Strategia amenințării – Secolul XXI sau atotputernicia dataismului

Motto: „În secolul XXI ficțiunile umane vor fi induse în coduri genetice și electronice, realitatea intersubiectivă va înghiți realitatea obiectivă, iar biologia va fuziona cu istoria. În secolul XXI ficțiunea ar putea foarte bine să devină forța cea mai puternică a Terrei, mai mare ca cea a asteroizilor cu traiectorii aleatorii și decât selecția naturală. Pentru a înțelege viitorul nostru, trebuie să descifrăm ficțiunile care dau sens lumii”.

Yuval Noah HARARI, Homo Deus, Ed.Albin Michel, 2015

Temerile, spaimele, amenințările și efectele lor asupra mișcării lumilor, sunt o adevărată geopolitică a terorii?

Toate la un loc structurează anatomia societății noastre, creează dezordine și haos care fragilizează țesătura acesteia dar și a economiei. Sunt de asemenea mijloace de creare a unei noi ordini bazate pe manipularea temerilor și fricilor de tot felul.

Strategia amenințărilor, temerilor, coalizează forțele și orientează energiile pentru a fi capabile să înfrunte un inamic fictiv, creat de minți bolnave cu scopul de a domina propriul popor sau popoare. Machiavelli și Hobs au înțeles că, temerile, fricile erau la bază întemeierii orașelor și societăților. A avea teamă, permite să desemnezi un inamic, în ADN-ul său, gena fricii, a temerii, a amenințării cu pedepsirea sa pentru neascultarea poruncilor și legilor divine care guvernează ordinea Universului. Marele Creator, Cel Prea Înalt, i-a pedepsit pe Adam și Eva, pentru neascultare și curiozitatea lor de a „gusta” din Pomul vieții și al cunoașterii, care le-ar fi dat acces în „clubul nemuritorilor„, făcându-i egali cu aceștia, ceea ce nu intra în planurile Marelui Creator, cel puțin la acel moment, întrucât cei în cauză nu erau pregătiți spiritual să înțeleagă tainele lumilor văzute și nevăzute și în plus au încercat să paseze vina de la unul la altul, transferând vina asupra „șarpelui viclean” care i-a amăgit. Ba mai mult, Adam a avut îndrăzneala să atribuie Creatorului vina că a „plămădit-o” pe Eva și i-a atribuit-o drept soție.

A fost un moment cosmic al adevărului că, Omul, chiar și imaginar, care  trebuie  combătut  prin toate mijloacele, dar, pentru a reuși ai nevoie de o structură care să asigure victoria. Așa a apărut necesitatea înființării unor entități care să apere ordinea și siguranța comunităților umane, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, cu adaptările și metamorfozele adecvate.

Se parecă, încădelacreațiasa, Omuluii s-a picurat creația iubită este o ființă imperfectă, schimbătoare, care își dorește autonomie în luarea deciziilor, orgolios și instabil în a respecta Cuvântul Domnului și în a-i fi credincios. Judecata Celui Prea Înalt a fost dreaptă, pedepsind atât pe cei doi făptuitori, dar și pe ispititor care a vrut să demonstreze Domnului că a greșit acordând încrederea și dragostea Sa necondiționată, acestor ființe nerecunoscătoare.

Istoria civilizației umane este bogată în asemenea orientând atenția spre ținte false; momente de cumpănă, când Cel Prea Înalt a trebuit să pedepsească omenirea pentru neascultare, încălcarea legilor morale ale Universului, abandonarea credinței față de divinitate și închinarea la idoli etc., trimițând asupra Terrei calamități naturale (Potopul, cutremure devastatoare, incendii, erupția vulcanilor, pandemii, crize și conflicte de tot felul), descrise de cărțile sacre ale Orientului și Occidentului, cu lux de amănunte.

În același timp, Marele Creator a răsplătit cu binecuvântări și binefaceri, popoare și persoane care au dovedit iubire necondiționată față de divinitate, credință statornică și viață virtuoasă, devenind repere pentru omenire ca: Avraam, Lot, Noe, Enoh, Moise, Iov etc.

De asemenea găsim în Noul Testament o serie de momente de cumpănă din viața unor păcătoși, care prin iubirea față de Domnul și Mântuitorul Nostru, Iisus Hristos, s-au  transformat  în  mărturisitori și apărători ai dreptei credințe, devenind sfinți martiri care au contribuit la răspândirea în lume a învățăturilor Mântuitorului și la convertirea la creștinism a unor capete încoronate, a numeroase popoare și elite spirituale.

