RALUCA TAMAŞ
„Nu știu încă unde aș putea fi de mai mare ajutor ”
Are 19 ani şi este studentă în anul I, la Facultatea de medicină “Carol Davila” din București.
Din clasa I până în clasa a XII-a fost elevă a Liceului Teoretic “Jean Monnet” din București. În clasele primare a cochetat cu baletul şi pianul. A rămas 12 ani în aceeași unitate de învățământ pentru că nu se putea despărţi de colegii săi și de profesorii care i-au fost adevărați mentori. Aici a descoperit-o pe doamna profesor de limba și literatura română Emilia Tănase, un om deosebit, care i-a deschis apetitul pentru literatura rusă. Romanul ei preferat fiind “Război şi pace” de Lev Tolstoi. Prietenia și respectul le-a considerat întotdeauna unele dintre lucrurile cele mai importante şi de preţ din viaţa ei. În clasele primare a participat la concursul internaţional de matematică “Cangurul”, obţinând calificative deosebite: 2007 – “Excelent”, 2008 – “Foarte bine” și în 2009 – tot “Foarte bine”. În clasele de gimnaziu a participat la Olimpiadele de matematică şi limba română ajungând la faza pe sector, iar în clasa a-VI-a a ajuns la faza pe municipiu la Olimpiada de matematică. Pasionată fiind de limba engleză, în anul 2013 a susţinut examenul Cambridge PET obţinând calificativul “Pass with Distinction”, propunându- şi ca în viitorul apropiat să susţină examenul de engleză avansată CAE.
Încă de la grădiniţă a fost atrasă de medicină, spunându-le tuturor că ea vrea să se facă “doctoriţă” şi-i “vindeca” pe părinţi şi pe rudele ei de toate ”suferinţele”.
Şi-a dorit să urmeze Facultatea de medicină pentru că îşi doreşte să-i ajute pe toţi oamenii care sunt în suferinţă. De-a lungul timpului a participat la diverse acţiuni de voluntariat şi ajutor al persoanelor aflate în nevoi. Nu s-a hotărât încă ce specializare din medicină va urma, declarând că: Nu ştiu încă unde aş putea fi de mai mare ajutor.
Este o mare iubitoare de animale. În anul 2013, când erau strânşi toţi câinii fără stăpan de pe străzi pentru a fi eutanasiaţi, şi-a rugat tatăl să meargă la un adăpost şi să adopte un câine. Aşa că, pe lângă cei doi câini şi o pisică deja existenţi, familia s-a mărit cu încă un membru, o căteluşă roşcată pe care a numit-o “Foxy”.
În luna aprilie a acestui an, a fost invitată la spectacolul “O petrecere alan-dala”, al Trupei de teatru ”Joc”, susținut pe scena Centrului Cultural Buftea, unde au jucat şi verişorii ei. Spectacolul şi atomosfera de acolo i-au reamintit de latura ei artisitică, abandonată în copilărie, aşa că s-a hotărât să se alăture trupei şi să participe împreună cu verişorii ei la un concurs de teatru, organizat chiar de liceul în care a învățat și s-a format “Jean Monnet”.
Noi îi urăm succes și cu siguranță va reuși în tot ceea ce își va propune să facă!
MAGDA BĂCESCU
Privesc în zare, către mare,
Cu sufletu-ncărcat şi plin de încântare.
O ştiu cum este, ori calmă şi senină,
Ori înspumată şi de tristeţe plină.
Apoi cobor privirea către mal,
La urmele-mi lăsate în nisip,
Şi totul mi-este cunoscut, normal,
N-aş vrea să schimb nimic, sub nici un chip.
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro