Războiul dinozaurilor

Acele reptile gigantice ce au stăpânit pământul, trecute în neant dintr-un mix de situații aparținând acelor epoci din triasic, prea puțin cunoscute generând la sfârșitul perioadei în cauză cea mai mare extincție a viețuitoarelor din istoria Terrei. Așa spun paleontologii, cercetătorii pe acest domeniu și nu avem niciun motiv să îi contrazicem. Epocile, secvențele istorice au continuat spre Jurasic care a durat vreo 55 de milioane de ani, urmând cretacicul, ca ultimă perioadă a erei mezozoice, în accepțiunea actuală ar reprezenta o epocă a forțelor brute, a ființelor contondente ce au dominat planeta Pământ, de atunci și care au lăsat un fel de amprentă până în prezent.

Modelul ancestral, în mentalul actual se subrogă unui simbol de putere brută, când la nivel global se punea în prim plan un fel de încordare de forțe pe un nivel ceva mai atractiv față de cel din prezent de a folosi arsenalele nucleare. Acele forțe brute au dispărut dar rasa umană actuală caută pe mai toate meridianele de a-și umfla mușchii spre deteriorarea pe toate planurile (climă, arsenale nucleare, războaie locale ori regionale, încordări de forțe deocamdată latente etc.) a existenței noastre pe pământ. Că fără acești conducători cât se poate de războinici și cu resursele și tehnologia actuală chiar am putea trăi într-un fel de Eden modern.

Acest subiect (Războiul dinozaurilor) predilect pentru paleontologi, mai tineri ori mai hâtri, plantați pe la felurite universități, celebre ori sărăcuțe, își arogă o sumedenie de teze spre cercetare de antichități. RAI-ul prezentat persuasiv ca unică sursă de conduită economică (RAI – rata anuală a inflației) este de fapt un iad indus de ferecatele instituții bancare neromânești (exceptând CEC-ul) și pretinzând că sunt slăbănoage, produc derapaje majore în societatea românească și așa vulnerabilă pe mai toate planurile.

Noi ca țară suntem într-o poziție cât se poate de delicată mai ales prin prisma scurgerilor de informații predilect în prezent prin faultarea foștilor generali care au activat în acea zonă. Și nu este îndeajuns; ca poziționare suntem cantonați, după Polonia ca fiind al doilea susținător estic al Ucrainei. Da, presupun că le-am dat ceva echipamente individuale de protecție, de tratare a răniților, ceva muniție, logistică pentru antrenarea unor unități de luptă ucrainene, susținerea în defavoarea autohtonilor a refugiaților ucraineni, de dragare ilegală a canalului Sulina/Bâstroe și spre paguba agricultorilor noștri de valorificare a cerealelor din Ucraina evident intoxicate de acel Cernobîl. Acestea din urmă la prețuri de dumping, nerespectând nicio normă europeană, iar de calitatea lor, ca și a altor producte agricole contaminate nici nu mai vorbim. Și iată că o inițiativă Macron – von der Leyen, cu o scurtă vizită în China, spre a-l îndupleca pe marele Xi să nu se amestece în războiul ruso-ucrainean, vine la pachet cu o noutate, să segmenteze blocul euroatlantic.

Trebuie de văzut care ar fi poziția țărilor din BRICS, față de insistentele dorințe de coagulare a acestora spre Federația Rusă. Cele unsprezece țări din acest pact reprezintă mai mult de o treime din populația pământului. La impulsurile continue ale Federației Ruse ar fi trebuit să se constituie într-o uriașă forță – militară, economică, de ce nu cu armamente chiar atomice – care să contrabalanseze în principal pe cea americană. Acest lucru este deocamdată imposibil de realizat deoarece fiecare dintre componenții acestei structuri are propriile probleme interne. Pe mai departe, doar doi giganți au ceva de împărțit China și SUA. Prima să controleze zona Pacificului de est iar cealaltă într-un plan mai larg Planeta. Dinozaurii, acele specimene de reptile puternice, dominatoare ale Terrei care s-au dezvoltat în cretacic – terțiar prin, se spune, impactul pământului cu un gigantic meteorit au dispărut brusc lăsând doar urme ale prezenței lor. După ce au stăpânit pământul vreme de 180 milioane de ani, au trecut în neant, rămânând pe ici pe colo, ceva osișoare de-ale lor.

Acum se înfruntă giganții planetei, cu locotenenții lor pe de o parte Iran, Coreea de Nord și China cu fostul ei superior Federația Rusă și SUA, Europa, Israel și altele din umbră. La ce va duce această confruntare, prezentă și nu ipotetică a actualilor dinozauri politici mondiali? Mai întâi că față de antecesorii lor, care au trebuit să gestioneze probleme mult mai complicate (Golful porcilor – Kennedy, Maldive – doamna de fier, Margaret Hilda Thatcher – care a remodelat Marea Britanie -, Madeline Albright (de origine evreiască cehă) cu o uriașă contribuție în diplomația americană și l-aș introduce aici și pe Nicolae Ceaușescu – înnobilat de fosta regină a Angliei (retrăgându-i după executare, acele titluri), care a negociat pacea israeliano-arabă cât și cea a Rusiei cu China. Iată că acum Emanuel Macron, cu o masivă negare internă pe multiple planuri, irită SUA prin declarațiile lui de la Beijing că, de fapt Europa ar trebui să aibă propria ei politică.

La pachet diplomația americană sugerează că se vor retrage din Ucraina; jenant pentru modul în care președintele francez și-a arogat titlul ca reprezentant al întregii Europe. Poate cine știe, ar fi pus ceva la cale cu Putin care l-a primit în audiență la acea masă, departe unul de altul la aproape șase metri. Încearcă să discute cu omologul rus la o masă mai mică? Dinozaurii politicii mondiale par a fi la sfârșitul unei epoci; și de aici derivă și susținerea putinistă a unei noi ordini mondiale. Aceasta o dorea și fostul președinte al nostru, comunist, dar pe un alt palier, oarecum asemănător cu al actualului conducător de la Kremlin.

Macron vrea să rupă Europa în două prin decuplarea de marele Sam. Ar vrea francezul ca să devenim o a treia putere mondială? Iată are determinarea să se mențină la putere printr-o politică externă, în timp ce în interiorul țării lui este negat pe toate planurile; in extenso, la un vot al guvernului său a rămas la putere doar cu 9 (nouă) locuri. Ca să nu mai vorbim că prin prisma ascensiunii la putere a partidului doamnei Jean Marie le Pen, Macron a dizolvat Adunarea Națională (Parlamentul francez). Și ce să vezi? La alegerile preliminare alianța celor cinci partide care îl susțin pe Macron a obținut 15% din voturi. Așa e dacă joci la două capete. De fapt din războiul din Ucraina profită deocamdată doar doi actori: SUA și China. Și pe de lături India și alte țări care primesc petrol/gaze prin rute oculte. Da, ar trebui să vedem cam pe unde este actuala democrație care ni s-a impus.

Democrația, carevasăzică

Meditez asupra sferelor umane
Ades au o chakră și ne cuprind
Având ceva ascuns și ne surprind
Cu imbolduri, native, relativ perene.
Și nu întâmplător în lupta supraviețuirii
Degringolada care acum cuprinde lumea
Abandonând eul obișnuit să stea
Acum doar la îndemâna zeului cruzimii.
Mii, zeci de mii de oameni mor
Poate degeaba, că așa au stabilit stăpânii
Și nu au încotro, că din spate, hainii
Măsluiesc viitorul nostru așa cum vor.
Dar nu, știuții nesătui de sânge
Blindați cu arme deosebite, sofisticate
Le folosesc la greu, pretind, cu pietate
Au alte planuri spre a ne distruge.
Nu pot să mă abțin și să constat
Că scursurile vocale, chitite spre gură cască
Având logoreea lor cumva să ne tâmpească
Categoric nu au abația unui viitor titrat.
Este evident ca n-au resurse și nu au cum
Că actualul melanj politic este varză
Vor să pară hobiți politici cu emfază
Fără o călăuză fermă, vor face țara scrum.