Temerile, amenințările de tot felul, acționează asupra psihicului omului vulnerabilizându-l în fața „inamicului văzut sau nevăzut„, permițând autorităților, indiferent de regimul politic și sistemul de guvernare, să intervină cu „scenarii” bine ticluite care să asigure controlul și manipularea mulțimilor prin măsuri sporite de supraveghere pentru a cunoaște impactul avut și a multiplica restricționarea drepturilor și libertăților cetățenilor sub pretextul asigurării securității colective și a ordinii civice.

Aceste evoluții s-au resimțit de către fiecare om în zilele noastre odată cu progresul tehnologic și apariția noilor tehnologii care, pe lângă beneficii în toate domeniile vieții materiale au fost însoțite și de noi temeri și amenințări datorate nesăbuinței omului care s-a transformat în ucenicul vrăjitor, folosind știința ca armă de descurajare, dar și de distrugere în masă a rasei umane și a ecosistemului planetar.

Consecințele și efectele temerilor, fricilor:

-atacă sistemul imunitar și ecosistemul social și planetar;

-atacă armonia și echilibrul geopolitic, geo- economic, geostrategic al lumii;

-atacă și îngrădește libertatea de expresie, împiedică gândirea liberă, creativă, inovantă;

-manipulează opinia publică   prin   difuzarea de știri false pentru a produce derută și teroare, amenință reflecția asupra problematicii societății,

-încurajează prin măsuri bine articulate, menținerea în ignoranță a majorității populației, pentru a rămâne captivă jocurilor politice practicate de partide, grupuri de interese nelegitime, ONG-uri;

-pe acest fond, liberul arbitru de care „beneficiem” încă de la creație, nu este decât o iluzie, oamenii fiind conduși prin strategii de management al temerilor, amenințărilor, de către o elită politico- administrativă și instituțională parazitară, coruptă, afiliată la organizații oculte interne și internaționale care promovează interesele marii finanțe și politica corporațiilor transnaționale;

-înlesnește producerea confuziei și neîncrederii la nivelul societății, ceea ce favorizează un control și o supraveghere atotcuprinzătoare la nivelul populației de către structuri de informații și siguranță națională, deci legitime, dar și de entități oculte aparținând statului paralel;

Niciodată viitorul omenirii nu a părut atât de incert.

În aceste vremuri din  urmă,  se  vorbește  tot mai mult despre crearea  unor  arme  inteligente care pot modifica comportamentul uman, arme meteorologice care modelează fenomenele naturale sau arme hipersonice dotate cu încărcătură nucleară care în câteva minute pot lansa atacuri devastatoare asupra infrastructurilor critice civile și militare, cu consecințe dramatice asupra ecosistemului planetar și social la scară globală.

Teama izbucnirii unui război nuclear care a dominat perioada războiului rece, a revenit în actualitate îndeosebi în zona Orientului Mijlociu și în regiunea Asia-Pacific, teama declanșării unor noi crize  economico-financiare,  sanitare,  alimentare, a apei potabile și a resurselor energetice, creează o stare de tensiune și iritare la nivelul guvernelor și instituțiilor cu vocație internațională: ONU, NATO, UE, FMI, OCDE, OMS, OIT(Organizația Internațională a Muncii), care trebuie să gestioneze cu înțelepciune aceste amenințări care aduc instabilitate economică și politică, adâncesc inegalitățile între țările bogate și sărace, proliferează, inclusiv în țările dezvoltate sărăcia, bolile, declanșează mișcări în masă de populații din zonele sărace sau aflate în conflict, spre țări bogate, într-un cuvânt, grăbesc haosul și Apocalipsa.

Aceste angoase și pericole care deja domină la nivel planetar primele decenii ale secolului XXI, se transformă în timp record în războaie și conflicte hibride sau atipice, asimetrice, care pot scăpa controlului și aruncă în  aer  planeta.  După  cum am văzut, secolul XXI, care va fi dominat de noile tehnologii, fiice ale științei, va fi în permanență sub amenințarea sabiei lui Damocles a științei cunoașterii, a IA și  roboticii,  producând  teamă mai mult decât am visa, întrucât IA a schimbat și va schimba în continuare  viața  umană  în  raport cu mașinile, va modela conștiința individuală și colectivă la nivel regional și global, în baza unor algoritme.

