SCRIITORI MILITARI ÎN DOSARELE SECURITĂȚII – UN AGENT CU „SENTIMENTE PATRIOTICE”: ION LOTREANU (1940‒1985)

SCRIITORI MILITARI ÎN DOSARELE SECURITĂȚII
– UN AGENT CU „SENTIMENTE PATRIOTICE” –
ION LOTREANU (1940‒1985)

În urmă cu 55 de ani, la 21 februarie 1961, şeful Biroului Contrainformaţii din Unitatea Militară 02840 Timişoara ‒ maiorul T.P. ‒ înainta un raport şefului ierarhic din Direcția a V-a, Serviciul Comandamentului Trupelor de Grăniceri, prin care propunea „recrutarea unui agent din rândul ofiţerilor promoţiei 23 august 1960 ce aparţin Batalionului 9 instrucţie Timişoara” întrucât, „în rândul acestora, nu dispunem de agenţi după mutarea în frontieră a agentului Călinescu Ioan”. „Alesul” era locotenentul Ioan Lăbescu, cunoscut peste ani drept scriitorul Ion Lotreanu, justificarea fiind formulată astfel: „Prin existenţa unui agent în rândul ofiţerilor, avem posibilitatea de a cunoaşte manifestările duşmănoase, legăturile şi relaţiile cu persoane din mediul civil, depistarea celor cu antecedente necorespunzătoare etc”. De ce tocmai Lăbescu? Între altele, fiindcă „în urma studiului efectuat, am ajuns la concluzia că [este] pretabil, util şi cu posibilităţi de informare. […] Este membru al organizaţiei UTM fără a deţine munci de răspundere în organele alese. […] În toamna anului 1957, până în anul 1960 – 23 august, urmează Şcoala de ofițeri de infanterie «Nicolae Bălcescu» din Sibiu, absolvind cu gradul de sublocotenent, şi este repartizat acestei unităţi, la Compania a 4-a instrucţie, plutonul 1, unde se află şi în prezent. Pe tot timpul activităţii sale, este caracterizat ca disciplinat, respectuos, bun la învăţătură, fără vicii şi manifestări duşmănoase.

De menţionat că nimeni din rudele sale apropiate nu apar în evidenţele organelor MAI Oltenia. Din studiul efectuat a rezultat că este un element inteligent, are memorie bună, posedă o bună pregătire generală şi politică, are o orientare justă, poate întreţine discuţii la un nivel corespunzător. Este prietenos şi sociabil, fapt ce face să fie agreat în anturajul colegilor săi şi la marea lor majoritate le-a câştigat încrederea. În ce priveşte posibilităţile de informare, candidatul nu este căsătorit, participă la toate distracţiile în anturajul colegilor, timpul liber şi-l petrece împreună cu aceştia, iar la program se întâlnesc şi discută. Din toate verificările rezultă că candidatul (sic!) provine dintr-o familie de oameni cinstiţi, fără antecedente penale sau politice, de asemenea, el nu a fost semnalat cu manifestări şi prin atitudinile sale dovedeşte că este ataşat regimului nostru. Bazat pe aceste fapte, propun ca recrutarea să se efectueze pe baza convingerilor patriotice. După primirea aprobării, recrutarea se va efectua de căpitanul C.E., după următorul plan: De către L.O. (lucrătorul operativ, n.n.) se va urmări când acesta este planificat de serviciu pe subunitate pentru a asista la programul companiei şi se va lua legătura cu el în acea seară (după ce dă stingerea, ora 21.00), invitându-l la camera «Leul», unde avem de discutat unele probleme. Iniţial, discuţiile se vor purta privitor la antecedentele sale şi părinţilor, apoi despre plutonul pe care îl comandă, colegii şi prietenii cei mai apropiaţi, determinându-l să arate cum a reuşit să-i cunoască. În raport de cele arătate şi sinceritatea pe care o dovedeşte, de L.O. i se va arăta o serie de acţiuni duşmănoase a[le] unor elemente, acţiunile lor pentru activitatea de spionaj în această zonă etc.

În momentul când vom reuşi să-l convingem pe candidat de necesitatea demascări[i] activităţi[i] unor elemente duşmănoase şi el ia atitudine cinstită, i se va face propunerea concretă de a ne ajuta pe viitor. Când se declară de acord, i se ia angajamentul în scris, dându-i numele conspirativ cu care va lucra. În continuare, i se face primul instructaj de modul şi condiţiile în care va lucra cu organele noastre. Cu acest prilej, i se arată cum se face o notă informativă, unde se redactează, unde se păstrează şi cum se transmite lucrătorului operativ, punctualitatea la întâlniri etc. De asemenea, i se atrage atenţia asupra păstrării conspirativităţii, cum să se verifice cu ocazia venirii la întâlnire, cum să se descurce în diversele situaţii, să fie prietenos şi sociabil, să nu pară schimbat în atitudinile şi comportarea sa”.
La 24 martie 1961, acelaşi căpitan C.E. raporta „asupra felului cum a decurs recrutarea ca agent a locotenentului Lăbescu Ioan din Batalionul 9 instrucţie Timiş”, misiune aprobată în prealabil de maiorul B.Şt., locţiitorul şefului Serviciului Contrainformații al Comandamentului Trupelor de Grăniceri.
Există un Raport de studiu asupra locotenentului Lăbescu Ioan propus candidat pentru recrutare în Batalionul 9 instrucţie, compania 4, plutonul 1, axat pe studiul dosarului, a notei autobiografice dată de candidat (prinsă şi aceasta la fila 13) şi a verificărilor efectuate pe teren de acelaşi căpitan C.E. La fila 12, este atașat Angajamentul semnat de Lăbescu la 23 martie 1961, dictat de recrutor, fapt mai degrabă dedus, fiindcă este redactat în stilul acestuia din urmă, şi unde, după ce indică datele de identificare, locotenentul grănicer punctează ferm, citeț, cu o caligrafie destul de bine personalizată: „Îmi iau angajamentul în mod voluntar de a colabora în secret cu organele securităţii statului şi de a aduce la cunoştinţă acestora date cu privire la activitatea şi manifestările duşmănoase a[le] unor elemente ostile regimului nostru care prin acţiunile lor lezează
securitatea statului nostru.

De asemenea, mă angajez să demasc activitatea oricăror elemente de această natură fără a face excepţii pentru prietenii cei mai apropiaţi. Notele informative furnizate de mine vor fi semnate în loc de numele meu adevărat de Lăbescu Ioan cu numele conspirativ de Teodorescu Anton. Mă angajez să păstrez în secret legătura ce o am cu organele securităţii statului şi să nu divulg nimic din sarcinile primite şi metodele cunoscute, cunoscând că în caz contrar mă fac vinovat şi pot fi pedepsit de legile RPR în vigoare. Fapt pentru care semnez prezentul angajament cu numele adevărat”. Semnat: Indescifrabil, 23.03.1961. Interesantă, din această perioadă de grănicerie, este o primă și cam ultimă Caracterizare asupra agentului Teodorescu Anton (fila 16 a dosarului menționat), în care, la un moment dat, se propune abandonarea acestuia datorită faptului că „a fost ales în organele de conducere UTM din unitate”, dar şi pentru amănuntul destul de deranjant că, „de la data recrutării agentului până în prezent, s-a observat din partea sa lipsă de interes în rezolvarea sarcinilor ce i-au fost trasate. În mai multe rânduri, împreună cu maiorul B.N., locţiitor şef birou, s-a stat de vorbă cu el ore întregi, unde s-a analizat activitatea sa, şi de fiecare dată şi-a luat angajamentul, însă în mod practic tot n-a rezolvat sarcinile trasate.
Recrutat „în calitate de agent, pe baza sentimentelor sale patriotice”, în scopul asigurării cu agentură a ofiţerilor din promoţia 1960, Teodorescu Anton a dezamăgit profund, adică „nu şi-a adus aportul în raport de capacitatea, calităţile şi posibilităţile sale de informare. Agentul a dovedit la început dragoste de a munci, în care timp ne-a furnizat şi două note informative, apoi a devenit indolent şi pasiv faţă de rezolvarea sarcinilor ce-i erau trasate”.
În final, se aprecia că „este un agent cu capacitate şi mare posibilitate însă vede în colaborarea cu organele noastre o povară”, fapt pentru care se propune abandonarea sa şi clasarea dosarului personal la Serviciul „C” MAI Bucureşti. Firește, propunerea se aprobă, la dosar adăugându-se Angajamentul luat cu ocazia abandonării, Lăbescu scriind de astă dată, cu sentimentul probabil că i se ridica o piatră de pe inimă, că „îmi iau angajamentul ca din acest moment să încetez legătura mea cu organele securităţii statului şi nu voi divulga la nimeni sarcinile avute şi metodele cunoscute pe timpul colaborării cu organele securităţii. În cazul când voi divulga ceva din sarcinile primite persoanelor în cauză sau altor persoane, consimt să fiu tras la răspundere penală conform legilor RPR în vigoare.
Mă oblig ca numele conspirativ de Teodorescu Anton să nu-l mai folosesc în nici-o altă împrejurare. Drept pentru care dau prezentul angajament şi semnez proforma”. Indescifrabil, 19.09.1962.
Oare, se naşte automat întrebarea, să fi fost abandonat „agentul” Teodorescu Anton pentru totdeauna atunci, în acel septembrie 1962? Mai mult, să fi avut moartea sa subită și dubioasă, din 1985, vreo legătură, fie și indirectă, cu această „îndeletnicire”, să-i zicem… extraprofesională? N-ar fi exclus. Aparent, până la declasificarea altor dosare (în cazul că mai există), răspunsul nu poate fi decât unul afirmativ. Studierea unor cazuri speciale însă (unele privindu-i chiar pe câţiva dintre foştii eroi din romanele pe care le-am scris) vine să demonstreze că, dimpotrivă, oricând s-a ivit oportunitatea, ofiţerii de informaţii n-au avut nici cea mai mică ezitare ca prin şantaj sau alte mici trucuri ale meseriei să reactiveze, de fiecare dată sub alt pseudonim, un fost Teodorescu Anton…

DAN GÎJU