Șlagărul românesc – o jumătate de secol

Muzica a fost dintotdeauna o manifestare spirituală însoțind existența omului în toate momentele sale. Secolul XX s-a caracterizat printr-o ascensiune fără precedent a muzicii ușoare în întreaga lume, inclusiv în România. Muzica ușoară este astfel denumită că e mai ușor de reținut și fredonat, dar nu-i deloc facil de compus sau orchestrat, fiind nevoie de mult talent, muncă și sensibilitate. Și mai greu e ca o melodie să prindă la public și să devină succes sau în limbaj popular, șlagăr.

În România, șlagărul datează din epoca interbelică, odată cu lansarea Revistei, cu vârful de lance Constantin Tănase și Compania Cărăbuș, luând mare amploare după război. Dacă la început muzica de tip șlagăr era accesibilă mai degrabă celor cu posibilități (bani), după conflagrație a căpătat caracter de masă. În anii următori, muzica ușoară s-a dezvoltat serios, promovată fiind prin radio, televiziune, discuri, teatru muzical și de revistă, festivaluri precum Mamaia (național) și Brașov (internațional) etc. O prezentare exhaustivă a evoluției șlagărului românesc în mai bine de jumătate de veac ar fi practic imposibilă, motiv pentru care am ales să folosesc spre exemplificare două surse relevante și anume: un sondaj din 2004 al Jurnalului Național în rândul cititorilor și iubitorilor muzicii ușoare pentru stabilirea celor mai îndrăgite melodii (șlagăre) ale secolului XX, în vederea editării unui CD de colecție cu titlul Cântecele noastre toate….

A doua sursă consultată este prestigioasa Casă de Discuri Electrecord care, pe baza vânzărilor, cererilor și preferințelor publicului, a întocmit topuri și liste cu cele mai frumoase și iubite melodii românești din toate timpurile, pe care le-au postat apoi pe YouTube, punându-le astfel la dispoziția tuturor celor dornici să le asculte. În urma investigației jurnalistice menționate, pe baza votului respondenților, au fost desemnate cele mai iubite șlagăre românești ce au făcut obiectul respectivului CD, care a inclus și următoarele piese: Bună seara, iubito (Loredana Groza și Ion Caramitru); Ani de liceu (Stela Enache); Iubesc femeia (Cristian Vasile); Sanie cu zurgălăi (Maria Lătărețu); Căsuța noastră (Gică Petrescu); Lasă-mi, toamnă, pomii verzi (Margareta Pâslaru); Ionel, Ionelule (Petre Alexandru); Copacul (Aurelian Andreescu); Macarale (Trio Grigoriu); Casa mea (Angela Similea); Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară? (Jean Moscopol); Te aștept să vii (Mirabela Dauer); Lalele (Luigi Ionescu); De-ai fi tu salcie la mal (Mihaela Mihai); Ioane, Ioane (Mirabela Dauer); Strada speranței (Corina Chiriac); Firicel de floare albastră (Dorina Drăghici și Nicu Stoenescu); Trecea fanfara militară (Dan Spătaru); N-ați văzut cumva o fată? (Cornel Constantiniu); Trurli-Trurli (Titi Botez); O lume minunată (Mihai Constantinescu).

De precizat că, potrivit sondajului menționat, pe primele trei locuri s-au clasat două piese ce nu sunt 100% românești: Zaraza, tangou sud-american cântat de Cristian Vasile (pe locul 3) și, pe primul loc (desemnat șlagărul secolul XX), Drumurile noastre, o modestă piesă sârbească, pe care Dan Spătaru, prin versurile scrise de el și prin interpretarea magnifică, a transformat-o în șlagăr mondial.

Din cea de-a doua sursă consultată (studiul de piață al Electrecordului) și postările pe YouTube ale colajelor (selecțiilor) de melodii preferate de public și specialiști (cu playlist la fiecare compilație), am ales spre exemplificare următoarele (în ordinea găsirii lor): De-ar fi să vii (Mihaela Runceanu), În rândul patru (Dan Spătaru), Într-un colț de cafenea (Marina Voica), Fată dragă (Mădălina Manole), Tu ești primăvara mea (Aurelian Andreescu), Ale tale (Margareta Pâslaru și Dan Andreescu), Nu-mi lua iubirea (Angela Similea), Atât de fragedă (Mondial), La fereastra ta (Semnal M), Nunta de flori (Ștefan Hrușcă), Fata din vis (Compact), Dar-ar naiba-n tine dragoste (Mirabela Dauer), Dimineți cu ferestre deschise (Mirabela Dauer, Ștefan Hrușcă, Vasile Șeicaru), Frunza mea albastră (Mirabela Dauer și Marian Nistor), Uite-așa aș vrea să mor (Gică Petrescu), Inima ta (Corina Chiriac), Un zâmbet, o floare (Mihai Constantinescu), Hai vino iar în gara noastră mică (Gabriel Dorobanțu), Pentru un sărut (Stela Enache), Habar n-ai tu (Mihaela Mihai), N-am noroc (Anda Călugăreanu), Nu m-am gândit la despărțire (Dan Spătaru) și multe altele.

Aceste șlagăre, ca și altele, se datorează marilor compozitori români, dintre care amintim: Florin Bogardo, Mihai Constantinescu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Cornel Fugaru, George Grigoriu, Jolt Kerestely, Dumitru Lupu, Alexandru Mandy, Henry Mălineanu, Horia Moculescu, Marian Nistor, Temistocle Popa, George Sbârcea (Claude Romano), Radu Șerban, Marius Țeicu, Romeo Vanica, Vasile V. Vasilache, Ion Vasilescu, Vasile Veselovski ș.a.

Horaţiu Măndăşescu