SĂNĂTATEA LA ROMÂNI – SISTEMUL CELOR III ORÂNDUIRI

SĂNĂTATEA LA ROMÂNI.
SISTEMUL CELOR III ORÂNDUIRI.

– un proiect de tip «prin trecut spre viitor»
fezabil doar cu o atitudine de tip «punct şi de la capăt» –

„Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi. Întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară” – J.F. Kennedy

Dr. ARGHIR V. CIOBOTARU medic specialist sănătate publică şi management sanitar, absolvent al Institutului Medico – Militar din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Bucureşti, 1989, medic militar M.Ap.N. în perioada 1989 – 2004, din 2004 medic M.A.I.

Lumea se schimbă, societăţile evoluează. Tehnologiile se dezvoltă într-un ritm alert, medicina începe să dea soluţii pentru boli considerate până nu de mult incurabile, intervenţia omului în echilibrul Naturii produce schimbări climatice cu efecte dezastruoase, planeta Pământ se pare că nu mai rezistă, ieşirile în spaţiul cosmic au devenit un fapt obişnuit, colonizarea altor planete nu mai este doar ficţiune, existenţa civilizaţiilor extraterestre nu mai constituie un şoc pentru omenire, aşa încât, într-un viitor destul de apropiat, se vor putea organiza, în sfârşit, mult aşteptatele întâlniri oficiale de gradul 3.
Pe de altă parte, deşi speranţa de viaţă a crescut, omenirea se confruntă cu boli şi epidemii noi, industria farmaceutică și alimentară controlează din ce în ce mai mult modul de viaţă, decalajul dintre bogaţi şi săraci ia amploare, iar în plan geo-politic, pe fondul unor crize financiare, mai mult sau mai puţin naturale, se promovează vechi concepte unificatoare în ambalaje noi, atractive, pentru început continentale.
Într-un asemenea context, deşi gândit şi dorit de vârfuri ale claselor politico-economice internaţionale ca o concretizare globală a unor interese convergente, viitorul spre care ne îndreptăm rămâne totuşi necunoscut şi nesigur, chiar şi pentru cei care îşi doresc să-l influenţeze, iar efectele militarizării, nuclearizării şi tehnologizării excesive a modului de viaţă şi a mediului înconjurător fac obiectul unor predicţii sumbre ale oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, care, deşi stârnesc constant reacţii şi semnale de alarmă, aproape la fel de constant, rămân doar la un stadiu emotiv.
România nu face excepţie de la aceste schimbări. Şi noi, ca indivizi, ne-am transformat în anii de după revoluţia din decembrie ‘89. Dar este greu de spus dacă ne-am transformat împreună, ca popor. Mai degrabă se poate spune că am ales, sau am fost încurajaţi să alegem, doar dezvoltarea individuală şi individualistă, în spiritul preaslăvirii a tot ce este de import şi a dispreţuirii a tot ce este românesc, cu efecte în timp, vizibil dăunătoare, asupra fiinţei, limbii şi identităţii naţionale.
De altfel, ne aflăm deja în situaţia în care se pune la îndoială din ce în ce mai făţiş istoria românească, identitatea naţiunii române şi legitimitatea proprietăţii teritoriului naţional, acţiuni posibile în ultimii 23 de ani pe fondul unei apatii semi-generalizate şi întreţinute inclusiv de teama unei penalizări a oricărei atitudini de românism şi patriotism de către diverse organisme autohtone sau externe.
A vorbi despre organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate în România a devenit, de multă vreme, subiect de conversaţie de rutină, fie de «salon», fie de suport pentru diverse emisiuni, alături de subiecte fotbalistice şi mondene, la care, nu-i aşa, oricine poate emite păreri.
A vorbi despre acest subiect înseamnă de fapt a vorbi despre o situaţie în care am ajuns din cauza «hărniciei» prea mari şi a cosmopolitismului multor decidenţi postdecembrişti, mai mult sau mai puţin cunoscători ai domeniului, care, neavând orizontul efectelor pe termen lung, au preferat să implementeze soluţii mai mult sau mai puţin inspirate, de obicei de import, ignorând, voit sau nu, tradiţia, experienţa şi propria istorie.
A gândi şi a proiecta un sistem de sănătate cu scopul de a asigura starea de sănătate a propriului popor, de a construi cu adevărat un sistem public de sănătate de anvergură, eficient şi durabil, înseamnă ceva mai mult, înseamnă a gândi, cu sufletul şi cu mintea, un element structural în cadrul unui concept mult mai larg, macroeconomic, concept destinat dezvoltării statului român ca entitate independentă şi suverană, garant pentru apărarea şi păstrarea fiinţei naţionale şi a naţiunii române.
Un concept care ar trebui să fie centrat pe dezvoltarea şi modernizarea unitară, echilibrată şi ponderată a mediului rural, condiţionată de obligativitatea prezervării şi promovării sistemului de valori tradiţionale, ca elemente indispensabile pentru orice construcţie naţională economică, industrială şi socială de viitor.
Existenţa şi dezvoltarea unui asemenea concept ar trebui să presupună în primul rând un angajament real, pe termen lung, cu o maximă responsabilitate şi sinceritate, nu doar a unor decidenţi de la un moment dat, ci a întregii societăţi şi a întregii clase politice ca reprezentantă legitimă şi continuă a voinţei reale a naţiunii.
Un angajament prin care crezul şi interesul personal şi interesul de grup ar trebui să se subordoneze necondiţionat interesului naţional, bunăstării naţiei române şi cinstirii memoriei înaintaşilor.
Avem nevoie de o asemenea atitudine din partea tuturor, mai ales în acest început de mileniu, ca angajament de apărare şi păstrare a moştenirii lăsate de strămoşii noştri, care, în ultimele două milenii zbuciumate de istorie daco-românească, s-au luptat, s-au sacrificat şi au murit pe câmpuri de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru ca noi, urmaşii lor, în ciuda eforturilor uriaşe ale contestatarilor externi şi a instrumentelor acestora din interior, să avem astăzi legitimitatea existenţei pe aceste pământuri şi a proprietăţii lor, să avem o istorie şi mândria unei identităţi şi a unui nume, într-o ţară caracterizată cu adevărat de cele cinci mari atribute constituţionale: o Românie naţională, unitară, indivizibilă, suverană şi independentă.

