RAMURILE GENEALOGICE ALE UNEI FAMILII…

RAMURILE GENEALOGICE ALE UNEI FAMILII…

„Fii lui Dumnezeu, văzînd pe fetele oamenilor
că sunt frumoase, le luară loru-şi de soţi, –
din care se născură cei mai puternici şi fruntaşi ai pămîntului”.
(Moise.VI. 2-4)

Între cele mai însemnate izvoare ajutătoare – de care se foloseşte istoria se enumeră: datele genealogice şi heraldice.
Biblia, Evangheliile, Sinaxariile şi alte cărţi bisericeşti – ce sunt ele în partea lor mai remarcabilă?
Poeţii epici ai clasicităţii deduc origina naţiunii din zeii Olimpici; familiile patricienilor romani din triburile primitive: Ramnes, Tities şi Luceres; alţii găsesc origina – după căderea ve¬chiului imperiu roman la opturaţii imperiului, lui Carol cel Mare.
Tacit, scrie de germani: Reges ex nobilitate sumunt. Cu expediţi¬ile cruciate începe şi heraldica modernă. Sistemul feudal al Europei occidentale, constrîngea familiile aristocratice, să ţină continuitatea neîntreruptă a descendenţilor lor, spre a face deducţia nobleţii; la fel în imperiul bizantin se introduse prferinţe la demnităţile de stat şi apoi decâzu. La fel şi stătuleţele peninsulei balcanice, – boerimea romană fu înlocuită prin arhontologia bizantină. La 1848 se arse în piaţa publică registrele arhontologice (la noi nişte librii regii) – constituţia modernă a ţării şterse privilegiile de caste şi titulatu¬rile de nobleţe.
Principele de Topeldo – în Ungaria – care apucase de timpuriu pe calapodul statelor catolice din occident, de teama atîtor autohtoni ce le disputau întîietatea istorică, – îşi renoiau documentele de pose¬siune şi succesiune cu mare inginuozitate. Vechii cronicari şi isto¬riografi unguei: Anonimus Belae Regis Notarios din sec. XII, Xeza, sec XIII, Thuroczzy din sec. XV, merg cu deducţiile naţionale pînă la cei 7 duci ai imigraţii, şi pînă la cele 108 neamuri – sub care se zice că a fost împărţită ginta maghiară, cutezînd a se sui pe scara genialogică pînă la marele vînător Nimrod şi menajeria arcei lui Noe. Aşa era spiritul vremii pe atunci. Scăpată teafăr de peripeţiile potopu¬lui – nu e vina lor că Antropologia nu ţine socoteală de ei.
Un mare geneolog maghiar Naghy Ivan, în volumul său Maghyarszág – Cszaládai vol. XII pag. 368 serie: „cele mai vechi familii ale patrii noastre, în general luate, abia pot trece peste sec. XII şi XII cu documente autentice spre a dovedi serii neîntrerupte a generaţii lor; restul sunt scornituri poetice ale timpului mai recent. Poezia nu limpezeşte întunericul trecutului ci-l îndeseşte mai mult îngreuind cercetările”.
Naghy Ivan – se foloseşte în grandioasa lucrare genealogică: Stematografia, de publicaţiile lui Lehoczkaj; colecţia geologică a lui Wagner, Hist.general, a lui Mikolov, Erdély nerez.családai de Kovár, Almanahele de Gotha, manuscriptele din bibliotecile şi arhivele publice private.
Nu vanitatea de a figura cu titluri, pe care azi lumea nu pune nici o greutate, ori a le glorifica castele şi privilegiile, ce şi-au trecut traiul şi au mîncat mălaiul-; ci pur şl simplu, descoperirea adevăru¬lui istoric, despre un trecut interesant de cunoscut.
Alături de maghiari sunt şi fruntaşi români- ce au luat parte la evenimente, la lupte, au primit beneficii, donaţii de moşii şi privile¬gii de nobleţe.

