TRATATUL MOLOTOV – RIBBENTROP – 23 august 1939

Marea de sânge, lacrimi, suferințe și distrugeri provocată de Marele Război (1914-1918), a fost cu mult amplificată de a doua conflagrație mondială (1939-1945).
La sfârșitul Primului Război Mondial, majoritatea combatanților și participanților erau nemulțumiți: învingătorii c-au obținut prea puțin față de aportul adus, învinșii că li s-a luat prea mult și vina inițierii războiului li se atribuise în exclusivitate, niște demoni agresivi, de parcă ceilalți erau îngeri pașnici.

Conferința de Pace de la Paris (18 ianuarie 1919 – 21 ianuarie 1920) a impus învinșilor condiții excesiv de aspre, stimulând apetitul revanșei și împotrivirea din ce în ce mai puternică împotriva prevederilor conferinței. Așa au fost create condițiile pentru noua politică internațională de rectificare a articolelor de la Paris și premizele unei noi confruntări militare, mai crâncene, la două decenii după încetarea primei confruntări globale. Tensiunile acumulate, cu greu au fost atenuate, până la explozia catastrofală.
Noile realități și interese au configurat noi alianțe „defensive”.
La 10 ianuarie 1920 a fost creată Liga (Societatea) Națiunilor. Prima ședință din 16 ianuarie a Consiliului a dovedit marile contradicții între puterile învingătoare. S.U.A. a renunțat să participe la lucrări. România a luat parte la constituirea Micii Înțelegeri (1920-1921) împreună cu Cehoslovacia și Iugoslavia. Pe atunci România se învecina cu Cehoslovacia, proclamată independentă în octombrie 1918 și cu Polonia, eliberată și unificată (divizată și ocupată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de Prusia, Rusia și Austria) în noiembrie 1918. Alt vecin era Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, numit în 1929 Iugoslavia (slavii din sud). Mai târziu, în februarie 1934, s-a constituit Înțelegerea Balcanică (Grecia, Turcia – eternele rivale – Iugoslavia și România).

În august 1928 a fost semnat la Paris, pactul BriandKellogg al cărui scop era renunțarea la război, ca mijloc de soluționare al diferendelor. 44 de țări, printre care și U.R.S.S. au aderat, considerând pactul benefic pentru liniștea Europei.

Dar erau și alte țări care nu doreau liniște. Cele mai agresive erau Italia și Germania. În Italia, fascismul italian s-a constituit ca mișcare politică în martie 1919. Fasciile de luptă conduse de Benito Mussolini promovau cultul războiului și revendicări teritoriale. Italia irredenta (it. irredento – neeliberat, teritoriu sub stăpânire străină) era deviza mișcării naționaliste italiene apărută în secolul al XIX-lea. În urma Marșului asupra Romei, regele a încredințat formarea guvernului de coaliție lui Mussolini.

Era fascista a început în ianuarie 1925 când au fost emise mii de decrete-legi (fascistissime) cu ajutorul cărora Mussolini a instaurat dictatura totală.

În Germania s-a constituit la München în 1919, Partidul Muncitoresc Socialist German (Nazional Sozialistische Deutsche Arbeitpartei – N.S.D.A.P) al cărui lider a
devenit din 1921, Adolf Hitler (Schicklgruber). Cuvântul național – Nazional, prin prescurtare a devenit denumirea ideologiei – nazism. La 30 ianuarie 1933, mareșalul Hindenburg, (care-l disprețuia pe Hitler numindu-l oesterreichische gefreiter – caporal austriac) l-a numit cancelar. S-a instaurat treptat dictatura. Statul a fost numit Al Treilea Reich (imperiu), a fost adoptat noul steag: negru, alb, roșu, Hitler s-a proclamat Führer (conducător), a fost creat Wehrmachtul (armata). La 25 octombrie 1936 a fost semnat tratatul germanoitalian (Axa Berlin-Roma, cum a botezat-o Mussolini) iar la 25 noiembrie, Germania și Japonia au semnat Pactul anticomintern (împotriva Internaționalei comuniste) la care a aderat în octombrie 1937 și Italia, constituindu-se Axa (de fapt Triunghiul) Berlin-Roma-Tokio.

