ROMÂNIA VĂZUTĂ DIN TREN – UN WEEKEND PRIN ȚINUTUL VRANCEI

ROMÂNIA VĂZUTĂ DIN TREN
– UN WEEKEND PRIN ȚINUTUL VRANCEI –

A venit primăvară, natura a renăscut, ziua s-a mărit și avem toate motivele pentru a relua excursiile de week-end în care vrem să explorăm noi locuri frumoase din țară și să interacționăm cu poveștile și tradițiile locale. Pentru acest weekend ne-am propus să mergem în zona Vrancei pentru a descoperi o parte din atracțiile zonei. Luăm mașina și ne îndreptăm către localitatea Lepșa din Vrancea, la aproximativ 260 km de București. În această zonă putem vizita două din frumusețile naturale ale zonei montane, Cheile Tișitei și Cascada Putna. Localitatea se află în Pasul Tulnici și face legătura între Moldova și Transilvania.
Imediat ce intrăm în localitate se poate observa micul panou ce ne trimite în direcția cascade, și aflăm că denumirea cascadei nu are nimic în comun cu numele Mănăstirii din Suceava. Pentru vizitare trebuie să plătim biletul de intrare, costă doar 2 lei. Cascada Putna este total diferită față de căderile de apă de la înălțime, ea coboară pe o lungime de 80 de metri cu putere și viteză, apoi se adună într-un lac cu o adâncime ce depăsește pe alocuri 12 m. Cascada a fost declarată Monument al Naturii din 1973 și faptul că în aval, există o veche cascadă părăsită de apele râului, datorită mișcărilor tectonice, fapt care reprezintă un fenomen unic în România.
Pentru următorul obiectiv, mai avem de mers pe drumul principal încă 2 km, iar pe partea stângă vedem panoul de informare către chei. Rezervația naturală Tișita, este una dintre cele mai mari zone protejate din Vrancea, are o lungime de aproximativ 5 km lungime și se află la o altitudine de 850m. Pârâul Tișita a săpat o vale foarte adâncă între Tisarul Mare și Râpa Roșie și a format aceste chei cu aspect de canion. Intrarea în rezervație costă doar 3 lei, iar biletul se poate cumpără chiar de la intrare.

Traseul din Cheile Tișitei ne poartă prin vechiul amplasament al căii ferate forestiere, construit la sfârșitul sec al XIX-lea pentru transportul lemnului. După ce o mare parte a zonei a fost defrișată, șinele de cale ferată au fost dezasamblate și au făcut loc fostului drum forestier. Înainte de a deveni rezervație, traseul putea fi parcurs cu mașină până aproape de Tunelul Mare. Între timp natura și-a recăpătat teritoriul, pădurea este refecută în totalitate, iar în urmă cu mai mulți ani o parte din drumul forestier a fost distrus de alunecările de teren. Datorită unei asociații care s-a implicat, zona a devenit o rezervație naturală, iar prin chei s-a amenajat un traseu tematic.
Traseul nu este dificil, dar totuși lungimea traseului cere puțină motivație, iar asta pentru că vom avea nevoie de aproximativ 5 ore în a parcurge cheile dus-întors. Din loc în loc, găsim panouri cu informații despre floră și fauna din zona Vrancei. Deși nu ne așteptăm este o zonă sălbatică unde întâlnim mamiferele sălbatice, de la vulpi, lupi, râși, mistreți și urși. Chiar dacă suntem la o altitudine mică, în zonă pot fi văzute chiar și capre negre. În prima parte a traseului poteca este destul de lată și prinși de peisaj nici nu ne dăm seamă că intrăm în sectorul de chei, cu pereți de gresie de peste 50 metri. Zonele unde necesită o oarecare atenție sunt semnalizate cu mici panouri de atenționare, mai ales acolo unde poteca a fost distrusă de alunacarile de teren sau este foarte îngustă. Urmează o zonă ca o mică junglă, unde vegetația a crescut destul de mult și în zare observăm o mică căsuță, este cantonul silvic Tisaru. Aici, facem o mică pauză și profităm să împărțim mâncarea cu angajații de la canton. Ca orice om de munte, și aceștia împart cu noi din traista lor, tocmai ce au cules fructe de pădure. Ne continuăm traseul pe lângă Râpa Caprei, pe Valea Tișitei Mici, până la o nouă serie de chei, unde în scurt timp ajungem la un nou pod, iar după câteva curbe la Tunelul Mare, de aproape 180 de metri lungime.
Chiar dacă până aici ne-am propus să ajungem în drumeția de azi, nu putem să nu ne stăpânim curiozitatea și trebuie neapărat să vedem ce se află la capătul tunelului. Pentru a traversa în siguranță este indicat să aveți la voi o lanternă sau o frontala, în tunel este întuneric și se vede doar luminița din partea cealaltă. Atenție, în perioadele ploioase tunelul poate fi parțial sau în totalitate inundat. Turiștii cu experiență pot opta să meargă mai departe către Șeaua Geamănă, doar că poteca este mai puțin bătută, iar marcajul este mai rar. Nu strică să aveți la voi și o hartă. De aici hotărâm să ne întoarcem, drumul întotdeauna pare mai scurt la întoarcere. Cheile Tișitei au un farmec aparte și oferă turistului un traseu ce nu te face să te plictisești, o putem numi o bijuterie a Vrancei. Pentru că drumeția a durat destul de mult, am ales să ne cazăm la una din pensiunile din zonă, unde localnicii sunt primitori și oferă și mâncare tradițională.
Pentru a două zi ne-am propus să aflăm mai multe informații despre zonă Vrancei, așa că oprim în localitatea Bărsești pentru a vizita muzeul etnografic “Rădăcina Vrancei”. Muzeul a fost făcut de Costică Beșa, un localnic pasionat de tradițiile și valorile patrimoniului vrâncean. Aici poți admira zeci și sute de obiecte: instrumente muzicale, costume populare, păpusi, cofițe, căni, ulcele, străchini, cărți foarte vechi, tablouri, obiecte pentru confecționat unelte, de țesut, de tors, case tradiționale în miniatură.

Pornim din nou la drum cu destinația Andreiașu, o localitate aflată dincolo de dealurile renumite ale Odobeștilor. În acest sat avem parte de un alt spectacol natural, cel al “focului viu”. Din cercetările făcute se pare că aici se află cel mai extins câmp de “foc viu” din țara, atât din punct de vedere al întinderii cât și al debitului de metan. Locurile de ieșire a focurilor nu sunt fixe, se schimbă în funcție de orificii, unele se opturează, iar altele se deschid. De la locuitorii din zonă am aflat de diverse legende și tradiții legate de Focul Viu. Astfel, focul are o puternică însemnătate, fiind considerat un protector al animalelor. Când flăcăriile depășesc înălțimea de un metru, acestea prevestesc un cutremur. Iată că doar în două zile am reușit să vizităm o parte din atracțiile vrâncene.

CLAUDIU SFETCU