibilitate de ghiață față de realitățile terifiante ale flagelului consumului de droguri la nivel mondial, care a pervertit și copii cu vârste din ce în ce mai fragede, respectiv puberi de 10-12 ani. ” (Mihaela Vintilă, „Dependența de droguri”, Independența Română – Independența prin cultură, nr. 45, anul 2018).
Ce să mai vorbim despre organizațiile teroriste secrete, aparținând celor mai diverse tradiții culturale ale lumii, care, în numele unor idei sociale, politice, religioase și rasiale, pe cât de primitive și absurde pe atât de intolerante, recurg la soluția extremă a asasinatelor în masă, fapte odioase și abjecte, de o cruzime imposibil de înțeles și de acceptat, crime comise de oameni împotriva oamenilor, care nu au absolut nici o justificare logică, în ultimă instanță, atentate sângeroase îndreptate împotriva civilizației umane.
Toate aceste îngrozitoare sindicate ale crimei și-au extins „afacerile” și în domeniile economice și financiare oficiale și legale pentru a-și „codița” banii negri proveniți din fărădelegi și și-au întins tentaculele atât în justiție și poliție, cât și în politica de le cel mai înalt nivel, pentru a-și apăra cât mai eficient interesele.
Faptul că ele sunt atât de multe, atât de sinistre și că vor exista până la sfârșitul „veacurilor”, devoltându-se și înmulțindu-se în continuare (tocmai cu sprijinul celor care au obligația profesională de a le eradica, de a le anihila, de a le distruge!), ca o cangrenă purulentă imposibil de vindecat fără soluții extreme, radicale, demonstrează categoric cât de „bună” este civilizația umană și ce „calități frumoase si nobile” are.
PETRU VINTILĂ JR.
Acest material face parte din viitorul roman „Supraveghetorul”
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro