România – Drumuri criminale

Trăim vremuri complexe în care, pe lângă frământările social-economice și politice mai vechi – sărăcia, lipsa locurilor de muncă, alcoolismul, violența, prostituția, imoralitatea, educația precară etc – s-au adăugat o serie de factori de risc “moderni”, specifici infracționalității transnaționale, precum drogurile, migrația ilegală, traficul de persoane, contrabanda ș.a, care au cuprins rapid și țara noastră, aflată în prezent pe harta criminalității organizate. Deschiderea frontierelor țărilor Uniunii Europene a facilitat în toată zona continentului mișcarea persoanelor, mărfurilor și capitalurilor, impulsionând piața liberă și desfacerea, deci relațiile economice internaționale, dar odată cu acestea s-a dezvoltat și criminalitatea națională și transfrontalieră. Grupările de criminalitate organizată, dispunând de sume exorbitante – provenite tocmai din faptele penale aducătoare de uriașe profituri ilicite – au penetrat statele democratice, au corupt, compromis și anihilat acțiunea autorităților publice (unde și-au făcut loc și au promovat multe persoane neavenite, incorecte, neprofesioniste, ușor influențabile și șantajabile, care în multe cazuri au pactizat cu lumea interlopă). Dezechilibrul s-a instalat rapid, populația și autoritățile statului nu au reacționat, ba chiar au tolerat acțiuni ilegale și astfel grupările criminale au prosperat și s-au impus, folosind întregul arsenal de metode și moduri de operare, de la cele mai rudimentare, la cele mai rafinate și sofisticate. În perioada comunistă, în România ca și în celelalte țări ale lagărului socialist, criminalitatea organizată a existat indiscutabil, nu de amploarea celei din prezent, așa că, nu se poate spune că a apărut după Revoluție sau ca urmare a democrației din statele europene. Era însă ținută “sub capac” de statul totalitar prin măsuri dictatoriale de control absolut asupra întregii societăți. Și nu era deloc mediatizată din cauza cenzurii impuse de același sistem politic. Fosta nomenclatură de partid și din securitate, prin natura împrejurărilor, a avut puterea financiară de a acapara toate resursele statului și a profitat din plin de oportunități, devenind clasa “noilor îmbogățiți ai vremurilor”. Privatizarea începută în 1990, fără reglementări clare și coerente, însoțită de nenumărate abuzuri și acte de corupție, a adus mari beneficii “descurcăreților” și “lumii interlope”, care dispuneau de “bani negri” – nefiscalizați și aveau relații foarte bune cu vechii și noii “potentați”. În România, ordinea civică s-a degradat continuu, inflația a crescut alarmant, criminalitatea organizată s-a generalizat, “piața neagră” a înflorit, devenind o realitate “la vedere” – cunoscută de autorități și de cetățeni, conviețuind cu acestea. România se găsește actualmente la o răscruce de drumuri criminale nemaiîntâlnită până acum. Pe de-o parte avem la Nord-Est influența rusească din Republica Moldova, Ucraina, Rusia și celelalte state din spațiul ex-sovietic, iar pe de cealaltă parte, la Vest, traseul către civilizația din Uniunea Europeană. Țara noastră este situată la frontiera externă (estică) a U.E, la intersecția drumurilor criminale dinspre Est și Vest. Prin poziția sa geo-politică și strategică, România a ajuns un spațiu de tranzit favorabil pentru infractorii migranți către țările Uniunii Europene. Țara noastră este preferată de marile grupări de criminalitate organizată întrucât suntem în U.E. și pentru că aici forța de muncă este foarte ieftină. Grupările de criminalitate organizată urmăresc obținerea de profituri ilicite din toate segmentele infracționalității transfrontaliere – trafic de droguri, migrație ilegală, trafic de persoane, contrabandă, spălarea banilor etc, aducătoare de câștiguri uriașe, care alimentează economia subterană și privează bugetul statului de importante resurse fianciare, atentând la viața și siguranța cetățenilor. La granița exterioară a U.E și NATO, România se confruntă cu mutații geo-politice fără precedent și cu noi realități socio-economice precum transformările demografice (scăderea natalității), migrația masivă către Occident, inechitățile sociale etc. Acestea generează noi focare de criminalitate și favorizează constituirea de grupări și organizații clandestine, subversive, violente și intolerante. Structurile criminale din România au evoluat în ultimul timp de la stadiul de entități izolate și independente la apartenența la rețele globale de crimă organizată ancorate în sisteme infracționale internaționale. Rutele europene care traversează Balcanii de Vest, constituie axa centrală a traficului de droguri, traficului de persoane și alte segmente ale criminali-tății organizate transfrontaliere. Sunt trei rute principale ale migrației ilegale: prin Turcia, prin Serbia și prin Ucraina. România aflată la confluența acestora, oferă multiple posibilități de manifestare ale acestui flagel. Traficul de persoane și organe, prostituția, proxenetismul, “munca la negru”, sclavia modernă aduc profituri uriașe infractorilor care, au bani să corupă autoritățile, funcționarii publici și mass-media. După cum au evoluat lucrurile, România a ajuns să devină principala resursă umană pentru traficul de persoane, în special femei și minori, pentru prostituție, activități necalificate foarte ieftine, exploatarea forței de muncă. Numărul victimelor traficului de persoane în România este foarte mare și în creștere, aspect semnalat și de organismele internaționale. Cazul “Caracal” din vara lui 2019 a scos la iveală grave carențe în privința activității organelor abilitate cu prevenirea și combaterea criminalității. Ancheta efectuată nu a elucidat pe deplin împrejurările cauzei și îndeosebi ramificațiile internaționale ale traficului de persoane, mai ales că acolo a existat un precedent cu câțiva ani în urmă, când nu s-a ajuns la capii bandei, mulțumindu-se cu un interlop – care între timp, a murit în penitenciar, în mod misterios.

