UMOR: CARMEN CRISTINA ȘTEFĂNESCU

Născută la data de 29 decembrie 1966 în Craiova, este absolventă a Facultății de Litere si Istorie din Craiova, profesor de Limba și Literatura Engleză precum și Limba și Literatura Franceză, promoția 1996. Figurează cu epigrame în mai multe antologii de specialitate, precum și în reviste de specialitate ale cenaclurilor epigramiștilor din țară. Așa cum nu demult, Dan Lupulescu spunea despre aceasta că este „o floretistă printre epigramiști”. Adăugând: „atenție însă, în genere, catrenele umoristice și satirice ale unduitoarei doamne Carmen Cristina Ștefănescu, chiar mușcă! Nu cu dinți de porțelan, viplă, sau de gaudent, ci cu dinți zdraveni de adolescentă abia ruptă din tainele șotronului. Citind-o îți pare că, totul nu este decât o farsă, una oltenească”.

Profesorul de engleză
Dragi elevi, am constatat:
Sistematic John lipsește;
Cel mai bine-a învățat
Cum s-o șteargă englezește!

Un ginere model
Eu mereu când plec de-acasă,
Ocolesc oricare bar,
Că nu vreau să văd prin casă…
Soacra-n dublu exemplar!

Soția cântând la bloc
Draga meu, am observat:
Când tu cânți eu ies în stradă,
Asta – lumea ca să vadă
Că nu țipi fin`că te bat!

Soția cu pretenții
Mi-a reproșat cu-o mină rea
Că-n piele nu-mi prea mai încap;
De-și bagă nasu-n oala mea,
Îi bag și eu… mințile-n în cap!

Primire „prietenoasă”
În bar băui cu spor și drag,
Gândind că viața nu-i urâtă:
Dar m-aștepta acasă-n prag,
Nevasta dragă …cu o bâtă!

Vânzătorul de la raionul pentru plajă
O doamnă foarte grasă vine:
Bikini roz, pe trupul meu,
Dar negreșit să-mi vină bine!
Ei, asta-aș vrea s-o văd și eu…

Schimb de idei
Cu draga de soție-ntr-una,
Eu tot fac schimburi de idei;
Eu vin cu-a mea întotdeauna
Și plec prostit mereu…cu-a ei!

Discuție între prietene
Iubitul meu e geolog,
Și soțul meu e teolog;
Nu-s foarte diferiți, eu sper.
Doar ca… de la Pământ la cer!

Șeful soțului și soția nedumerită
L-am dat afar`, ce-atâta dramă?
Dar soțul meu muncea din greu!
Cu greu era el scos din cramă,
Și-acolo tot trudea mereu!

Soția cântărețului
La petreceri fel de fel,
Joacă ea când cântă el;
Dar acasă, nu-i așa…
Joacă el cum cântă ea!

Tatăl, despre copii
Având doi fii, eu le-am urat
S-ajungă într-o zi ca mine;
Cel mare-i astăzi însurat,
Dar cel mai mic… o duce bine!

Soția la O.R.L.
Nu m-aude de prin toamnă
Râde ca un cimpanzeu.
Asta nu-i o boală doamnă,
E dar… de la Dumnezeu!

Chirurg „mâna a doua”
Când doctorul mă informează
Că-i „mâna-doua”, mor de frică;
Mă îngrozește ce urmează:
Că este „second-hand”…adică.

Unui anumit interlocutor
Când am cu cine să vorbesc
Și are cine să m-asculte,
Îi spun pe loc tot ce gândesc;
Dar dacă tac… îi zic mai multe!

Discuție între prieteni
Socoteau când să se-nsoare,
Care-i luna cea mai bună:
„Iunie, iulie, oare?”
„Iulie, câștigi o lună”….

Dublu
A tot băut pân` s-a „pilit”
Și-n față sigur are una;
Dar este foarte fericit:
Că vede două…-ntotdeauna!

Suferință la spital…și acasă
Să vii din spital drept acasă,
Te-aștept cu-o păpică gustoasă…
Mai lasă mâncarea încolo,
C-am fost torturat și acolo!

Cireşe… scumpe
De zece lei cireşe-aş vrea,
Spre vânzător zâmbeşte ea…
Cireaşa, zise el îndată,
Întreagă-o vreţi… sau feliată?

Pacientul la psihiatru
Soţia mea, pot să vă zic
Pe creier mi se plimbă iară;
Sunt furios, căci c-un pitic
De-al meu se vede de-astă vară!

De Sărbătorile Pascale
De când toţi dinţii şi-a tocit,
Al meu Grivei visează oase,
Din ce in ce mai mari, cărnoase,
Dar, bietul… paşte fericit!

Beţivul la doctor
Eu vă spun cu a mea gură,
Astăzi dis-de-dimineaţă,
N-am mâncat o picătură
Pentru prima oară-n viaţă!

Eu şi medicul stomatolog
De durere scos din minţi,
Ca să ia aminte,
Cu un pumn i-am scos doi dinţi;
Dinte pentru dinte!

Dinţosul
Frumos bărbat şi ce dantură!
Se tot uita pe sub mustaţă,
Dar anii i-au lăsat în gură
Doi dinţi şi-o „mică” strungăreaţă.