O emisiune intens difuzată pe un canal media se referă la statul paralel care viciază hotărârile decidenților politici dintotdeauna. De fapt este un stat nu paralel ci chiar perpendicular, că acțiunea factorilor direct exogeni se insinuează în mai toate structurile economico-sociale autohtone. În esență, privind de la distanță, ar putea fi catalogate (acțiunile lor) ca fiind o componentă a apărării valorilor (pe toate planurile) românești. Dar nu! Vedem pe unii sau alții, care și-au tras epoleții de general; că acționează de fapt (cel mai adesea) împotriva intereselor țării noastre.

Ei sunt cimpanzeii, dar dinozaurii oare unde sunt? Revoluția din decembrie ’89 a fost cea mai mare cotitură din parcursul țării noastre; se pare că acum în acest mare scandal al generalilor SRI, dar și a acoliților lor, adevărata cotitură în ce privește democrația se spune că ar fi demolarea așa-zisului stat paralel, despre care am scris cu ceva timp în urmă. Se pune în prim plan în prezent cine sunt magistrații, politicienii înglobați în caracatița Coldea.

În subsidiar de ce apare abia acum acest uriaș scandal tocmai în preajma alegerilor care au avut loc pe 9 iunie. Se spune că foarte mulți politicieni tremură față de dezvăluirile care le vor altera viitorul lor, angrenați în această cupolă. Din convorbirile lor rezultă că după alegeri se vor reface osaturile statului. Că vor fi contactați de cei nou aleși spre a fi șantajați ca să ia hotărâri/decizii spre îndestularea generalilor și a altora din structurile difuze mafiote, ca pe mai departe primii cel puțin pentru o perioadă electorală să fie șantajabili.

Cumplită construcție cu adevărat demolatoare pentru statul de drept pe care îl clamăm mai tot timpul și spre care am visat pe la începutul anilor ‘90. Înainte de ’89 funcționa, evident cu valori ce acum ni se par ridicole, un fel de stat paralel subteran, mult mai sărac dar care a contribuit din plin (și cu ajutorul exteriorilor) la eliminarea fizică a celor doi.

O uriașă caracatiță așa cum am mai inserat cu ceva ani în urmă se referă la generalii (foști) SRI dar și a altor servicii care au fost implicați în felurite afaceri de corupție iese acum la iveală. De fapt, acest sistem funcționează încă din anii ’90 că au călcat în picioare fundamentul juridic (și așa fragil) românesc, asta nu a mai interesat pe nimeni. Sub ocrotirea dinozaurilor care au acaparat, cap-coadă, țara noastră, se vehiculează dacă nu miliarde, cel puțin sute de milioane de euroi, spre îndestularea securiștilor moderni, parte ieșiți la pensie de tinerei. Încrengăturile sunt de domeniul fanteziilor sociopolitice; orice om normal dacă șterpelește vreo chiflă este legat imediat. Dar spre miliarde de euroi este cam greu de a pune cătușele pe acei care se strecoară discret, deoarece acele scule (cătușele evident) nu se știe cui să li se pună.

Că de fapt reptilienii moderni se strecoară între găștile securiste, care doar într-o rămurică au tocat 44 milioane de euro, așa cum afișează un post tv foarte apreciat. Și pentru că nu era destul de presant actualul moment al generalilor, azi 11.06.2024 generalul Dumitru Iliescu la un post TV important afirmă că a fost întrebat de procuroarea care anchetează printre altele Mineriada din 13-15 iunie 1990, asupra ingerințelor sale către acele dezlănțuiri criminale. Pe lângă faptul că nu-și amintește amănunte aferente acelei perioade, (cu 34 de ani în urmă) dar că după știința sa nu au fost implicate forțe (mascate în mineri) ale proaspătului înființat SRI. Ori nu-și amintește ori minte. Pe la prânz, pe 14 iunie, m-am infiltrat mergând pe jos către Universitate și apoi spre zona Lipscani unde pe malul Dâmboviței era un hotel care de facto aparținea Ministerului de Interne, fiind atunci ocupat de un bulibașă cu aferenții lui locotenenți.

Spune printre altele domnul general că nu a știut nimic de acțiunile minerilor. Ce am văzut pe acest traseu? Atunci deși dețineam funcția de director general la Primăria Capitalei, îmbrăcat modest, am văzut cu ochii mei personali, că la Universitate erau niște mardeiași îmbrăcați în haine de mineri, care aveau o îndemânare deosebită de a lovi anumiți cetățeni (lovituri de tip japonez). La stația de autobuz de la Universitate, au oprit o doamnă, au lovit-o, a căzut pe jos iar în geanta ei au descoperit un pistol cu glonț. S-au dus mai departe spre sediul PNȚCD – fiind multă aglomerație nu am urmat acest curs. Am coborât spre Lipscani și restaurantul Crama Domnească și ce văd? Cei care ocupau hotelul MI, în afară fiind ceva mașini cât se poate de noi, ale lor, ocupanții au fost martelați cu foarte multă tehnică, improprie unor mineri.

Așadar domnilor/tovarășilor purtători de epoleți, lăsați amneziile că știți bine ce ați făcut atunci. Oricum, minerii de orice tip (reali ori securiști) nu aveau ce căuta în Capitală, cum de-a lungul timpului protestele de orice fel nu au ce căuta spre a bloca viața bucureștenilor că nici noi nu blocăm nimic prin România noastră dragă. Un atentat care zguduie acum nu numai Slovacia ci și întreaga Europă și anume încercarea de asasinat a primului ministru slovac Robert Fico (pro rus) a determinat reevaluarea modului în care sunt protejați demnitarii și nu numai atât de a gestiona (pe cât posibil) tensiunile tot mai mari din societatea pe care și-au propus să o conducă. Reflexul european, acum, după acest atentat este într-un fel devastator. Dacă până la acest segment tragic existau un fel de tensiuni amorfe, acum se pare că sunt pe cale să se coaguleze.

Oricând găsești un nebun aderent la nu știu ce doctrină să împuște un vârf politic să se dea pe mai departe că de fapt ce tare a fost el, contribuind la demolarea sistemului. Da, sistemultrebuie să se reformeze pe repede înainte, să lase în urmă fel de fel de grupări mafiote ori a altor secvențe care își pun amprenta pe conștiințele noastre; se impune de urgență un fel de clarificare, de separare între propaganda ideologică (în principiu necesară) și vendetele politice care nu-și au rostul într-o societate pe care noi o percepem ca fiind democratică. Se face noapte și undeva spre orele 23:00, că oricum vrând nevrând mă cuibăresc spre somn, neavând pe moment o altă intenție, de pildă de a scrie ceva.

Nu trece mult, spre două ore și însărcinatul cu paza gândurilor mele mă trezește, din abia începutul de somn. Îmi șoptește că la mijloc ar fi o problemă de apărare națională și că pe cealaltă parte a Planetei, Biden a hotărât să trimită acele faimoase F35 (spre a contracara suhoiurile rusești) într-un număr impresionant și imediat, spre patruzeci. Chior de somn, îl zăresc pe Kim (al Coreei de Nord) că a mai făcut o boacănă. Aruncă ca din neglijență o nucleară spre zona Japoniei, parcă cea din urmă nu era sătulă de radiații încă din al Doilea Război Mondial. Dar insistă și cu stimulii comuniști, trimite și spre State o nucleară, așa ca să-și liniștească nervii care nu-i dau pace.

Și ce să vezi americanii i-o trimit îndărăt. De aici, un mare scandal pe zona asiatică, că de fapt le-a fost interceptată ilegal o rachetă pașnică. Cocostârcul care m-a trezit în miez de noapte ca să pun pe hârtie ceva adnotări, nu-mi dă pace. Mă răstesc spre el. Bă tembelule, lasă-mă să mi se apropie pleoapele spre somn și nu mă mai deranja. Peste niciun sfert de oră același mă mișcă din așternut. Îl văd printre gene pe Vladimirovici, Putin evident, că hotărăște în Consiliul de Război pentru marele motiv că stă și acum la miezul nopții convocând feluriți șefi ai armatei pentru o ofensivă majoră asupra NATO. Trebuie să se consulte chiar acum cu prietenul său Xi, conducătorul suprem al Chinei, devenită deocamdată a doua putere mondială. Somnoros și el Xi îi răspunde că deocamdată are alte preocupări cum ar fi Hong-Kongul care încă nu este pe deplin îngenunchiat, dar și Taiwan-ul care îi stă ca un ghimpe în coastă.

Somnoros îi răspunde că a cam golit de armament estul Rusiei și că nu este prea bine ce a făcut, sfătuindu-l să treacă la somn, iar spre dimineață să mai pună ceva la cale. Dar țarul nu are hodină și îl sună pe Cubanez, vesel că la el e dimineață, îi spune într-o limbă de lemn tovarășul Putin ordonați ce trebuie să facem.

Mai trece ceva timp și cu o ușoară aplecătură vine Șoigu (fostul ministru al apărării – sanchi – de război) să-i amintească faptul că înzestrarea armatei ruse, acum, este sub orice critică, iar proaspătul economist pus să apere Rusia nu are ce căuta în războiul cu Ucraina. Și ce ai vrea să fac, să mă ascund în buncărul meu antiatomic și să dau ordine doar de acolo? Se face dimineață și cel puternic își încordează mușchii și mai trimite ceva rachete spre Ucraina că altceva deocamdată nu are de ales. Meditează, noi rachete nucleare cât cuprinde (fără ca eu personal să am vreo contribuție), China 1,5 mld de locuitori, India spre 2 mld. și pe la mine spre 160 de milioane, dar mă țin tare să nu se cunoască diferența. Concluzionează că întregul mapamond trebuie resetat și ar putea începe acest proces prin reformularea vechii internaționale.

Noua Internațională

Aveți la îndemână cei îngenunchiați
Doar un îndemn, singular, să căutați
Hai la luptă atât cât a mai rămas
Iar la final vă așteaptă un parastas
Încolonați, trebuie să mergeți la război
Să nu vă temeți, aveți mușchi, sunteți vioi
Trimit la înaintare pușcăriași
Că ei, acum, sunt cei aleși să fie „arși”.
În acest război pântecos hibrid
Știind că granițele oricum li se închid
Încolonați, obligați, ca vajnici proletari
Indiferent de pierderi, sunteți tari.
Aveți în spate o mulțime de mujici
Vor lupta n-au încotro că sunt calici
Iar voi civilizații vă vom doborî
N-aveți încotro, în iad veți coborî.
Sculați cât mai puteți cei oropsiți
Să vă uniți ca proletari și ca să fiți
Într-un consens, țărani și muncitori
De Marx uniți, jugulând pe prădători.

Că versurile inițiale ale acestui imn revoluționar au fost scrise încă din anul 1870 de către Eugene Pottier, că ulterior a devenit membru al Comunei din Paris nu are nicio legătură cu sensul de mai târziu, al agregării mișcărilor muncitorești (Proletari din toate țările, uniți-vă!) ca stindard ori port drapel al sistemului comunist la noi promotor fiind Solomon Katz adică Dobrogeanu Gherea (născut în Rusia), scriitor dar și inițiator al bolșevizării României. Acest pterodactil, prin infuziile moscovite de la început de secol XX a spart mișcarea socialistă din țara noastră, îndreptând o mică parte spre zona comunist-bolșevică, ce după ’45 a acaparat prin fraudă puterea în România.

Și la așa infuzie rusească (oameni crescuți la Moscova și bani tot de pe acolo) nu avea cum, logic, să nu se nască și mișcarea legionară, ca o contra pondere. Că și aceasta din urmă a fost năpădită cum se spune acum de influenceri căzând în capcana istoriei aceasta ar fi o altă temă de analiză. Mesajul trimis peste timp a fost cât se poate de clar, dinozaurii cei de demult au dispărut, cei actuali lucrează cu osârdie la o altă formă de cotropire a Planetei dacă se poate spune așa.

Florian Laurențiu Stoika