UCENICUL VRĂJITOR

Cotidianul Monitorul de Suceava consemna, în ziua de 17.01.2019, numele câștigătorilor ediției a XXVIII-a a Festivalului Literar „Mihai Eminescu“, categoria exegeză literară: Florica G h. Ceapoiu și Florian Chelu Madeva, pentru „Laboratorul lui Mihai Eminescu – Sonetul“ (Lucrare tehnică și estetică) publicată la Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Ocazie care i-a oferit prilejul muzicianului din Oradea, „artistul care a inițiat Rock Filarmonica Orădeană și a creat sonetul muzical“, însoțit de chitara-i, să interpreteze două sonete muzicale, unul dintre ele (Răsai asupra mea – sonet dedicat Maicii Sfinte de Mihai Eminescu) a fost interpretat cu fiica sa Alexandrina Chelu, care este laureată a Festivalului sucevean „Nicolae Labiș“, din urmă cu câțiva ani.
Revista Independența română, Independența prin cultură, care apare sub egida Fundației LiterarIstorice „STOIKA” publică Interviul luat de Beatrice Kiseleff d-lui Florian Chelu Madeva.

Beatrice K.: Stimate domnule Florian Chelu Madeva, recunosc, este foarte greu să iei interviu unui om de cultură de talia dumneavoastră, artist care te copleșește cu activitatea sa (mai cu seamă când ai la dispoziție un spațiu tipografic foarte limitat). Mi-am permis să vă numesc ucenicul vrăjitor pentru că ați zămislit sonetul muzical (prin similitudine cu sonetul literar) din doar două măsuri (169 și 170) ale Fugii din Sonata a treia pentru vioară de Bach. Sonetul (dumneavoastră înșivă fiind poet) care, în cele peste șapte secole și jumătate de existență, și-a păstrat eleganța ieșită din încorsetarea unor legi stricte, primenindu-se prin acesta muzical tocmai. Cu ocazia lucrului la cel de al 8-lea volum, SONET, ANTOLOGIE ROMÂNEASCĂ, chintesență a unei munci titanice, aș fi încântată dacă ne-ați împărtăși câte ceva din taina acestei vrăjitorii.
Florian C. Madeva: Vrăjitorie? Mai degrabă un miracol! Pentru început, permiteţi-mi să vă numesc, la rândul meu, zâna cea frumoasă şi bună. Deşi mi-am propus, de oarece vreme, a nu mai da interviuri, n-am cum să vă refuz, din multe şi varii motive. Să-ţi pună întrebări o nonagenară e înciudator, încântător de uimitor, dar, în acelaşi timp, îmi amintiţi de fiica mea, Alexandrina, numele i l-a dat Noica, care lua interviuri pe la 1617 ani, dacă-mi bine amintesc, unor personalităţi de primă împortanţă la noi: Ana Blandiana, Aurel Vainer, spre a ne opri doar la aceste două nume.
Pentru cei interesaţi de izvodirea sonetului muzical, să facem trimitere la paginile 256-259 ale operei Sonet, antologie românească – partea a doua, Ed. Primus, Oradea, 2012. Reiau un gând pe care l-am mai rostit: în istorie rămân doar marile construcţii şi, pentru a vă proteja într-ale spaţiului tipografic, să nuanţăm că azi nu mai există ignoranţă, ci numai rea credinţă, de vreme ce Internetul te ajută să desoperi tot ce vrei. Cum e posibil, de pildă, ca, la centenarul trecerii la cele veşnice a lui Iosif Vulcan, Academia Română să nu-i acorde nici o atenţie, celui în faţa căruia, apud Arghezi, trebuie să îngenunchem!? Aveţi eterna mea îmbrăţişare şi recunoştinţă, întrucât, după o discuţie pe care aţi avut-o cu omul de cultură Florica Gh. Ceapoiu, aţi hotărât să mă contactaţi şi astfel, să vă raportaţi la această nouă (absolută, hegelian vorbind) formă de exprimare culturală, sonetul muzical, considerând că trebuie să ajungă la cunoştinţa publică.

Beatrice K.: Evident că Oficiul Român al Dreptului de Autor, nu putea lăsa neînregistrată cea mai mare provocare adresată culturii europene și universale, sonetul muzical, ceea ce s-a și înfăptuit, de ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie 2005. Să fie oare doar o întâmplare, având în vedere că începând din 6 august 1995 (Schimbarea la față) susțineți concertul rock comemorativ: Give Peace a Chance, în amintirea tragediei de la Hiroshima din 1945, sau taina
dumneavoastră este învăluită într-o statornică credință sub oblăduirea dumnezeiască?
Florian C. Madeva: „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit“, se rostea Sf. Augustin, sau, Creangă, „se vede c-a venit, de n-a mai venit“… cât de mult preţuia Noica aceste formulări! Se poate face trimitere şi la felul în care a fost conceput tabelul elementelor chimice al marilor Lomonosov-Lavoisier sau, mai mult, la descoperirea radiumului de către soţii Curie. Dar pentru toate acestea atât ar fi de spus: muncă şi iar muncă, sau, tot nicasian vorbind, constanţa în ceea ce faci.
Prin anii 1996, ca prin destin, poate noroc (mingea vine la jucătorul cel bun), mă aciuiasem pe la un studio muzical unde lucram pro bono, dar cu permisiunea de a lucra la propria creaţie. Aşa se face că am reuşit să imprim digital-discografic, mai multe CD-ri muzicale. Concertul de care amintiţi, Give Peace a Chance, împlineşte 25 de ediţii în acest an, este cel mai longeviv din România.

Beatrice K.: Oricât de restrâns este spațiul, nu pot să nu menționez câteva din realizările care m-au făcut să vă consider ucenicul vrăjitor: primul Rock simfonic românesc, 21 iunie 1993, precum şi primul rock cameral internaţional (a nu se confunda cu cele acustic sau unplagd), 23 iunie 1998; aşişderi, conceperea prime forme de Rock Filarmonic din lume (integrare de valori), – întruparea a zeci de spectacole rock: Beatles, Rolling Stones, ABBA, Santana, Nirvana, John Denver sau Radu Şerban etc. Aţi desăvârşit insolitul CD muzical colectiv, primul Rock Discografic Coral-Simfonic de la noi (cu sprijinul Ministerului Culturii din România) pe versurile lui Mihail Eminescu, Mari melancolii și aspre indignări, și patru volume de colinde, Asemenea oglinzilor, Când gheaţa sentinde, Colinde, colinde, E vremea colindelor, aceste patru CD-uri au fost temeiul pentru un al cincilea, Cele zece chipuri ale colindei româneşti, acesta fiind întruparea sistemului tipologic al colindei noastre. Ceea ce v-a adus conferirea, de către Președinția Română și Ministerul Culturii din România, a Brevetului și Medaliei Eminescu 150 de ani cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea marelui poet.