Fiind o investigație în curs, ne abținem a face mai multe comentarii, așteptând cu interes finalizarea cercetărilor spre a vedea cine sunt vinovații și dacă aceștia vor răspunde penal. De mai mulți ani, România se află și pe harta globală a traficului de droguri și e inclusă pe “ruta drogurilor” ca teritoriu de tranzit, livrare, stocare și consum, iar mai nou și de cultivare a plantelor din care se extrag stupefiantele. Cetățenii români sunt racolați și folosiți de rețelele internaționale de trafic de droguri în special pentru cărăușie, distribuție și cultivare, fiind preferați din considerentele menționate: fac parte din spațiul U.E și constituie forță de muncă ieftină. Din cauza poziției geografice și conflictelor din fosta Iugoslavie, România a devenit o placă turnantă a rutei balcanice a traficului de droguri care cuprinde două trasee principale:
❖Turcia – Bulgaria – Rusia – România – Ungaria – Occident (care trece pe la București);
❖Turcia – Bulgaria – România – Ungaria – Slovacia – Cehia – Germania (rutieră, care trece pe la București și maritimă prin portul Constanța). Criminalitatea organizată, prin dimensiunile, modul de mani-festare și efectele ei, constituie o amenințare reală și permanentă la adresa securității statelor, a drepturilor omului și nu în ultimul rând a mediului înconjurător și sănătății publice. Iluzia prevenirii criminalității organizate s-a spulberat în ultima vreme. Noul model social, caracteristic societății actuale, include negreșit și criminalitatea organizată ca o obișnuință cu care ne-am învățat să conviețuim, cu toate consecințele ce decurg din această stare de fapt. Autoritățile sunt asediate de avalanșa de infracțiuni, neavând o reacție pe măsură. Justiția nu face față acestui flagel internațional în continuă ascensiune, numeroși criminali nefiind prinși, alții scapă nepedepsiți ca urmare a unor vicii de procedură cauzate de incompetență și rea-credință, așa încât efectul preventiv este anihilat. Recenta pandemie de coronavirus a arătat cum criminalitatea organizată s-a adaptat prefect situației, cel puțin pe două planuri și anume, exploatând temerile populației și, realizând câștiguri fabuloase speculând nevoia de echipamente și materiale sanitare, inclusiv prin comercializarea de măști contrafăcute. România, membră a U.E și NATO se găsește la răscrucea drumurilor criminalității orga-nizate, motiv pentru care autoritățile statului trebuie să fie atente la evoluția acestui fenomen extrem de dăunător și îngrijorător pentru întregul continent, așa că, prevenirea și combaterea lui este o prioritate strategică de prim ordin.

Horațiu Măndășescu