RADU DĂRÂNGĂ – O oglindă a minunilor lui Dumnezeu

Credincios valorilor tradiţionale, maestrul Radu Dărângă le distilează în retortele propriei personalităţi şi le înscrie în coordonatele timpului său, rodul acestei alchimii artistice fiind o pictură de o inefabilă sensibilitate şi poezie. Graţie uimitoarei capacităţi de a-şi adecva mijloacele de expresie la subiectul tratat, artistul reuşeşte – fără a-şi pierde amprenta plastică – să fie mereu altul. Impresionante prin forţa evocatoare, peisajele sunt, totodată, expresia trăirilor artistului: bucuria şi plenitudinea – când înfăţişează scene citadine diurne, castele de basm sau colţuri de natură –, melancolia şi tristeţea – când pictează locuri purtând pecetea timpului. O nostalgie specială impregnează imaginile din Iaşi, oraşul în care a des cifrat tainele picturii. Dacă sub razele soarelui formele se estompează, iar culorile încep să se difuzeze atingând subţirimi de acuarelă, pe măsură ce lumina scade apar adâncimi rembrandiene, iar linia şi cromatica tind spre o anumită austeritate. Un loc important în registrul tematic al artistului îl ocupă florile: crizanteme, anemone şi, mai ales, aristocraticii trandafiri. Nicăieri culorile nu sunt mai strălucitoare şi mai vibrante ca în aceste încântătoare tablouri în care artistul urmează în demnul lui Luchian: „Nu copia natura, ci lucrează în felul ei”. Aceeaşi muzică diafană respiră şi naturile statice care alătură obiecte din atelier: câteva pensule într-o ulcică, un şip cu vin rubiniu, o carte, o pipă…