Silvan Andrei

Profesor universitar dr. ing. cadru didactic și cercetător științific, care a dus la recunoașterea și aprecierea calităților sale de novator, pe plan internațional, în domeniul construcțiilor.

Există momente, în viața fiecăruia dintre noi, când simți că te prăbușești, că nu știi încotro s-o iei, căci toate drumurile îți sunt închise. Cam în această situație eram și eu, atunci când Dumnezeu, mi-a trimis, pentru a mă salva, pe profesorul Silvan Andrei. Mă cunoștea din vedere și doar îl salutam cu respect, atunci când îl întâlneam pe culoarele Universității, dar de data aceasta, sub povara disperării poate, l-am oprit și i-am povestit: “Am terminat teza de doctorat și așa cum îmi ceruse conducătorul, i-am lăsat-o timp de două săptămâni. Apoi mi-a comunicat că va trebui să i-o mai las, încă două-trei săptămâni, pentru a o înțelege, dar în final mi-a comunicat decizia sa, că nu mai are dreptul să conducă pe cineva, pentru obținerea doctoratului, nici nu înțelege subiectul, care-l depășește. Și apoi, el va trebui să plece din țară, destul de curând”.

Când l-am întrebat eu ce va trebui să fac, el mi-a răspuns scurt: “Nu știu”. Ascultându-mi cu răbdare și înțelegere situația, distinsul profesor, mi-a explicat cum va trebui să procedez, pentru a mi se recunoaște examenele susținute, a-mi aproba să am conducerea unui alt profesor și elaborarea unei alte lucrări, tratând o temă oarecum în contextul domeniului la care am lucrat. Și dacă doresc, dânsul mă va ajuta și vom vedea ce trebuie făcut, numai după aprobarea comisiei superioare. Am procedat în consecință și în final profesorul Silvan Andrei, mi-a devenit conducător de doctorat și am elaborat noua teză, pe care am terminat-o în decurs de aproape doi ani, căci implica o muncă istovitoare și neîntreruptă, de cercetare și experiențe, la care nu-mi puteam permite întrerupere.

Susținerea a fost publică și un adevărat succes! Când am terminat cu această activitate, l-am cunoscut cu adevărat, pe omul Silvan Andrei, o personalitate marcantă a științei, tehnicii și învățământului superior tehnic de construcții, din țara noastră, apreciat și elogiat, cu merite remarcabile pe plan mondial. Să-l cunoaștem cu toții, căci este într-adevăr un om care a fost în permanență “exemplu de muncă, onest, principial, cu mult bun simț și de o rară modestie, profesorul Silvan Andrei a adus onoare profesiei căreia i s-a dedicat, cu rezultate de excepție”, cum îl caracteriza profesorul Hristache Popescu, în a sa “100 de personalități în construcții”.

S-a născut la 15 august 1924, în satul Costiceni, județul (atât de vitregit) Hotin, din Basarabia, la circa 50 km de Cernăuți. După ce ne-am cunoscut Ș T I I N Ț A Prof. Univ. Dr. Gheorghe Țiclete mai bine mi-a povestit, peripețiile prin care a trecut, până a ajuns în România, dar și câte ceva din istoria Hotinului, care a oferit un exemplu de patriotism românesc, etalat de o serie de personalități, printre care se numără și enciclopedistul de excepție Bogdan Petriceicu Hașdeu. În contextul realităților sociopolitico-teritoriale, considerăm că nu este lipsit de interes a vă face cunoscută și evoluția acestui colț de țară, așa cum mi l-a înfățișat distinsul profesor.

Prima mențiune documentară, apare în 1619 când făcea parte din ținutul Hotinului, pe atunci regiunea istorică a Basarabiei. Prin Tratatul de Pace de la București, 16/28 mai 1812, după încheierea războiului ruso-turc din 1808-1812, teritoriul dintre Nistru și Prut, fiind cedat rușilor, va fi denumit Basarabia, care includea și regiunea Hotinului. La 27 martie 1918, după Unirea Basarabiei cu România, Costiceni revine României, făcând parte din județul Hotin, Plasa Lipcani.

Ca urmare a nefastului Pact Ribbentrop-Molotov din 1939, Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, sunt anexate la URSS, la 28 iunie 1940. Apoi între 1941-1944, acestea reintră în componența României, dar începând din 1991, satul Costiceni face parte din Raionul Noua Suliță a regiunii Cernăuți (Ucraina) și are o majoritate de peste 95% români-moldoveni. Din păcate, la Hotin nu se mai vorbește românește. După stabilirea în România, profesorul Silvan Andrei urmează cursurile liceului “Nicolae Bălcescu” din Brăila, până la absolvire în 1943, când se înscrie la Școala Politehnică din București – Facultatea de Construcții, până în 1948, când devine absolvent cu titlul de inginer.