Dar, aflându-ne în zorii secolului XXI, observăm că, omenirea pare a fi încă dominată de temerile ancestrale prin mondializarea lor și amenințărilor cu transformarea a tot ce ne înconjoară în marfă de vânzare: apa, aerul, resursele și bogățiile naturale, inclusiv Omul, urbanizarea (prin crearea mega metropolelor inteligente), mobilitatea profesională și socială, progresul sub toate formele, banul ca mijloc de satisfacere a nevoilor legitime ale omului etc.

Spectrul noilor   dezastre   îngrijorează   lumea și se referă la două categorii: pe de o parte crizele geopolitice de tip nou provocate de hiperterorism, ultranaționalism și fundamentalism, iar pe de altă parte de „atacurile” la ecosistemul planetar ca sursă a catastrofelor naturale sau industriale de mare amploare, cu consecințe grave regionale sau internaționale.

Dacă teama este la originea dezordinii și tulburărilor, ea permite de asemenea poporului/ popoarelor să se unească în jurul conducătorilor pentru a putea înfrunta împreună amenințările și pericolele cu care se confruntă și a restabili pacea socială, cu toate că ordinea publică nu mai vizează să însoțească cetățeanul pentru a-și atinge aspirațiile cele mai înalte, ci îl protejează mai degrabă de propria mediocritate.

S-a creat astfel un joc constant a cărui regulă este de a găsi anumite slăbiciuni umane, o paradă a dezordinilor și o disoluție a ordinii civile.

Geopolitica temerilor, a fricii.

Strategia amenințării

Între realitate, reprezentările și uzanțele politice, teama este un veritabil obiect geopolitic, prezentându-se sub diverse forme și manifestări, așa  cum  am  menționat  mai  sus.  Aceste  temeri și frici devin cronice la începutul secolului XXI și se amplifică de această dată la tineret care, a devenit „generația fulgilor de nea„, foarte sensibili, nemulțumiți de tot ce-i înconjoară și de condiția lor socio-profesională, lupi singuratici care se simț solidari numai în haita lor, urăsc tot ce este legat de trecut, inclusiv de atașamentul față de părinți, bunici, valori morale și etice, ostili oricărui sistem de guvernare prin lege, însă ezitanți și temători în a-și asuma răspunderi instituționale.

Temerile lor sunt de natură spirituală, generate de noile tehnologii, de evoluția rapidă a IA și rețelelor de socializare de care au ajuns să depindă. Drept urmare, s-au multiplicat și diversificat formele afecțiunilor psihice care generează depresii severe, pesimism, tristețe, tendința de izolare, tentativele de suicid etc.

De altfel, întreaga viață a omului s-a aflat și se află sub dictatura amenințărilor și temerilor de tot felul, de când ne naștem și până părăsim această lume, copiii fiind de mici crescuți să fie temători: de Bau- Bau, de Dumnezeu care ne pedepsește când greșim, teamă să nu ne accidentăm, teamă de profesori, de note și examene ș.a.m.d. În tinerețe temerile și fricile sunt mai subtile: teama de a nu fi acceptat la un loc de muncă sau să nu-ți pierzi locul de muncă, teama de șefi, teama că nu ești iubit sau că poți să-ți pierzi iubita etc. În partea finală a vieții, temerile sunt de altă natură și mai apăsătoare: teama de îmbolnăviri, frica de singurătate, teama că poți pierde pe cei dragi, frica de moarte ș.a.

Deci, a „îmblânzi” efectele acestor temeri, frici, amenințări, care sunt folosite astăzi mai mult ca oricând de către guvernanți, indiferent de sistemul politic, pentru a asigura un control total și supunere oarbă a popoarelor, cred că este nevoie de o educație spirituală încă din timpul școlii, de creare a unei culturi a responsabilității și solidarității civice, de pregătire fizică și psihică pentru situații de șoc ce pot apărea: atentate, cutremure, cataclisme climatice, războaie hibride, inclusiv de răspândire de știri false, alarmante, cultivarea empatiei, milosteniei, într-un cuvânt pregătirea pentru gestionarea inteligenței emoționale și pentru profesia de OM.

Este interesant să înțelegem profunzimea rugăciunii Sf. Efrem, care ne vorbește de existența a patru duhuri rele și a patru duhuri bune, rugăciune pe care să o invocăm zilnic că pe o mantră protectoare: „Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, depărtează-l de la mine, iar Duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și dragostei, dăruiește-l mie slugii tale; Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșelile și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor, Amin„.

