SEMNALE ENERGETICE EXTRATERESTRE DIN UNIVERSURI PARALELE

Chiar dacă poate că se va supăra cineva pe mine, nu pot să nu remarc faptul că acest subiect delicat, asupra căruia încerc să mă aplec acum, este unul extrem de actual, dar tratat de cele mai multe ori superficial la „etcetera”, sau chiar la capitolul S.F.

Toată lumea însă a simțit – cel puțin odată în viață – acel Déjà vu, cum zic francezii, pentru a exprima ceva „deja văzut” când se referă la experiența de a simți că o situație din prezent pare să mai fi fost trăită anterior.

Sistemul energetic global, care ne guvernează existența – fie că suntem conștienți sau nu, de acest lucru – este într-o legătură intrinsecă din punct de vedere al conductibilității electrice nefiind condiționat de existența impurităților care ne amărăsc viața de zi cu zi!

A nu băga în seamă acest aspect conduce la a trata cu indiferență toate semnalele primite de fiecare din noi sfârșeste, prin a ne face să devenim opaci și impenetrabili la nou.

Indiferența aceasta, despre care, René Descartes, cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius,
mare filozof și matematician francez, spunea pe la 1600 că: „….nu se extinde numai asupra lucrurilor despre care intelectul nu are nicio cunoştinţă, ci în general şi asupra tuturor acelora pe care nu le descoperă cu o perfectă claritate, în momentul în care voinţa ia o decizie.Cunoaşterea prin intelect trebuie întotdeauna să preceadă determinarea voinţei, iar privaţia care constituie forma erorii există tocmai prin această proastă utilizare a liberului arbitru”

Ceea ce vreau să spun este că, de fapt, în permanență noi am primit și primim, semnale energetice din aceste multivers-uri – dacă este să acceptăm ideea existenței mai multor universuri din care unele paralele – dar, alegem să nu le luăm în seamă, fiind adeseori imperceptibile pentru cei ancorați doar în realitatea imediată, care nu-şi înalţă niciodată spiritul dincolo de zidul lucrurilor prozaice, nefiind obişnuiţi să examineze vreun lucru fără să şi-l imagineze.

Ca noțiune abstractă „MULTIVERSUL” este o mulțime ipotetică de mai multe universuri posibile (inclusiv universul în care ne aflăm) care împreună cuprind tot ceea ce există și poate exista: totalitatea spațiului, a timpului, a materiei și a energiei, precum și constantele fizice și legile care-l descriu.

Dezvoltarea fizicii cuantice și încercarea de a găsi o teorie unificată (teoria cuantică a gravitației), împreună cu dezvoltarea teoriei corzilor, au sugerat posibilitatea existenței mai multor dimensiuni și universuri paralele care formează un multivers.

Teoria corzilor este o teorie complexă care descrie realitatea noastră cu supercorzile ca piesă fundamentală a materiei.

Coexistența lumilor multiple în același spațiu, dar defazate, este o altă abordare interesantă a acestei teorii care, de altfel, nu ar contrazice deloc faptul că primim adeseori semnale energetice extraterestre din universuri paralele.

Potrivit teoriei corzilor care apare ca o încercare de a unifica ideile lui Einstein din relativitatea generală cu mecanica cuantica, pentru a creea teoria cuantică a gravitației, „totul este făcut din particule subatomice indivizibile care par a fi corzi, a căror vibrație, formă mereu schimbătoare și interacțune cu spațiul alcătuiesc tot ce vedem”.

Aceste vibrații ar putea fi în esență și o modalitate de a primi Semnale energetice extraterestre din universuri paralele ca o expresie a multiplei-lumi!

Interpretarea multiplei-lumi este o interpretare a mecanicii cuantice, care afirmă realitatea obiectivă a funcției de undă universale, dar neagă realitatea colapsului funcției de undă, care nu dispare fiindcă vibrează mereu în fel de fel de tonuri și semitonuri, potrivit fiecărui univers în parte.