La Răsărit, un colos multinațional promova declarativ o politică de pace, iar efectiv încerca să-și mărească teritoriul prin achiziții în forță. La 30 decembrie 1922 Rusia Sovietică a devenit Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (U.R.S.S) la Primul Congres al Sovietelor. În 1925 în urma tratatului cu japonezii, ocupa Nordul insulei Sahalin. În 1934 la 9 iunie, România și U.R.S.S au stabilit relații diplomatice (cu toate că partea sovietică nu a recunoscut niciodată că Basarabia ocupată de ei în 1812, revenise României în 1918). În 1938 și 1939 confruntări militare între U.R.S.S. și Japonia. Victoriile Armatei Roșii.

Situația politică din Europa devenise nesigură și îngrijorătoare prin tendințele agresive ale unor state. La 29-30 septembrie 1938, la München s-a parafat acordul pentru cedarea regiunii sudete a Cehoslovaciei către Germania (semnatarii Hitler, Mussolini, dictatorii dar și „democrații” Chamberlain – Marea Britanie și Daladier – Franța. La începutul lui martie 1929, Germania a ocupat toată Cehoslovacia unde a instituit Protectoratul Cehiei și Moraviei. Anul 1939 debutase sub semnul Zeului Marte.
România dorea cu insistență încheierea unui pact de neagresiune cu U.R.S.S., care nu recunoscuse granița pe Nistru. În hărțile rusești, Basarabia era evidențiată ca teritoriu sovietic ocupat temporar de Armata Română (însemnările regelui Carol al II-lea din 11 august 1939). Regele Carol al II-lea a făcut o călătorie cu nava regală, iahtul „Luceafărul” în Turcia, pentru a apela la ajutorul Turciei care era în bune relații cu Sovietele, pentru încheierea pactului. La Palatul Dolma Bahce regele Carol al II-lea cu președintele Turciei, Ismet Inönü au avut o lungă convorbite finalizată cu afirmația președintelui că în cazul atacului asupra României, aceasta poate conta pe ajutorul otoman. (Ce ironie a istoriei!). De fapt este singurul stat din Pactul (Înțelegerea) Balcanic care a promis ajutor României în cadrul unei agresiuni externe. U.R.S.S a propus Marii Britanii și Franței încheierea unui tratat tripartit de ajutor reciproc.

Paralel cu tratativele anglo-franco-sovietice, în lunile iunie-iulie la Berl in se purtau discuții secrete între membrii ambasadei U.R.S.S. și cei ai Ministerului de Externe al Reichului referitoare la interesele reciproce de la Marea Baltică la Marea Neagră. La 15 august s-a consumat la Moscova întâlnirea Veaceslav Molotov (președintele Consiliului Comisarilor Poporului și comisar pentru Afaceri Externe) și Friedrich Werner von der Schulenburg (ambasadorul german la Moscova). S-a convenit ca ministrul de externe german să facă o vizită la Moscova în vederea încheierii unui pact de neagresiune între Germania și U.R.S.S. Peste patru zile la 19 august au mai avut loc două întrevederi între aceleași personaje care au stabilit condițiile vizitei lui Joachim von Ribbentrop (ministru de externe din februarie 1938) în capitala U.R.S.S. Pactul va prevedea excluderea războiului între cele două puteri, intrarea urgentă în vigoare pe o perioadă de 25 de ani. S-a stabilit și un protocol secret adițional al pactului de neagresiune. A doua zi 20 august, Hitler care considera pactul de o enormă importanță a luat legătura cu Stalin căruia i-a propus să se urgenteze semnarea tratatului, amintind faptul că tensiunea dintre Reich și Polonia a devenit intolerabilă. Stalin a răspuns imediat, pe 21 august.

Între timp tratativele anglo-franco-sovietice fuseseră amânate pe 17 august pentru o săptămână, iar pe 22 august au fost sistate complet.