Analizând și exersând această rugăciune, avem în fața noastră soluția pentru a învinge fricile, adoptând o conduită ancorată în realitățile morale și etice ale societății, indiferent de regimul politic, sistem de guvernare ori zonă geografică, rezistând astfel în fața ispitelor și provocărilor unei lumi aflate în agonie, în care, desfrâul, corupția, consumerismul, teroarea, s-au transformat în „valori morale„, adevărate himere după care aleargă oamenii.

Drept urmare, este bine să privim viața ca pe un dar de mare preț, așa cum este, ca pe o aventură în munți cu urcușurile și coborâșurile sale, cu soare și umbră, cu bucurie și mulțumire pentru tot ce ne înconjoară, pentru binefacerile și binecuvântările trimise zilnic de către Univers.

Să prețuim tot ce avem, să ne însoțim cu oameni veseli, senini, care mulțumesc Domnului pentru fiecare clipă trăită în armonie cu semenii noștri, cu natura și divinitatea.

Concluzii și informații necenzurate:

– Teama de viitorul Inteligenței Artificiale și pericolul ca omenirea  să  se  robotizeze  iar  roboții să se „umanizeze„, l-a determinat pe Sanctitatea Sa, Papa Francisc I, ca în 2020 (noiembrie), să îndemne credincioșii catolici să se roage ca „progresul în conștiință a roboților și a Inteligenței Artificiale să nu intre în conflict cu ființa umană„;

– În 2021, Papa Francisc I a publicat lucrarea ”Vicii și virtuți” în care reamintește că Potopul a fost dat de către Dumnezeu pentru a șterge de pe fața pământului civilizația umană care devenise foarte coruptă și destrăbălată, care renunțase la viața virtuoasă, pervertindu-și sufletul la rele și vicii. Sanctitatea Sa, pune întrebarea, dacă să ne temem de un nou Potop? Răspunsul său a fost clar: „Un nou Potop este posibil din cauza încălzirii globale climatice și topirii ghețarilor și se va produce dacă vom continua să mergem în aceiași direcție„.

-SUA-China continuă  „parada”  amenințărilor și acuzelor reciproce care s-a transformat într-un adevărat război mediatic, deși toată lumea aștepta ca sloganul lansat de noul președinte J. Biden la depunerea jurământului de investitură  „America se întoarce„, să „întoarcă” o nouă pagină în istoria relațiilor bilaterale, față de cele petrecute în timpul administrației Trump.

Dar, ghinion! La 27.01.2021, J. Biden a semnat 40 decrete, acțiuni și memorandumuri, acoperind 4 crize, potrivit șefului său de cabinet, Ron Klain, referindu-se la dosarele: China, Rusia, Iran, Orientul Mijlociu. Deși lumea s-a schimbat și logica celui mai puternic de partea căruia este dreptatea după care a funcționat SUA în perioada unilateralismului, nu mai este de actualitate acum când multilateralismul care are drept  promotori  China,  Rusia,  India și țările emergente din zona Asia-Pacific și UE, totuși Washingtonul pare să fie rupt de realitățile geopolitice în care trăim și se consideră „îndreptățit” să facă regulile jocului planetar.

Relațiile SUA-China debutează la începutul mandatului noului președinte american sub auspicii tensionate, care ne reamintește de celebra formulă a lui Raymond Aron cu privire la războiul rece „Pace imposibilă, război improbabil„. În 2021, gramatica fundamentală a liedership-ului sino-american este aceea a alegerii între două viziuni concurente.

Președintele Obama reamintea recent că se impune o dezbatere serioasă a acestei probleme, afirmând că: „Trebuie să ne asigurăm că SUA este o țară care scrie regulile pentru comerțul secolului XXI, dacă nu, China își va asuma acest rol„. Pe de altă parte, președintele Xi Jinping aplică în relațiile cu SUA strategia evocată de al doilea președinte  american care zicea că: „Sunt două maniere de a cuceri o națiune: prin sabie sau datorie„. Ori SUA este cel mai mare datornic al Chinei, iar planul de relansare economică de 1.900 mld $ anunțat de Biden este departe de a rezolva problema, întrucât investițiile planificate urmează un anumit proces până ajung la maturizare.

Gl.bg(r) Gheorghe Dragomir