România văzută din tren (III) – Zona turistică a Băilor Herculane

România văzută din tren (III)
– Zona turistică a Băilor Herculane –

Continuăm seria jurnalelor de călătorie cu trenul şi de această dată ne vom îndrepta atenţia către zona de S-V a ţării. Mergem la gara se ne luăm bilet cu destinația Băile Herculane și găsim un tren IR cu prețuri începând de la 70lei. Călătoria cu trenul durează undeva în jur de 6-7 ore, trecem prin Craiova, Drobeta Turnu Severin, Orșova și ajungem în punctual nostru de destinație, Băile Herculane. Un oraș încărcat de istorie aflat pe Valea Cernei între Munții Mehedinți și Munții Cernei. Chiar dacă se află la o altitudine de doar 170 m, zona este puternic ozonată și după măsurătorile făcute aerul este asemănător cu cel de la altitudinile mari de peste 2000m.
Bazele stațiunii au fost puse de către români cu aproape 2000 ani în urmă, când au ridicat temple, băi și monumente închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygiea. În perioada imperiul Român stațiunea reprezenta un punct de mare interes pentru aristocrația Romei. Cu decăderea imperiului Român a urmat un declin al stațiunii antern la începutul sec XVIII-lea când începe perioade de anternratee sub imperiul Austro-Ungar. Regiunea a fost denumită Banatul Timișan și era antîrnrată direct de Curtea de la Viena. În acele timpuri stațiunea este vizitată de mari personalități cum ar fi: Împăratul Iosif al ÎI-lea, împăratul Francisc I, Împăratul Franz Iosef împreună cu Împărăteasa Elisabeta (Sisi) în al cărei jurnal este menționat faptul că Băile Herculane este o prezența distinsă și încântătoare.

Datorită izvoarelor termale din 2001 orașul devine stațiune balneo-climaterică. Din păcate în zilele noastre centrul istoric al stațiunii este în degradare, deși clădirile din punct de vedere architectural sunt clădiri de patrimoniu național. Chiar și în centrul “nou” clădirile și hotelurile construite în perioada comunistă par încet încet să se deterioreze. Și iar ”din păcate” clădirile de patrimoniu pot fi vizitate doar pe proprie răspundere și folosind intrările lăturalnice, chiar dacă preferi să te multumești doar cu arhitectură exterioară, nu ai cum să nu fi atras de Băile Neptun, Vila Elisabeta și fostul Hotel Dacia. O altă clădire monument ce se află în parcul central este Cazinoul, construit în stil baroc austriac, fiind cunoscut ca și ”cazinoul cu coloane”. În perioada de glorie era frecventat de către elita aristocrației Vieneze. Clădirea Cazinoului cuprindea o sală de spectacole, un restaurant, și bazarul cu 14 bolți.
Dacă tot suntem înconjurați de abrupturi montane, nu avem cum să nu facem și câteva drumeții. Cel mai accesibil traseu este de doar 45 minute până la Crucea Albă, un loc de unde poți admira de sus Băile Herculane. Traseul pornește de pe drumul national 67D din Herculane spre Baia de Aramă și urmăm marcajul cruce albastră. În prima parte, potecă urcă destul de susținut iar apoi se transformă în serpentine, din loc în loc avem zone unde ne putem odihni. Merită tot urcușul făcut pentru a admira Valea Cernei și stațiunea. Dacă nu sunteți presați de timp și ați considerat acest traseu doar încălzirea, vă recomand să continuați pe traseul marcat cu bandă galbenă timp de 2 ore și jumătate, pănă la Vf. Domogletul Mare. Traseul nu are porțiuni dificile, are o diferență medie de nivel aproximativ 600m, iar peisajul devine din ce în ce mai spectaculos și veți fi surprinși să vedeți pinii negri de Banat. Pentru întoarcerea în stațiune mergem pe același marcaj, bandă galbenă, iar la prima intersecție alegem traseul marcat cu punct roșu ce ne duce prin Cheile Feregari (o zona unde sunt amenajate și trasee de cățărare).
Alte obiective ce pot fi vizitate în drumeție ușoară : Grotă Haiducilor, Grotă cu Aburi, Peștera lui Adam, Izvorul Munk. Un loc mai neobișnuit de care am aflat de la un localnic este la Saună Naturală, din adâncul muntelui. După Hotelul Român o să aveți între șosea și răul Cerna două bazine cu apă termală. La mijlocul distanței dintre cele două bazine veți găsi o gaură în munte, această este intrarea. Vă recomand să aveți o lanternă cu voi, tunelul avănd aproximativ 150m, iar la capătul lui datorită apei termale se formează un efect de saună.
În funcție de buget și de cât ne planificăm să stăm putem alege una dintre excursiile de pe panourile de informații din centru stațiunii: drumeție la Cascadă Bigăr, plimbare cu barcă pe Dunăre la Cazane și la stănca cu chipul lui lui Decebal; sau excursie în Serbia. Am profitat de ofertă și am ales să mergem la Cascadă Bigăr, devenită celebră după ce a fost nominalizată de către The World Geography în top “8 cascade unice din lume”. Având forma unui con, cascada are o înălțime de aproximativ 8 metri și are ca sursă, un izvor de apă subterană care se scurge pe un perete calcaros. Între timp zona a fost amenajată și poți coborî pe o scară de lemn pentru a surprinde cascada din diferite unghiuri. Că și alte locuri din România și aici avem parte de o legendă, din popor, care ne spune că : ”o familie de pe Valea Almajului ce nu au putut să aibă urmași au aflat de la o vrăjitoare, că dacă femeia va bea apă de la izvorul dintre cele două lumi, de sub stâncă, va avea un copil. Vrăjitoarea le-a spus că dacă vor avea o fată să nu o lase să se îndrăgostească că își va găsi moartea. Femeia a născut o fată care s-a îndrăgostit de un băiat pe nume Bigăr. Tatăl ei a închis-o în grotă de pe munte pentru a o ține departe de blestem”.

