ROMÂNIA ÎNCOTRO…

ROMÂNIA ÎNCOTRO…

România se află în anul de graţie 2016 într-o situaţie caracterizată ca fiind complexă, impredictibilă ca sens pentru viitor din punct de vedere politic, economic, social. Aflată la graniţa intereselor geopolitice zonale de putere, a fost „invadată” din toate părţile de agenţi de informare (spioni) care-şi activează, aproape zilnic, adormitele lor structuri temporare plasate în varii zone – politice, economice, mass-media, intelectuali sărăciţi (la propriu ori la figurat), ONG-uri etc. Avem, prin guvernul tehnocrat, un respiro, pentru ca viitorii „lei” politici să se întremeze, eventual (fără niciun fel de apetit) prin a se lepăda de puşcăriabilii omniprezenţi transpartinici şi în acest fel să-şi legitimeze o viitoare căruţă politică, evident, care va avea aceleaşi metehne ca ale predecesorilor.
Dilema e că ţara „duduie” economic dar, în egală măsură, şi în sărăcie.

Într-un sens mult mai pervers decât pe timpul „Împuşcatului”, acum se minte masiv prin interacţiunea statistică/sondaje, pe planul feluriţilor indicatori economici, fiind scoase în faţă doar cifrele benefic electorale. În acest uriaş creuzet a nestăvilitelor interese care ne invadează, ne trebuie doar acel stindard al dacilor constituit dintr-un dragon ridicat în vârful unei suliţe. Dragonul era format din capul unui lup şi trupul unui şarpe. Simbolistica antică ne marchează într-un fel şi prezentul, că în acest angrenaj în care ne aflăm, acum, nu mai avem suflul economic necesar, precum dacii noştri cei plini de tone de aur care puteau dicta tot în această zonă în care ne aflăm noi, ca urmaşi ai lor.
Suntem, prin cupiditatea vremelnicilor conducători, vulnerabili; din punct de vedere politic, ne-a dispărut, pentru o bună bucată de vreme, coloana vertebrală, despre economic…

Pe de altă parte, doamna Clinton, care ar putea din această toamnă câştiga alegerile din SUA, nu-şi va mai apleca interesul spre Europa de Est; în acest fel, ca de atâtea ori în istoria noastră, va trebui să ne împăcăm cu gândul (ceva mai încolo şi în practică) că „fratele” nostru de la răsărit ne va „ordona” viitorul (acum doar din umbră); incomodă situaţie pentru noi, care va trezi o puternică opoziţie.
Franţa, Germania, Austria, Ungaria (nu şi Polonia) deja fac zâmbre colosului de la Răsărit. Şi noi va trebui să ne obişnuim cu ideea că asta e şi nu avem ce face. UE – NATO vor fi doar nişte paveze formale ori de antrenament pe mult extinsele noastre foste baze militare create de… şi care atunci puteau fi un fel de ciot în calea uriașului car rusesc; deocamdată e posibil să le ocupăm doar cu refugiați.
Dictonul latin „Sic transit gloria mundi” cum l-ar putea traduce, la margine de şanţ, nea Ion spre hazul ciobanilor, pe graiul lor șugubăț: „Şi astfel trece Grigore munţii”.

FILS