ROMÂNIA ÎNTRE MARILE PUTERI

Și azi, am în fața ochilor, deși au trecut fix treizeci de ani… de atunci… afișul unui film românesc (culmea) intitulat „Noiembrie ultimul bal”. Atunci, în aer mirosea a toamnă târzie amestecată cu un ciudat și fin miros de praf, de pușcă! Până la urmă, evenimentele care s-au succedat mi-au dat dreptate: România își trăia „ultimul bal” comunistoid, dar rămăsese agățată… „Între oglinzi paralele”. Chiar și azi, imaginea aceasta pare mai actuală, ca nicicând! De ce afirm asta?

ARICIUC BOGDAN CORVIN

Ca și atunci, și azi atmosfera politică este una incertă: atât pe plan intern, cât și pe cel extern. Nimic nu pare a diferi, foarte mult, de ceea ce aveam în urmă cu 30 de ani: acum când aștern aceste minime observații, până și vremea are ceva din parfumul și căldura atmosferică a anului1989. A da, ceea ce s-a schimbat este doar „libertatea cuvântului, cumulată cu cea a opiniei”. Dar, asta este o cu totul altă „șmecherie” post decembristă, despre care, dacă timpul îmi va permite voi face , la final, câteva mici observații.

Aci, pe plan intern, nu avem decât scandaluri, cu iz mai mare, sau mic de politic… sau ambele împreună, a se vedea cazul Tarom, cu un Executiv social democrat cu un picior în groapă, și altul în aer… dar și cu un viitor Guvern cu tonuri liberale, în care sigur îmi pare doar numele viitorului Prim Ministru: Orban… Ludovic Orban. Fac precizarea asta, deoarece s-ar putea, cât de curând, presa internațională s ă confunde Bucureștiul, cu Budapesta, până și din acest punct de vedere! Dar asta, om m-ai vedea, părerea mea.

Clasa politică actuală, lasă impresia unei „stări de impotență decizională”, mai mare decât cea din vremea apusă, nu numai din cauza faptului că atunci aveam de-a face cu o „forță unică, biruitoare”, ci cred că „Azi” aceștia nu-și doresc o reală reformă politică. Iar asta e ușor de intuit, dacă stai a te gândi la dialogul halucinant avut pe culoarele Parlamentului între un parlamentar social democrat, azi în opoziție, și un altul să spunem liberal, care acum visează la „Putere”. Liberalul îi reproșa opozantului că nu doresc a vota nimic în ședințele comune. Răspunsul acestuia a fost ceva la genul: „Păi putem vota ca și voi, dar nu o facem, asta ca să simțiți și voi ce înseamnă a fi la putere…”. Fără a comenta prea mult, în jurul replicii cu pricina, mie unul îmi este foarte clar că, starea aceasta va continua până după alegerile prezidențiale. Cu, sau fără implicarea directă a actualului Președinte.

RĂZBOIUL DIN TURCIA „BATE LA UȘĂ”… CU PAȘI REPEZI

Pe plan extern, România nu s-a putut plânge nici atunci, dar nici azi, că nu a avut parte de provocări majore, dar care au fost ținute sub „preșul” politichiei internaționale: uneori cu succes, alteori fără. Azi, spre exemplu avem de-a face cu un conflict în Siria, provocat de Turcia. Care, sub pretextul unei „vânătoare de vrăjitoare kurde” s-a transformat, dintr-o dată într-un conflict latent, între USA și Rusia. Într-o analiză despre situația explozivă, din Siria, CNN nota, că „acest conflict militar reprezintă de fapt un război prin intermediari/ proxy-war” între Rusia şi Statele Unite ale Americii, fiecare dintre cele două puteri mondiale alimentând părțile combatante. În cea mai recentă manevră, Statele Unite au trimis 50 de tone de armament destinate grupurilor insurgente din nordul Siriei, în cadrul eforturilor de susținere a opoziţiei siriene. Această decizie a fost luată după ce Rusia a executat mai multe atacuri aeriene în sprijinul forțelor lui Bashar al-Assad
pretextul că încearcă să distrugă gruparea teroristă Stat Islamic. CNN mai menționa că: Siria reprezintă un punct critic în acest moment. Autoritățile americane au pus bazele unui program de 500 de milioane de dolari pentru a-i antrena și echipa militar pe rebelii sirieni, însă programul nu s-a dovedit unul de succes. La rândul său, regimul lui Bashar al-Assad a aruncat pliante anunţându-i pe rezidenţi să meargă neînarmaţi la punctele de control pentru că zonele lor vor fi bombardate, susţine un grup al opoziţiei siriene. Într-un alt pliant era scris mesajul: „Explozii devastatoare vor avea loc în această zonă”. Rusia are mai multe motive pentru care dorește să rămână în Siria. Unul este reprezentat de faptul că, în Siria există singurul port naval pe care Rusia se poate baza. Un alt motiv este că regimul sirian a cumpărat arme de la ruși, în valoare de miliarde de dolari. De asemenea, Rusia nu crede că revoluțiile, războaiele și schimbările de regim pot aduce stabilitate și democrație, mai scriu cei de la CNN. Pe de altă parte, Statele Unite sunt acuzate că au făcut foarte puțin în primii ani ai războiului civil din Siria și că abia acum încearcă să-i ajute pe rebelii sirieni să lupte împotriva unui alt dușman: gruparea teroristă Stat Islamic. Urmarea: Donald Trump a renunțat la implicarea armată, în Siria! Un așa zis ar mistițiu a fost deja semnat: între luptătorii kurzi, a lui Assad… și armata Semilunei, a lui Erdogan!

CE FACE BUCUREȘTIUL?!

Reacția de la București este una inexistentă, atât politic, cât și militar. Ba nu, era să uit: politic… PNL-ul dorește ca portofoliul de la Apărare să-l ofere actualului „Șef”, al Statului Major General, nimeni altul decât generalul cu patru stele, Nicolae Ciucă. Deși la postul acesta „visa” și „Pro-ul” lui Ponta!

Iar asta, în timp ce, dotarea armatei stagnează. La fel ca, mai toată politica dâmbovițeană: o Românie uitată parcă, de mai bine de treizeci de ani, între oglinzile paralele ale marilor puteri…