Înainte de interpretarea multiple-lumi, realitatea a fost întotdeauna privită ca o istorie cu o unică desfășurare. Teoria Multiplei-lumi, cu toate acestea, interpretează realitatea ca pe un copac cu multe ramificații, în care fiecare posibil rezultat cuantic este realizat. Interpretarea multiplei-lumi împacă observarea evenimentelor non-deterministe, cum ar fi dezintegrare radioactivă aleatorie, cu ecuațiile complet deterministe ale fizicii cuantice. Potrivit interpretării teoriei cu mai multe lumi a lui Hugh Everett, fiecare eveniment măsurabil, chiar și microscopic, este un punct de cotitură. Propunerea lui Everett este că fiecare astfel de măsură „împarte” în universul nostru o serie de posibilități care conduc la ideea că toate istoriile posibile alternative există în realitate, fiecare reprezentând o „lume” reală (sau un „univers” real). Această interpretare este, de asemenea, menționată ca formulare a stărilor relative ( interpretarea Everett, teoria undei universale, interpretarea multipleuniversuri sau doar multiple-lumi.)

Principiul de simultaneitate dimensională, prevede că: două sau mai multe obiecte fizice, realități, percepții și obiecte non-fizice, pot coexista în același spațiu-timp.

În 1967, Andrei Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în Univers, sau, vorbind mai simplu, dacă ecuațiile câmpului cuantic Klein-Gordon și Dirac sunt absolut simetrice în ceea ce privește materia și antimateria, de ce Universul nostru este totuși compus din materie și nu din antimaterie?!

Saharov a explicat, că, la stadiile incipiente de evoluție a universului, atunci când Universul era în expansiune, aveau loc procese de deteriorare a simetriei materieantimaterie.

Andrei Saharov emite ipoteza existenței unui univers paralel în care predomină antimateria.
Împărțirea universului în două universuri paralele de bază, în unul în care predomină materia și în celălalt antimateria, ar putea fi o idee care ar putea să concilieze logica și experiența.
În acest univers geamăn al nostru nu doar materia ar fi înlocuită de antimaterie, dar și săgeata de timp ar fi inversată (simetrie T) precum și imaginile geometrice ar fi inversate (simetrie P = relația dintre o particulă și a imaginii sale în oglindă).

Această presupunere a dus doar la câteva studii științifice, (Jean-Pierre Petit și Gabriel Chardin încă mai abordează problema), fiind folosită din plin ca o temă a științifico-fantasticului.

Răspunsurile la toaste aceste întrebări le-ar putea da totuși teoria multiversului.
Diverse universuri dintr-un multivers sunt numite uneori universuri paralele.
Criticii multiversului susțin însă că acestă teorie este pur și simplu mult prea convenabilă pentru a explica lucrurile pe care nu le înțelegem – cum ar fi Teoria Big Bang-ului – și nu ne spune nimic despre ce anume a determinat extinderea rapidă a universului, sau ce s-a întâmplat înainte de explozie.

Alexander Vilenkin însă a realizat că dacă inflaţia universului nu se opreşte dintr-o dată peste tot, atunci există întotdeauna o regiune a spaţiului în care încă se întâmplă, prin urmare Big Bang-ul nu este un eveniment unic. Andrei Linde şi Vilenkin au avansat ideea că Big Banguri se întâmplă mereu şi noi Universuri se nasc încontinuu ducând la o expansiune eternă, la un multivers.

Avem totuși destule mărturii palpabile, pe care cei convinşi că nu există dificultăţi în a-l cunoaşte pe Dumnezeu privind în chiar propriul lor suflet, le-au crezut și le-au prezentat ca fiind astfel de semne.

Paleoastronautica, s-a spus la un moment dat că este una din căile prin care s-au transmis dăltuite în piatră, aceste semnale ce par să conducă la „Amintiri despre viitor-Mistere neelucidate ale trecutului” – așa cu și-a intitulat cartea domnul Erich Von Daniken,

Cărțile sacre ale omenirii, cum ar fi Biblia, Coranul, Bhagavad-gita, Cartea lui Enoh, Upanisadele, tăblițele de lut sumeriene, asiro-babiloniene, feniciene, hittite, Cartea egipteană a morților, Cartea tibetană a morților, Enuma Elis, Popol-Vuh si alte scrieri „sacre” ale omenirii (considerate a fi dăruite de zei -ființe extraterestre evoluate- ca semnale energetice într-o modalitate particulară), s-a presupus că reprezintă o altă argumentare puternică ce se poate concretiza și azi in informatii tehnice la zi ca dovezi istorice, arheologice. Programul Terra este o carte scrisă de Dr. Toni Victor Moldovan care tratează pe larg această teorie considerând chiar că de fapt există un atentat extraterestru asupra omenirii.