Pe lîngă documente istorice, cuvinte din bătrîni, monumente şi tradiţii poveşti şi anecdote, jocuri şi chiuituri, cîntece şi descîntece, arii, costume, datinile la fel, etc… Nu se pot uita Gh. Sincai, Cipariu, St. Moldoveanu, Hurmuzachi.
D. I. Puşcariu – le cere de la toţi arhiereii români de ambele confesi¬uni să cerceteze documentele din arhivele din Sibiu şi apoi dela Aca¬demie, unde a lucrat neîntrerupt 1862-1882.
D. I. Puşcariu, arată că apoi d. St. Moldovanu, aduce din arhiva contelui Iesif Kémey, din Transilvania din ani 1868 – 1874, un bogat material cu privire la Krezintele districtelor valahe ale ţinuturilor ardelene şi ungurese, descoperire surprinzătoare a lui Fr. Pesty, cu privire la Banatul Severinului şi monumentelor pentru istoria ţării Făgăraşului- publicate mai întîiu în Columna lui Traian-sept. 1885 Bucureşti, de N. Densusianu, apoi colecţia Hansoki şi Bariţiu.
Răsfoind materialul primeleor două volume ale lui I. Puşcariu: A. Transcrierile de la an. 1812, or. Exhule, din diverse colecţii, am aflat si eu cîteva date însemnate genialogioe ale familii mele ce mă socot dator a le da la lumină în mod separat. M-am izbit de greutatea că numai în diferite timpuri, dar chiar în aceiaşi diplomă se găsesc nume proprii în mai multe chipuri, precum. Stan, Ztaan, Zttian; Stojka-S Ztoyca; Strîmbul, Ztrimbuly; Sinka, Synka, etc precum şi incidentul că mai mulţi membrii dintr-o familie-din aceiaş familie -depărtîndu-se prin căsătorii de vatra natală – împrăştiindu-se prin toate zonele ca funcţionari civili, bisericeşti şi militari – pe unde şi-au moştenit şi documente de nobleţe şi au schimbat numai modul de scriere, dar au reţinut numai porecla titlurului, de ex: din Pop de Lemény- numai Lemény; din Pop de Homacza-numai Romaczay; din Stoica de Alzo-Veneţei-numai Veaezei.
lată ce se află în Pușcariu, vol. I, pag.159: STOIKA, Sztojka de Alsé Venicze (Familia aceasta cea mai lăţită în Veneţia inferioară – din ţinutul Făgăraşului – e una din cele mal vechi – care a avut Chisoave încă din vechii voevozi al Valahiei ca duel de Făgăraş şi Omlaş.
Hurmuzaki la vol. II/2, pag. 542 – arată că această familie se trage din Lipova -(prin înrîurire cu familia Mone) unde Ztoyka Stephannu a fost jude si voevod de Caransebeș – încă din sec. XVI, 1505, – cînd stabilit în Veneţia de Jos- unde a primit moşii întinse prin înrudire cu familia Mone (Monia, Monya de Alzó Venicze 1449.
Pe cripta mormîntului Iul lonaşcu Moné – de sub turnul Iui din Veneţia Inferioară-şi deasupra inscripţii ce se află pe casa cea veche a Iui se află ca insigne: un cerb cu crucea în gură ţinînd atîrnată o cunună de mărgele în care se vede (atîrnată) o mînă ţinînd crucea. Iată şi inscripţia din care se arată legătura de familie: a familii Moné cu familia Stoika, și din care reese că fam. Moné datează dela anul 1185, – hrisov avut de Voevozii Valahi-care s-a pierduţ: Viscit Gri. I. Venetus anne d. 1185. „Geologia autentică Monestică”, Gregorius Venetus thesaurovices Voevodae Nigr, a qua donatas IV valibus cum Silvis et Campis. gen. Grigor secundum anno 1216 hie g. Grigor. ex que Mailati Fi, 1250 lia Comana et II. Grigor Hidivisi 1279. M. l-a val Kutsulata K. II. Val. g. in. Val (1390) Venetia et rivului salsu sori s et Gr. gen. III. Grigor.- Koman, Sstoika. Thom divizi Gr. quarta integra sortit. gen Stephan gr. 1449) hic. g. Salomonem, (a matre Moné diet – et Stephan-Monehic. g. II. Man Moné Salomon gen. Man Marie(1499), Hic g. Stephan, Moné II. hic gen Voik Moné, hic g. Man Moné; hic gen. Ioanem Moné; ex quo lonas, Moné V, Vicar 1728…”
Familia Moné avut mai multa ramuri: Unul are pergamentul în lite¬re donaţionale date de Catherina Branderburgica ou data Fegarat 28 M Mai 1630. Altul, literă conformatorie de la Gabriel Bethlen la 1616. Al treilea ram, are litere privilegiate, dela Rakoczi, datat la 18 sep¬tembrie 1632 (Chişineu). Al patrulea ram, produce literă nouă de la baremul Anca Bernemisza la 20 Martie 1669 (Făgăraş). Altă ramură are diplomă de la Michael Apafi dată la 6 august 1689 la Rădurth şi în fine, o ramură a primit inscripţia de nobleţe pe armă şi pe scut o sabie în mînâ de la Carol al VI-lea la 1718. (Vezi Columa lui Traian 1882, pag. 567 şl 1883 p. I-a, 9-a, şi 174 după comunicările lui Puşcariu lui N. Densusianu.

