Ștefan Cornel Rodean

Data nașterii: 03.07.1951

Locul nașterii: Aiud, județul Alba

Profesia: ofițer de artilerie și rachete în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar Genuri/Specii abordate în activitatea de creație literară: epigrama, poezia satiricoumoristică, fabula, parodia, proza scurtă satirico-umoristică

Volume publicate: 9 ca autor; 1 în colaborare cu alți doi autori; 3 îngrijite. Inclus în zeci de antologii, volume colective, dicționare. Premiat la zeci de concursuri literare pentru epigrame, fabule, parodii și activitate editorială.

Membru al Uniunii Epigramiștilor din România (din anul 2006) Mebru al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus” (din anul 2006). Președinte al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus” (ales în anul 2008, reales în 2012, 2016 și 2021). Redactor-șef al revistei „ACUS” (revistă trimestrială de satiră și umor editată de Cenaclul Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus”).

Leneșul neînfricat
De Sfânta, Dreapta Judecată,
Ce sigur va veni-ntr-o zi,
El nu se teme niciodată,
Căci… nu îl vor putea trezi!

Antimioritică

Ciobanii n-o mai duc ca-n Rai
Şi-ncep ca să priceapă
Că nu sunt „pe-un picior de plai”,
Ci c-un picior în groapă.

Băiat cuminte

El n-a avut, vreo şase ani,
A băuturii boală
Şi nici pe droguri n-a dat bani;
Apoi, s-a dus la şcoală…

Burlacul prea pretenţios

Trece prin cumplite stări:
Prea bătrân şi plin de tare,
După multe căutări,
Nu mai are… căutare.

„Buturuga mică răstoarnă carul
mare”

Cu toţii ne dorim, la o adică,
O răsturnare pentru cel sus-pus
Şi aşteptăm o „buturugă mică”,
Dar „Carul Mare” este mult prea sus…

Colectiv model
Luăm spre rezolvare câte una
Din sarcinile care curg întruna,
Iar scumpa noastră şefă – toată
stima! –
Ia prima.

De când m-am căpătuit

Am bani, iar de prieteni nu mai
scap
Şi-atâta-s de dezamăgit, încât
Prefer duşmanii care-mi „stau în
gât”,
Amicilor ce mi se „urcă-n cap”.

De la părinţi

Băiatul nostru – cel dotat
Cu multă minte – a luat
Inteligenţa de la ea,
Că eu o mai păstrez pe-a mea…

După căsătorie

Aveam, desigur, un temei
Să cred că totuşi am intrat
În rândul lumii, dar constat
Că am intrat… în gura ei.

Duşmani şi prieteni

Duşmanii când m-atacă am fiori
Şi, faţă ca să fac acestei frici,

Mă consolez că, tot de-atâtea ori,
Se bucură o parte din „amici”…

Reproșurile soției

Mă ceartă soaţa mea, amarnic,
Şi pe nedrept îmi face scene
Zicând că nu-s destul de harnic;
Aş riposta, da-mi este lene…

În autobuz

Când urcă o duduie obosită,
Chiar de mașina este-aproape
goală,
Nepotul meu, cuminte, o invită
Urgent, pe locul lui… la mine-n
poală.

La distanţă…

De câţiva ani, în ultimă instanţă,
Şcolarii şi studenţii fără zel
Urmează-nvăţământul la
distanţă;
Dovadă certă că se tem de el…

La spital

Moştenitorii-aşteaptă-o veste,
Iar doctorul le-o dă, în fine:
Nicio speranţă nu mai este…
Bolnavul… se va face bine!

Viorel Martin, Membru USR, UZPR, UER