Începe activitatea în producție, la întreprinderile productive ale Ministerului Construcțiilor. Începând din anul 1950, își descoperă atracția științifică privind activitatea problemelor de geotehnică și fundații, integrându-se la Divizia Geotehnică a Institutului de Proiectare a Construcțiilor. Demonstrând capacitatea de cercetător-creator, este numit inginer șef de studiu și șef de atelier, la Institutul de Studii și Prospecțiuni, unde se remarcă în mod deosebit, la definitivarea a numeroase amplasamente importante ale diverselor tipuri de construcții civile și industriale. Urmând ascendent, drumul specialistului de excepție se înscrie la doctorat în 1954, specialitatea Fundații. În această perioadă de trei ani, până în 1957, se va preocupa în mod deosebit, de problema drenării apei din pământurile cu granulație fină.

Eforturile sale sunt fructuoase și deosebit de importante, căci a imaginat și construit, pentru prima dată în țara noastră, aparatura pentru determinarea sucțiunii, a coborârii punctelor de îngheț a apei din pământ, a căldurii de umezire și a izotermelor de sorbție a corpurilor poroase hidrofile. Această aparatură a devenit necesară și folosită în numeroase laboratoare din țară și străinătate, motiv pentru care este consemnată elogios în literatura de specialitate. După încheierea stagiului de doctorat, în 1957, revine la Institutul de Studii și Prospecțiuni, unde inițiază o amplă acțiune de modernizare a aparaturii de recoltare și încercare a probelor de pământ, care au condus astfel și la realizarea primului dispozitiv de recoltare a acestora,netulburate de nisip sub nivelul apei subterane.

În 1958 se înființează Secția de Cercetări Fundații la Institutul de Cercetări în Construcții și Economia Construcțiilor, în cadrul căreia, împreună cu un grup entuziast de cercetători, elaborează noi metode, pentru determinarea interacțiunii între fazele constituente ale pământului, migrația apei în pământurile nesaturate, influența condițiilor de umiditate și îndesare asupra proprietăților mecanice ale pământurilor etc. Ca urmare a unei activități de cercetare deosebite, mai ales asupra proprietăților hidrice ale pământurilor, își definitivează teza de doctorat “Drenarea apei din pământurile cu granulație fină”, pe care o prezintă și susține public, cu un răsunător succes, în 1963.

Fiind apreciată și în străinătate, Editura Eyroles din Franța, îi publică o sinteză a tezei în 1966, prin care îl face cunoscut specialiștilor de pretutindeni, determinând astfel și Ministerul Educației și Învățământului din România să-i acorde premiul său. Pentru a facilita aplicarea cercetărilor sale în practică, în 1967, elaborează și publică monografia “Apa în pământurile nesaturate”, lucrare de sinteză deosebit de importantă căci înglobează o gamă largă a cunoștințelor privind faza lichidă din corpurile poroase hidrofile dobândite în diferite domenii, cum ar fi: geotehnica, știința solului, materiale de construcții, geologie inginerească și teoria uscării.

O preocupare constantă a profesorului Silvan Andrei, a fost aceea de a găsi noi metode de calcul a terenului de fundații și urmărirea a numeroase construcții, sub acțiunea tasărilor. Această acțiune s-a desfășurat în cadrul INCERC, în perioada anilor 1959-1967, la peste 250 de construcții din toată țara, iar rezultatele obținute au stat la baza îmbunătățirii mai multor standarde din țara noastră și la raionarea geotehnică a României. Fiind de acum recunoscut pe plan mondial în domeniul geotehnicii și fundațiilor, între anii 1966-1967, este delegat al țării noastre la lucrările comisiilor de specialiști în problemele de geotehnică și fundații, în cadrul CAER. Remarcabila sa activitate practică și de cercetare nu este singulară, deoarece chiar după un an de la absolvirea facultății, în 1949, este solicitat și acceptă a-și asocia și activitatea de cadru didactic în învățământul superior, la Institutul de Construcții București, ca asistent.

În anul următor susținerii tezei de doctorat, 1964, este promovat șef de lucrări și i se încredințează cursul de Geotehnică, Fundații și Hidrogeologie. Urmând oarecum ierarhizarea din învățământul superior, devine în 1967 conferențiar, iar în 1971 profesor. Fiind încadrat de la începutul intrării sale în învățământul superior, la Catedra de Geotehnică și Fundații, rămâne consecvent și predă pe lângă cursul amintit și o serie de discipline nou apărute cum ar fi: Mecanica rocilor și Fundații speciale pentru construcțiile hidrotehnice. Prin cercetările sale, s-au putut elabora noi metode de analiză a stabilității, care modelează mai fidel comportarea reală a masivelor neomogene de teren, în raport cu metodele clasice.