Dacă alegi croaziera pe Dunăre, ai posibilitatea de a vedea stănca cu chipul lui Decebal, sculptură ce s-a realizat între 1994 și 2004. În opera de artă s-au implicat 12 arhitecți care au lucrat în două schimburi, de câte 6 ore, din martie și până în octombrie în tot acești ani. Statuia are 55 m înălțime și 25 m lățime. Apoi, trecem mai departe cu barca și ne îndreptăm către zona numită ”La cazane”, care este un sector de aproape 7km prin care Dunărea și-a croit loc printre Munții Carpați.
Acesta este cel mai îngust sector al fluviului, iar deoparte și de altă avem abrupturi de până la 75 metri. Pe timpul croazierei pe Dunăre am avut parte de a observa două capodopere: una creeată de mama natură, iar cealaltă de către om.
Exact când doream a da la tipar, întreg materialul am aflat că, o parte importantă din acoperișul Băilor Imperiale Neptun, cea mai importantă construcție de la Băile Herculane, s-a prăbușit, lăsând ansamblul pradă ploilor și zăpezilor. Clădirea – construită între 1883 și 1886, era dotată cu 32 de cabine individuale și două bazine alimentate cu apă termală.
De ce s-a ajuns aici? După 1990, totul a început să se degradeze. Autoritățile nu au făcut nimic, așteptând ”moartea” clădirilor declarate monumente istorice. Tinerii arhitecți, au tras zeci de semnale de alarmă, dar nimeni n-a mișcat un ac. Deceniile au trecut ți timpul și-a spus „cuvântul”. Cu câteva luni în urmă, omul de televiziune, Dan Negru a mers în zonă și a vorbit despre cum suferă acele locuri, faimoase cândva.
Până zilele trecute, când o mare parte din acoperișul clădirii ce adăpostea Băile Imperiale ”Neptun” s-a prăbușit! De menționat este și fatul că, clădirea a ajuns în proprietatea primăriei în urma unui schimb efectuat de către fosta administraţie şi Valeriu Verbiţchi, care are şi 1/2 din terenul aferent Băilor. Situaţia juridică a terenului este una incertă. Cei doi proprietari, Valeriu Verbiţchi şi Alexandru Gavrilescu, se află într-o dispută juridical continuă! Cine pierde, sau cui folosește, cu siguranță că doar cei doi știu!

CLAUDIU SFETCU
Ghid montan