Un alt mod de abordare și receptare a unor astfel de informații ne-a prezentat și Alvin Toffler care a analizat schimbările sociale care erau aşteptate în lume, în cea mai cunoscută dintre cărţile sale, numită ”Şocul viitorului”, publicată în 1970,

Semnalele energetice extraterestre din universurile paralele nu au putut fi însă explicate nici material – monumente dăltuite în piatră -, nici spiritual – scrieri considerate sacre care reamintesc momente astrale ale omenirii și nici cu ajutorul noii discipline, futurologia, care-și propunea o analiză aprofundată prin studiul schimbării şi impactul ei asupra afacerilor şi culturii.

Tot ceea ce simțim și primim fie prin intermediul lucrurilor așa zis întâmplătoare – nimic nu este de fapt întâmplător, se zice -, fie prin vise în care, eliberați de carnal ne avântăm în astral și zburăm sau plutim deasupra lumii așa zis materiale, fie prin nemărginimea imaginației dăltuită în poezie sau proză, nu face decât să conducă la concluzia că această legătură intrinsecă există și preia sau trimite semnale energetice extraterestre din universuri paralele. Consider aceasta ca o realitate.

În anii 1920 fizicienii descoperă particulele elementare şi cercetează proprietăţile acestora. Electronii însă le rezervă o surpriză: „Când cineva studiază proprietăţile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât şi-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de a se afla simultan în mai multe locuri.” (cf. Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie al (statului) Massachusetts) (MIT) din Cambridge, Massachusetts, SUA). Aceasta înseamnă că particulele nu există doar în universul nostru, ci apar şi în alte universuri paralele cu al nostru. Alan Guth explică: „În esenţă, tot ceea ce se poate întâmpla se întâmplă într-una dintre alternative, ceea ce înseamnă că suprapus peste universul cunoscut există un univers alternativ, unde Al Gore este preşedinte şi Elvis Presley este încă în viaţă.”

Modelele acestea teoretice cum este și teoria corzilor sugerează c ă universul nostru ar putea fi alcătuit din nouă sau zece dimensiuni spațiale, unele dintre ele nefiind vizibile din diverse motive.

Pornind pe această pistă nu pot să nu îl citez și pe Eminescu, acest mare receptacol al acestor semnale, ce, în poezia lui definitorie „Luceafărul”, ne transmitea cu bună știință, în cuvinte ceea ce simțea „eul său” universal:

Căci unde-ajunge nu-i hotar,/Nici ochi spre a cunoaşte,/Şi vremea-ncearcă în zadar/Din goluri a se naşte.// Nu e nimic şi totuşi e/O sete care-l soarbe,/E un adânc asemene/Uitării celei oarbe.

Mai aproape de zilele noastre lumina ștințiifică ce a fost Stephen Hawking a scos din întuneric o excelentă lucrare intitulată „O ieșire lină din inflația eternă”, publicată în ediția din 24 martie 2018 a Journal of HighEnergy Physics.

Nu există o singură teorie care descrie matematic inflația Universului, ci mai multe. În prezent, probabil, cea care este cea mai populară în rândul cosmologilor este așa numita ”inflație eternă”, propusă în 1982, independent, de către Andrei Linde și de către Andreas Albrecht împreună cu Paul J. Steinhard.

În 2006 într-un interviu Andrei Linde spunea: „Modelul nostru, al inflației eterne, implică faptul că alte fluctuații ale vidului cuantic continuă să producă alte bule inflaționare, alte bule de univers.

Toate alegerile pe care le-am făcut, sau le facem în această viaţă joacă un rol în realităţile alternative de unde, conform principiului acțiunii și reacțiunii, reprimim semnalele energetice de la energia spirituală investită, de moșii și strămoșii noștrii, care, chiar dacă unii le consideră extraterestre…. sunt teribil de omenești:

Sperăm, Visăm și Iubim atât cît ne este dat, la intensitatea maximă pe care o măsoară impulsurile energetice receptate și…emitem și noi la rândul nostru semnale energetice care, pentru álter égo-urile noastre, sunt extraterestre, primite din universurile paralele în care există viață!

Închei cu un vers din poezia mea intitulată „Tangoul Energetic” publicat în Volumul „Tangouri sub… acoperire” la Editura Editgraph Buzău în 2014 care postulează că:
Energia naturală/ este doar cea spirituală/ Pe care nu o primeşti/ Decât dacă reuşeşti/ Să devii lumină pură…/ Şi să te-ntorci în natură!

NICU DOFTOREANU