Revenind la familia Sztoika de Alsó Venicze – iată ce am aflat în Colecţia lui Puşcariu, copii originale:
I. Literile nou priveligiale şi donaţionale de la G. Bethlen de date Fogaraş 20 Aprilie 1628 date lui Dumitru Komanits alias Solomon Stoika. Solomon şi Sandrinu Solomon (Moné) în privinţa posesorilor sale boernali din Alsó Venicze et Kocsulate (publicate în Columa lui Traian 1882, pag. 565 şi 1883 pag. 437 de N.Densusianu, Însemnările fam. Komani tez e A. Vencze era: Scut militar de culoarea cerului pe al cărui cîmp se vede un călăreţ îa vestminte verzi şi un cal negru – ţinînd o sabie scoasă in mîna dreaptă).
II. Literile confirmationali dela Leopold I. date în Viena la 24 Febroarie 1700 lui Ion şi N. Stoika de A. Venitze, prin care se rati¬fică literile dela G. Bethlen mai sus menţionate.
III. Litere nobilitare dela Carol VI, date în Luxenburg la 14 Iunie 1718 lui Ioane şi lui Stephanu Stoika şi fiilor lui loane anume: Stephanu, Ladislau (Vlad) şl Ioanne, cu următoarele insemne: pe scut militar de culoarea cerului se vede un braţ omenesc ţinînd sabia scoasă. Din această familie se trage şi Anton Sztojka, fost jude ta¬bulare rez. din M. Wásárhely.
IV. Sentinţa tabulară din anul 1845 – prin carepe baza diplomilor mai sus citate şi a inquizitinelor genealogice din ani 1752, 1772 şi 1773 familia nobilă Stoika de A. Veaitze se absolvă de persecu¬ţiile forului producţional. Familia Stoika numără 85 familii (Colecţia Puşcariu).
Familia Stoika de A. Venitze se înrudeşte cu fam. Klokoczan, căreia i s-a împietrat litera nobilitară de la Michaela Apafi, cu datul din Radnoth 11 August 1670 – conferite lui Stephan Stoika Klokoczan şi fiului său Many Sztoika de A. Venitze, publicate în Făgăraş la 20 Martie 1671. Din familia aceasta o parte s-a colonizat în graniţa militară la Tohani – deunde au eşit mai mulţi ofiţeri de ştab.
Insignele militare stau dintr-un sceptru militar de culoarea ceru¬lui, pe care se vede un leu ţinînd sabia în laba dreaptă (Colecţia Puşcariu).
Din familia Stoika din Veneţia de jos, s-au transplantat în Comi¬tate – din care au răsărit 65 capi de familie. Liabu şi Lazia şi au primit documente de nobllire sub Monica Christu la 16 Iunie 1598- la Alba-Iulia, şl dela Carol al VI-lea,la 14 Iunie 1713 la Alba Iulia.
In comuna Porumbacu de jos, popa Zachí Stoyka-a fiinţat patru capi de familie şi aprimit nobleţea pentru bravură în răsboiu dela Ana Boremisza în Ianuarie 1671.
Alte familii înrudite: în comuna Satu Lung: are dela Congregaţia Mascală a Paganului din 1821- adeverinţă că e din fam. nobilă descendentă din Veneţia de jos: 9 capi de familie vol. I pag. 103, Puşcariu.
Printre comisorii ce iau parte la 12 Iulie 1702 la punerea în posesie a titlurilor de nobleţe date de Leopold I. ale unui boer mai nou Ladislau boer de Alzo Komanno şi Mardsina (Marginea) – se află şi un Stoika de Alzo-Venitse. Printre ei se află: Sztan Algya şi Sztan Konta de A. Komana, Ion Sughemat şi Sztan Roman de F. Komanna, May boier, Ona Grancsa, St. şi Ion Vojesola de A. Veneţia. Însemnele erau: Pe scute militare de culoarea cerului se vede un bărbat în vestminte roşii călare pe un cal galben, ţinînd în mîna dreaptă sabia scoasă, în stînga frîul calului.
Un crisov al lui Mircea Vodă prin care se recunoaşte lui Radu Vulcan şi Pasjul fiului lor Comşa, şi lui Radu fiul lui Stoika, apo Stanislaz – Stambul, fiul lui Sandor de Vir, că poate primi suceesiunea boemală a predecesorului lor Cocsta ce s-ar afla la familia Sandor în Vîrtea infernală”…

Al. Cesar T. Stoika