Fiind un om dăruit profesiei, nu a fost niciodată egoist, ci s-a înconjurat de tineri colaboratori dornici de a se afirma și progresa, alături de mentorul lor, ajungând astfel să se dezvolte personal și să elaboreze mai multe inovații indispensabile progresului și modernizării construcțiilor din țara noastră. Pentru a exemplifica, vom aminti elaborarea unei metode originale de sistematizare, stocare și reutilizare a informațiilor geotehnice, bazată pe luarea în considerare a principalilor factori care determină comportarea pământurilor, natura lor caracterizată cu ajutorul unor “amprente” și starea de umiditate și îndesare.

Această metodă, deosebit de important[ în practica construcțiilor, conduce la o prognozare veridică a variațiilor de volum și umiditate, adică la estimarea tasărilor sub acțiunea solicitărilor mecanice și a celor hidrice. Activitatea profesorului Silvan Andrei, se remarcă în mod deosebit și prin acțiunile sale de pionierat, în utilizarea geotextilelor și mai apoi a geosinteticelor în construcții din țara noastră. De aceea, când am reluat teza de doctorat, sub conducerea sa, subiectul a fost subordonat acestui deziderat, prin care am reușit, cu sprijinul său, să realizez prima teză, în care geotextilele au fost utilizate pentru ranforsarea terenurilor de fundație, pentru ca apoi tema să fie preluată și în centrele universitare, Iași mai întâi și apoi în Cluj.

La inițiativa sa, în primii ani ai deceniului opt din secolul trecut (douăzeci), ia ființă Asociația Utilizării Geotextilelor și Geosinteticelor din România. Datorită rezultatelor obținute în studierea acestor materiale, din punct de vedere hidric și mecanic, este ales membru al comisiei tehnice pentru geotextile a Societății Internaționale de Geotehnică și Fundații. Rezultatul strădaniilor sale este impresionant, căci a publicat peste 120 de articole de specialitate, în diverse publicații din țară și străinătate, monografii, manuale universitare, cursuri pentru studenți, traduceri etc. Are un merit deosebit, datorită faptului că a elaborat și tipărit, primul “Curs de Geotehnică și Fundații; Mecanica rocilor”, din țara noastră destinat constructorilor.

Câștigându-și o notorietate internațională prin realizările sale, este invitat de onoare la numeroase congrese, conferințe și simpozioane internaționale de geotehnică, fundații și știința solului, din Franța, Anglia, fosta URSS, Finlanda, Germania, Polonia ș.a., prezentând comunicări și conducând lucrările unor secții de profil, la Brighton – 1979, Helsinki – 1983 etc. Fiind de acum bine cunoscut și apreciat peste hotare, este solicitat de către Ministerul Învățământului din Algeria pentru a pune bazele unui laborator de geotehnică și fundații, la noua universitate din Constantine, care a luat naștere prin aportul și sprijinul României.

Este detașat, timp de doi ani, 1974-1976, unde pe lângă activitatea didactică reușește a crea un laborator, care s-a situat printre cele mai bine dotate, cu aparatură modernă și performantă, pentru care i-a inițiat și pe cei ce au început să-și desfășoare activitatea sub îndrumarea sa. Rectorul Universității, devenit ulterior ministrul învățământului, relata cu recunoștință realizările sale, pe care le-am cunoscut la începutul anilor ‘80, când am fost și eu detașat la aceeași universitate. Revenind în țară, i se conferă dreptul și onoarea, de a conduce doctoranzi români și străini, din anul 1977, care s-au dovedit adevărați continuatoricreatori ai magistrului.

Este adevărat că pentru întreaga sa activitate didactică științifică și tehnică, a fost decorat cu diferite ordine și medalii ale statului român, dar pe plan internațional a fost recunoscut a fi unul din cei mai de seamă specialiști în domeniul geotehnicii și fundațiilor. Datorită contribuției sale la rezolvarea multiplelor probleme în producție și a cercetărilor novatoare, a contribuit onorant la cunoașterea țării noastre peste hotare. S-a afirmat în știință, tehnică și pedagogie, lăsând în urma sa numeroși specialiștii care nu-l vor putea uita, căci a fost un exemplu în muncă, onest, corect și principial, de o rară modestie, care a adus onoare profesiei căreia și-a dedicat întreaga viață, dar ne-a părăsit, lăsându-ne îndurerați, la 20 noiembrie 2007.

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Ţiclete