În ziua de 21 august s-a semnat la Berlin tratatul economic germano-sovietic. La Moscova, Ribbentrop cu consilierii săi au stabilit cu Stalin și Molotov textul pactului de neagresiune. Protocolul secret adițional, a creat controverse, iar Ribbentrop a cerut acceptul lui Hitler asupra cererilor sovietice. Pentru a avea mână liberă din partea U.R.S.S-ului în vederea „rezolvării” problemei poloneze, Hitler și-a dat imediat aprobarea, la 23 august 1939, orele 23:00. A doua zi de dimineață, cele două părți au semnat pactul de neagresiune.

Art. 1 Părțile contractante se abțin de la orice act de violență, una împotriva celeilalte, singure sau cu alte state.

Art. 2 Când una dintre părți este în conflict militar cu o terță putere, cealaltă parte contractantă, nu va susține cealaltă putere.

Mai era prevăzut în tratat, ca cele două puteri să inițieze consultări în problemele comune, să nu participe la nici o grupare de state ostilă celeilalte puteri.
Actul a fost redactat în două exemplare în limbile germană și rusă și a fost dat publicității cu excepția protocolului secret adițional care se referea la delimitarea sferelor de interese, deși făcea parte integrantă din tratat.

Protocolul adițional avea trei puncte referitoare la zonele Mării Baltice și Mării Negre:
Schimbări teritoriale ale statelor baltice: Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania.
Modificări teritoriale și politice în Polonia.

În privința Europei Sud-Estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germană declară totalul dezinteres politic față de acele teritorii.

În capitalele europene (mai ales la Londra și Paris) tratatul germano-sovietic a provocat stupoare și îngrijorare. Tensiunea politică atinsese cote alarmante și cei mai lucizi politicieni erau convinși că va începe războiul.

La 25 august, Hitler înștiința pe aliatul său Benito Mussolini despre succesul negocierilor cu U.R.S.S. Mussolini l-a felicitat că Reichul evitase încercuirea anglo-franceză.

În însemnările zilnice, regele Carol al II-lea a notat în ziua de luni 21 august: ”…. știrea … neașteptată, dezagreabilă și oribilă că Germania iscălește cu U.R.S.S un pact de neagresiune și Ribbentrop merge la Moscova să ducă la îndeplinire acest act de înaltă trădare din partea Sovietelor … concubinaj între nazism și comunism … ca gest din partea Rusiei este ceva scârbos … în momentul când trata cu misiunile anglo-franceze o convenție militară …. U.R.S.S………. totdeauna capabile de trădare. Toată istoria lor o dovedește, mai ales față de noi ….. Prestigiul Germaniei …. a crescut 100% … și obrăznicia ei…”.

Tratatul de neagresiune dintre Germania și U.R.S.S. a fost ratificat la 31 august. Peste puține ore, la 1 septembrie 1939 la orele 4:40, armata germană a invadat Polonia. Așa a început cel de-Al Doilea Război Mondial. U.R.S.S credincioasă tratatului cu Germania a atacat și ea Polonia. La 17 septembrie Molotov a transmis ministrului Poloniei la Moscova, că …trupele vor trece frontiera să ia sub apărare viața și averea populației din Ucraina de Vest și Bielorusia de Vest.

Care au fost consecințele Tratatului Ribbentrop-Molotov?

La 26 iunie 1940, Molotov a înmânat ministrului român la Moscova nota ultimativă a guvernului sovietic, prin care se cerea cedarea imediată a Basarabiei și Bucovinei de Nord. Evacuarea a decurs 4 zile cu tot cortegiul de suferințe, lacrimi, distrugeri, sânge.

2 august 1940 Sovietul Suprem al U.R.S.S a adoptat legea pentru crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

Înainte, la 3 iulie 1940, la Chișinău s-a sărbătorit eliberarea Basarabiei de sub jugul boierilor români. Statuia regelui Ferdinand a fost drapată cu pânză roșie, ornată cu portretul lui Stalin. Garda de onoare comandată de un general NKVD, era compusă din trupe NKVD și trupe SS. Frăția de arme nazisto-comunistă a durat până la 22 iunie 1941.

La 1 ianuarie 1941 alfabetul latin a fost înlocuit cu cel chirilic. Cărțile tipărite cu litere burghezo-moșierești (latine) au fost date la topit.

La 10 februarie 1941 a fost elaborată constituția R.S.S. Moldovenească, după modelul constituției U.R.S.S.

VIOREL GH. SPETEANU