În acest context general şi în contextul dovedirii ineficienţei re-re-reformării sistemului de sănătate din România în ultimii 23 ani, în virtutea apartenenţei de facto la tagma medicală şi naţia română, am scris această carte pentru a-mi prezenta nu doar opiniile asupra unor probleme majore, unele binecunoscute, altele nebănuite, ale actualului sistem de sănătate, ci şi posibile soluţii la acestea, cuprinse într-un proiect de reorganizare de tip «PRIN TRECUT SPRE VIITOR», fezabil doar cu o atitudine de tip «PUNCT ŞI DE LA CAPĂT».
Încerc cu această ocazie să arăt că, deşi avem de învăţat oricând şi de oriunde, înainte de a prelua diverse modele din alte societăţi şi din alte culturi, am putea începe cu descoperirea şi valorificarea a ceea ce a fost bun în istoria noastră, pentru a găsi soluţii viabile, româneşti, la problemele româneşti.
Cu condiţia să ne cunoaştem istoria şi obârşia, să ne mândrim cu apartenenţa la naţia română şi să ne respectăm strămoşii fără de care nu am fi existat. Cu condiţia să învăţăm din trecut pentru a exista în viitor.
Am scris această carte reunind mai multe opinii şi proiecte punctuale pe care le-am realizat de-a lungul a aproape 14 ani, într-un concept construit în jurul unui element central, şi anume evoluţia şi experienţa formelor de organizare sanitară româneşti de-a lungul celor trei orânduiri pe care le-a avut România începând cu anul 1882, anul încoronării regelui Carol I ca rege al Regatului României şi până în prezent: monarhie constituţională, dictatură proletară şi tranziţie nedefinită.
Propun astfel reorganizarea actualului sistem public de sănătate, în vederea implementării unui sistem public orientat mai mult spre modelul britanic decât spre cel german, bazat pe
• revenirea statului ca actor principal în asistenţa medicală primară şi
• schimbarea modului de finanţare prin case de asigurări sociale de sănătate, astfel încât noua formă de organizare, mult mai permisivă pentru completare şi suplimentare cu servicii medicale de către un sistem medical privat, să reprezinte un adevărat izvor de existenţă, putere, dezvoltare şi bunăstare a naţiunii şi statului român.
Am numit acest concept: „SISTEMUL CELOR III ORÂNDUIRI”.

fragment din cartea “Sănătatea la români. Sistemul celor III Orânduiri”, de dr. Arghir V. CIOBOTARU,
Ed. a 2-a, rev. şi ad., Editura Academiei de Ştiinţe Medicale, Bucureşti, 2013