ROȘIA MONTANĂ – Îngroparea trecutului sau promovarea lui?

ROȘIA MONTANĂ
Îngroparea trecutului sau promovarea lui?

Roșia Montană: o zonă cândva locuită de oameni cu speranță, plini de viață, reprezentați atât de țărani simpli cât și de dezvoltatori care căutau un viitor în arta mineritului; acest lucru însă se întâmpla în trecut. Acum, a devenit subiect de la baza dezbaterilor politice sau pur și simplu o modalitate de exploatare a mediului înconjurător de către un număr cât mai mare de investitori.
Se poate spune că se știe tot despre această localitate și mina pe care o găzduiește, atât de pe urma interviurilor cu rezidenții săi cât și a analizelor economice și de mediu realizate de către stat și Uniunea Europeană, dar în același timp se mai poate povesti cam încă pe-atât.
Rampa de lansare a economiei țării noastre au reprezentat-o activitățile simple precum agricultura, extragerea petrolului, mineritul etc. Mina „Roşia Montană” are o istorie de peste 2.000 de ani, fiind utilizată ca sursă de aur (Au) încă de pe vremea romanilor, însă a cărei activitate a scăzut de-a lungul ultimelor decenii. Localitatea care o găzduiește se numeşte tot Roșia Montană, iar organizația care stă la baza relansării acesteia în industria mineritului și a turismului este Roșia Montană Gold Corporation (RMGC).
Luând la cunoștință riscurile pe care le presupune munca în mină (expunerea la substanțe toxice, necesitatea de forță majoră de muncă precum și nesiguranța existenței locului de desfășurare a activității fizice) dar și impactul asupra mediului, RMGC a adus în atenția statului și a reprezentanților Uniunii Europene un plan de lucru simplu și la obiect, principalele obiective ale acestuia fiind:
– Axarea pe crearea de relații/legături cu comunitățile locale și cu autoritățile;
– Restaurarea caselor existente în prezent;
– Expansiunea cu 200 de locuințe, ajutând astfel dezvoltarea suburbiilor;
– Promovarea arheologică – deschiderea spre vizionare a unor galerii neexploatate până în prezent;
– Datorită faptului că încă din anul 2006 și până în prezent s-au pierdut peste 200.000 de locuri de muncă, dintre care 8.000 au fost repartizate în programe alternative, RMGC dorește crearea a încă 500 de posturi;
– Sponsorizarea zonei și a tradițiilor locale prin intermediul evenimentelor publice;
– Conservarea galeriilor miniere (s-au investit peste 30 milioane de dolari în vederea excavării și conservării a 2 mile de teren și construirea unui muzeu local central).
RMGC este deținută în proporție de 80% de către o firmă canadiană, iar restul de 20% de către statul român.
Principalul obiectiv îl constituie închiderea activității prezente a Minvest S. A. Deva și inițierea unei noi exploatări (aducerea la același nivel a 4 munți regionali, re-extragerea minereurilor Au [aur], Ag [argint] și Cu [cupru] cu ajutorul cianurilor). Se estimează prezența a peste 300 tone de aur și 1.600 tone de argint.
În anul 2012, în decembrie – Referendum regional – 78% din locuitorii Roșiei Montane au votat „pro” pentru reînceperea activității de minerit, însă oare atunci când au votat au luat în calcul atât efectele pozitive cât şi pe cele negative exercitate asupra mediului și nu numai?
Principalul dezavantaj al mineritului îl constituie riscurile manipulării de substanțe toxice.
Pentru extragerea și obținerea aurului pur este necesară utilizarea cianurilor, compuși chimici care ajută la separarea corectă a moleculelor din structura acestui metal prețios și prelucrarea lui în uzine. Atât organismul uman cât și natura sunt sensibile chiar și la cantități infime de cianură. În cazul ființei umane, ingestia orală o unei cantități foarte mici, de obicei de circa 200 mg cianură solidă sare/ soluție sau expunerea într-o atmosferă ce conține aproximativ 270 ppm poate duce rapid (câteva minute) la deces. În ceea ce privește răspunsul naturii la acumularea unei cantități semnificative de cianură în sol, rezultatul este unul devastator. Chiar dacă cianura este depozitată în locuri special amenajate, există oricând riscul unei scurgeri, intenționate sau nu. Exemplul cel mai bun este scurgerea de cianură din anul 2000 din localitatea Baia Mare.
Societatea S. C. Aurul a dorit curățarea zonei de reziduul toxic numit tailing prin depozitarea lui în lacuri de acumulare fortificate de baraje, ca mai apoi să se poată continua extracția de metale prețioase. În data de 3 ianuarie 2000, unul dintre baraje a cedat, peste 4 râuri fiind poluate cu substanțe toxice în urma acestei întâmplări. Urmările au fost unele de proporții: populațiile de pești și alte surse de hrană au pierit în masă, vegetaţia a început să se usuce, legumele obținute din agricultură erau contaminate cu cianură, ajungându-se, în final, la ultima verigă a acestui lanț otrăvitor: omul. Cianura este cunoscută încă din antichitate ca substanța preferată a doctorilor, oamenilor de știință și oamenilor nebuni. Omorurile săvârșite cu ajutorul ei sunt prezente în toate romanele celebre ale Agathei Christie.

Dacă ar fi să facem un sumar al efectelor negative majore pe care le presupune activitatea de minerit și, implicit, redeschiderea minei Roșia Montană, atunci se poate vorbi despre ape acide, defrișări, poluarea aerului și a mediului înconjurător din cauza gropilor sterile neacoperite, acumularea în lacuri specifice a substanțelor organice utilizate în extrageri, afectând sănătatea oamenilor, florei și faunei etc.
Viziunea statului, a Uniunii Europene şi a corporaţiilor trece de aceste aspecte şi ajunge la un nivel mai înalt: economic/administrativ/ turistic/cultural.
Odată cu reluarea activității din mină, economia statului va crește considerabil prin aducerea în cont a câtorva milioane de dolari, dar va avea loc și „ridicarea” zonei Roșia Montană din situația financiară actuală, nefavorabilă. Prin organizarea de evenimente publice, autoritățile urmăresc atragerea de noi investitori, crearea de locuri de muncă și construirea de pensiuni, restaurante şi resorturi, ducând astfel şi la o expansiune pe plan cultural/turistic.
În ceea ce privește redeschiderea activității din mina Roșia Montană, balanța este înclinată în ambele părți: atât pro cât și contra, iar pe viitor se preconizează o bătălie lungă.
Locuitorii Roșiei Montane au încă speranța că vechile lor locuri de muncă vor fi disponibile spre ocupare cât mai curând, pe de altă parte, ONG-urile și asociațiile de protecție a mediului continuă să împiedice punerea în aplicare a proiectului „Roşia Montană”.

ANA ISABELLE CIOBANU